200.000 de euro pentru un complex de Squash în București

Mulți dintre noi neglijăm sportul, în general. Toți din alte considerente: din lipsa timpului, din cauza sedentarismului, sau pur și simplu nu suntem obișnuiți cu o viață activă. Sau poate ne e pur și simplu lene. Ne-am propus să găsim totuși locurile în care poți ieși să faci mișcare, în București, și să vorbim cu afaceriștii din spatele lor, să vedem care sunt provocările pe care trebuie să le depășească pentru ca astfel de business-uri să fie profitabile.

Am descoperit Squash 4 All. Chiar dacă e un sport pseudocunoscut printre români, squash-ul prinde extrem de bine în afară. Catalogat ca un sport corporatist, iată, începe totuși să prindă din ce în ce mai bine la toate segmentele de populație.

Am stat de vorbă cu Daniel Grigorescu, 42 de ani, unul dintre partenerii care finanțează clubul Squash 4 All. Împreună cu un bun prieten polonez, a pus bazele primei astfel de organizații din București destinate acestui sport. Nu i-a fost ușor la început, cheltuielile au fost mai mari decât se aștepta, însă e de părere că totul a meritat, iar lucrurile merg spre mai bine.

A dat drumul clubului acum trei ani de zile, fiind inspirat de o perioadă petrecută cu serviciul în Polonia. Acolo lumea practică intens squash, e o adevărată cultură pentru acest sport: ”Când am început această afacere, aveam doar două terenuri de squash, să le spunem homemade. Între timp mi-am făcut eu niște calcule și mi-am dat seama că am nevoie de cel puțin unul în plus pentru ca toată treaba asta să devină profitabilă. Ne-am inspirat foarte mult de la polonezi, unde cultura asta a squash-ului este foarte răspândită”.

poza2

Nu s-a oprit la trei. A vrut mai mult și a făcut mai mult. Acum are patru terenuri, toate la standarde internaționale, realizate de o firmă colaboratoare din Germania. E destul de scump, însă merită. Clientela sa este de calitate, iar odată cu asta și pretențiile nu sunt chiar cele mai mici: ”Cu fiecare an care a trecut de când am deschis, am mai adăugat câte un teren. Nu mai e chiar boom-ul la care ne așteptam noi la început, însă merge. Prețul este unul destul de ridicat pentru o singură suprafață de joc. Firma cu care lucrăm noi ne oferă un preț preferențial, însă nici acesta nu e destul de mic. 25.000 de euro costă doar un teren. Investiția mea vis-a-vis de squash e pe termen lung. Am zis de la început că nu puteam nici să facem doar un teren, hai două. Ca să fie profitabil, noi ne-am calculat că avem nevoie de minimum trei. Bine, acum tot spectrul financiar depinde de mai mulți factori, de chirie, de locație”.

Federația Română de Squash

Am aflat cu această ocazie că România are și federație de squash. E un sport aflat în ascensiune, în mare parte datorită faptului că regulile sale sunt destul de simple. Pe teren se află doi jucători. Aceștia trebuie să lovească mingea de peretele din față, pe rând, încercând să se pună unul pe celălalt în situații incomode. Asta ar fi explicația în mare. Cei curioși pot consulta regulamentul complet, aici: ”Există destul de puține terenuri de squash în București. Majoritatea se află în complexe sportive, nu sunt exclusiv pentru așa ceva. Noi ne-am dorit să promovăm acest sport, alături de recent înființata Federație Română de Squash. Acum un an a luat ființă forul național. Ca să adunăm multă lume, la momentul la care am deschis clubul ne-am folosit foarte mult de oferte pe bază de cupoane de grup. A mers senzațional. Nu puteam face față la rezervări. Aveam doar două terenuri atunci, iar ca să prinzi un loc trebuia să programezi telefonic cu o săptămână înainte”.

Cei de la Squash 4 All organizează chiar și competiții la care se poate înscrie oricine e dornic. Bărbați și femei deopotrivă. Toată lumea e încurajată să practice acest sport care, în pofida regulilor simple, este foarte solicitant din punct de vedere fizic: ”Odată cu numărul terenurilor crește și numărul competițiilor. Chiar în această perioadă vom organiza Cupa Squash 4 All, am ajuns la ediția 22 deja. Avem și pentru băieți și pentru fete. E o competiție antrenantă cu care chiar avem succes”.

Vara nu-i ca iarna

Însă lucrurile nu sunt tot timpul la fel de roz. Dacă a deține un club de squash se poate dovedi destul de profitabil în anotimpurile reci sau răcoroase, vara e cu totul altă treabă. Daniel îmi spune că le e extrem de greu în acea perioadă a anului, deoarece lumea preferă să iasă să facă mișcare în parc, sau pe terenurile care se află în aer liber: ”Vara abia reușim să supraviețuim, așa puțină lume vine la noi. Toți sunt plecați în concedii sau practică alt gen de sporturi în timpul liber, cu preponderență cele outdoor. Iarna, în schimb, e momentul nostru de glorie. Avem terenurile rezervate tot timpul, nu reușim să facem față cererii. Putem spune că iarna economisim pentru vară”.

poza3

Clubul lui Daniel este situat în cartierul bucureștean Vitan, la câțiva pași de târgul de mașini Autovit. Împarte complexul cu mai multe firme de mobilă, însă e mulțumit de locul pe care l-a găsit. Îmi explică faptul că e nevoie de o suprafață destul de înaltă pentru ca terenurile să poată fi amplasate: ”Noi am fost primul club destinat exclusiv squash-ului, din București. A fost destul de greu să găsim un spațiu la început, deoarece terenurile au anumite norme de înălțime, iar spațiul de care ai nevoie este unul destul de mare. Am găsit hala de acum numai după ce văzusem deja în jur de 40 de locații care nu erau ceea ce ne trebuia nouă. După noi, s-au mai deschis între timp alte două cluburi de squash în București, investitorii de acolo fiind la început clienți de-ai noștri. Au jucat aici, le-a plăcut ideea, și-au dat seama că e de viitor și au deschis și ei”.

”Noi credem în continuare în acest sport, și vrem să convingem mai mulți oameni care să intre în afaceri în acest domeniu. Eu lucrez în continuare pentru lanțul de restaurante Dominium și am avut o perioadă în care am stat cu serviciul în Polonia, unde ieșeam mereu la squash cu colegii, după muncă. Nu mi s-a părut niciodată simplu acest sport, l-am privit mereu ca pe unul foarte antrenant. Am mai jucat și aici, în București,  până să îmi deschid eu clubul”, a mai adăugat Daniel.

Cum spuneam, squash-ul este cunoscut puțin spre deloc în România, iar cei care au auzit de el îl percep ca pe un sport de corporatiști. În realitate însă, lucrurile nu stau deloc așa. Sunt foarte mulți adolescenți care vin să bată mingea la perete și să descopere nișa asta. Însă există și un o altă față a monedei. Marea majoritate nu pot fi convinși, deoarece părinții preferă să își trimită odraslele la sporturi mult mai cunoscute precum fotbal sau tenis: ”În Polonia există foarte multe cluburi și terenuri, și foarte mulți jucători. Nici nu ne comparăm cu ei, acolo sportul ăsta chiar a prosperat, aici nu sunt foarte mulți adepți ai squash-ului. Lumea e reticentă, iar mulți nici nu știu cum se pronunță numele”.

Squash-ul poate fi catalogat ca un sport corporatist. În Polonia, de exemplu, perioadele cele mai rezervate sunt cele de la 6 la 9 dimineața, și cele după ora 18:00. Am încercat și noi să convingem câțiva clienți să vină așa dimineață, însă nu am reușit (râde)

Daniel încă lucrează pentru Dominum. În timpul care-i mai rămâne liber se ocupă de club, însă pe lângă asta are și viața de familie care nu trebuie neglijată. Unde mai pui că locuiește în cartierul Militari, la polul opus al Capitalei, față de Squash 4 All. Astfel că a avut nevoie de o persoană de încredere care să îl ajute la manageriatul clubului. L-a angajat pe Cosmin Viforanu, antrenor profesionist de squash și fost fotbalist la Chindia Târgoviște, un tip extrem de optimist și de stăpân pe situație care îi ușurează mult din atribuții: ”Ca să ne fie mai ușor pe timpul verii, am deschis în spațiul rămas din această hală un loc de închiriat pentru petreceri aniversare. Nu e ușor de manageriat un astfel de proiect. Avem multe de plătit, de asigurat lună de lună. Ne-a fost mai greu la început, însă de când a venit Cosmin în echipă ne-a ajutat foarte mult. Am o relație de prietenie cu el și ne înțelegem extraordinar. El lucrează cu toți începătorii care vor să descopere squash-ul”.

O investiție ”puțin” mai mare

Daniel are o experiență vastă în ceea ce privește logistica deschiderii unui restaurant. Face asta de multă vreme la slujba sa de zi cu zi. Cu toate că multe din lucrurile învățate se pot aplica în mai multe domenii, el a fost luat prin surprindere de dificulățile care i-au ieșit în cale în acest business. Și-a calculat un cost inițial care însă s-a transformat într-o sumă mult mai mare. Împreună cu Lukasz, asociatul și prietenul său polonez, au ajuns la o investiție considerabilă: ”Nu pot să spun că sunt nou în această branșă, de deschidere și amenajare. Am 15 ani în spate de poziții de conducere. Ăsta a fost primul business plan greșit, prima previziune greșită. Mi s-a părut la început că nu va fi foarte costisitor și estimam undeva la 40.000 de euro investiție inițială. După doar o săptămână ne-am dat seama că avem nevoie de 50.000. Și nu s-a terminat totul acolo. Apoi am crescut treptat. Mai întâi la 100.000 de euro (râde). Și asta doar partea mea. Cu ce a pus și Lukasz am ajuns la 200.000 de euro. Deci putem spune că nu a fost chiar ieftin. A trebuit să avem toate condițiile. Omul să se simtă bine când vine aici. După doi ani de zile pot să spun că am recuperat cam 30% din ce am investit. Ceea ce nu e foarte rău. Acum privim spre viitor cu speranță”.

poza4
Sursă foto: Facebook

”Ne dorim să deschidem încă un club. Și iar începem să căutăm spații unde să putem ajunge relativ ușor și să aibă o chirie convenabilă. În acest loc a trebuit să investim serios în modernizare. Înlocuire de geamuri, termoizolare, multe lucruri. Mi-am pus de multe ori întrebarea, dacă e bine ce fac. Însă pot spune că după trei ani, lucrurile sunt pe un trend ascendent, sunt mulțumit. Ăsta e pur și simplu nivelul la care se află squash-ul în România. Nu putem să cerem mai mult. Însă mergem înainte”.

Comentezi?

Aflat la început de drum în presă, lui Claudiu Râpan nu-i lipsește entuziasmul și ambiția. După ce și-a făcut junioratul la Gazeta Sporturilor, a decis să tatoneze și domeniul antreprenoriatului. Pasionat de sport din fire, el identifică o serie de similarități între atleți și antreprenorii aflați la început de drum pe piața startup-urilor românești. Cursa este la fel de dinamică în ambele domenii, și evident, la fel de acerbă.