Ludmila s-a născut și a crescut la Chișinău și de când își amintește a desenat și a cusut haine. La 6 ani o făcea pentru păpușile pe care le avea, iar de la 10 ani, după ce a urmat un curs de croitorie la Palatul Pionierilor, a început să-și coasă propriile rochii.

După mii de foi de hârtie pline cu modele de haine și șapte ani în care a mers la acel cerc de croitorie, a decis să transforme această pasiune și pricepere într-o meserie când, după liceu, a urmat cursurile Colegiului Tehnologic, la Facultatea de design vestimentar și construcția tiparelor.

”Ceva mai târziu am plecat din Chișinău la București, am strâns bani și am absolvit Istituto Marangoni, o școală privată de modă de la Milano, facultatea de Design vestimentar. După un scurt stagiu la Milano, m-am întors la București, și în 2008 am creat o firmă și am început activitatea. Făceam totul ca la carte din prima: am creat o colecție de mostre, am mers cu ea la târg la Milano și am luat comenzi”, ne povestește Ludmila.

Visul de a fi antreprenor în modă

De altfel, după participarea la Istituto Marangoni și-a dat seama că-și dorește propria afacere de profil și nu se va mulțumi doar să lucreze pentru un brand de modă. Și chiar dacă despre antreprenoriat nu desenase pe nicio foaie până atunci, și-a spus că va reuși să-și deschidă propria firmă de modă învățând singură și cum se construiește o afacere.

Dan Mihăescu: Ce trebuie să știe fondatorii despre GapMinder Fund II?...

Inițial, a investit în firmă circa 4.000 de euro, ajutată de familie. Jumătate din sumă a reprezentat costul primei colecții, iar restul de 2.000 de euro s-au dus pe participarea la acel târg de la Milano.

”Comanda, unică, luată la târg a fost mică, și a fost mai mult de încurajare. Din al doilea sezon a mers mai bine”, spune Ludmila acum, precizând că în următorii 5 ani a avut grijă să reinvestească tot profitul pe care-l făcea pentru a-și dezvolta business-ul.

”Am evitat pe cât de mult posibil să apelez la bancă, și la acel moment nici nu aș fi primit vreun credit deoarece cifra de afaceri era încă mică. Concomitent, aveam colaborări la TV sau cu fabrici, luam și comenzi particulare, orice ca să aduc bani fără să fac un împrumut”, completează ea.

Așa cum precizăm, dacă în școală învățase să facă colecții coerente, să urmărească tendințe și să facă tipare, zona de business, despre cum pui bazele și dezvolți o afacere de modă, nu fusese încă abordată de nimeni. Așa că Ludmila a trebuit să învețe singură cum să transforme faptul că desena și croia haine într-o afacere care să-i aducă clienți și, respectiv, profit.

Radu Georgescu despre diferența dintre bișniță și business în anii '90:...

De mare ajutor i-a fost volumul "Fashion Designer Survival Guide", publicat de Mary Gehlhar, din care a învățat și a aplicat în afacerea ei tot ce a aflat citind cartea: cum să-și facă prețurile, cum să participe la târguri de specialitate, cum să găsească materia primă și fabrica pentru producție.

”Nu este obligatoriu pentru un designer să aibă propriul atelier, așa cum este gândirea logică la noi”, spune Ludmila și precizează faptul că în primii 5 ani de existență ai afacerii ei nu a avut un atelier propriu.

Propriul atelier, când investiția a fost justificată

L-a deschis mai târziu, când, după calculele ei, ajunse în momentul în care avea un volum suficient de lucru pentru că o astfel de investiție să fie justificată.

”Am avut primul atelier în primul meu birou de 25 metri pătrați în care eu croiam și aveam 2 mașini industriale la care cosea o doamna confecționeră pe care am angajat-o part-time. Al doilea atelier era într-un apartament de 2 camere, aveam deja 3 angajate și 5 mașini industriale. Al treilea era un spațiu într-o fostă fabrică de 130 metri pătrați, aveam peste 10 mașini, un soft de tipare cu plotter”, își aduce aminte Ludmila.

Acela a fost și momentul în care a trebuit să aibă autorizații pentru ceea ce făcea: protecția muncii, PRAM, incendii.

”În acest spațiu am ajuns să fac 2 colecții pe an, care în realitate înseamnă 6 colecții la care se lucrează concomitent: 2 în faza de creație, 2 în faza de vânzare și alte 2 în faza de livrare. Tot ce făceam mergea la export, aveam linia de ținute de zi, distribuită de un showroom milanez, și linia de rochii de seară distribuită printr-un agent la un showroom din cadrul Paris Fashion Week”, completează fondatoarea brandului Milla Milla.

Acum a renunțat la atelier și a redevenit unic angajat, pe lângă omul de creație și antreprenorul din spatele Milla Milla. Însă, pe vremea când avea atelier ajunsese la 12 angajate, cu un nucleu permanent de 4 persoane.

Pentru materia prima mergea de 3-4 ori pe an la târgurile de materii prime pentru modă la Milano sau Paris. De altfel, după cum spune Ludmila, în domeniul modei, furnizorii de materie primă sunt o investiție aparte.

Însă, prin vizitele pe care le făcea la târguri precum Milano Unica sau Premier Vision Paris, a ajuns să aibă o baza de date cu furnizori cu care colaborează deja de 10 ani.

În ceea ce privește vânzările, Ludmila precizează faptul că din 2008 și până în 2020, anul pandemiei, nu a vândut în România sau prin intermediul unui magazin online. Singura activitate de vânzare pe care o făcea la nivel local era de a vinde, ocazional, din atelier, mostre sau comenzi care nu fuseseră ridicate.

2020, anul care a schimbat strategia

”În 2020 s-a schimbat totul”, afirmă ea. ”Au fost anulate toate târgurile, showroom-urile au rămas goale. În februarie eu abia livrasem o comandă en-gros la Milano, pentru producția căreia am contractat un împrumut la bancă, și pentru care nu primisem banii. La linia de rochii de seară comenzile au fost achitate în 2 ani, în loc de 2 luni, cum era normal. Așa că a trebuit să iau o decizie ca să-mi salvez afacerea”, completează Ludmila.

Acela a fost momentul în care a închis atelierul și a concediat lucrătorii și, totodată, a făcut o schimbare în zona de vânzări, trecând de la B2B la B2C.

”Mai aveam 5.000 de euro în cont, ultimii bani. Am făcut un magazin online și, din stocul de țesături rămase în fabrică de la producția comenzii pentru Milano, am produs 100 de bucăți de rochii cămașă pe care le-am vândut la prețuri de en-gros”, declară ea.

Ludmila detaliază faptul că, în modă, există o politică după care se realizează prețurile de vânzare. De exemplu, un designer poate să vândă și en-gros și en-detail, dar prețurile de en-gros trebuie să fie de 3 ori mai mici ca să nu creeze concurență cu clienții de en-gros.

”Deoarece eu nu mai vindeam en-gros am putut să fac acest lucru. În plus, este mai greu să vinzi în România o rochie de bumbac la 300 de euro, cum sunt prețurile în Europa pentru un produs de genul acesta, iar eu îmi doream să vând serios”, completează antreprenoarea.

În momentul lansării magazinului online a început un nou capitol pentru Ludmila și pentru afacerea ei.

”Am început să învăț despre marketing, PR, social media, să fac cursuri. Tot profitul a fost reinvestit. Nu mai am angajați sau atelier, am trecut la colaborări și am schimbat modul în care fac un produs. Interacționez mai mult cu clientul final și în modul acesta am un feedback rapid despre produs, iar asta îmi permite să fac modificări mai rapide decât într-un sezon de 6 luni”, explică ea.

Astfel, în 2021 a ajuns să facă o cifră de afaceri de 130.000 de euro, în scădere față de 2019, când vindea en-gros și făcea 600.000 de euro pe an. Dar Ludmila se declară mulțumită de parcursul pe care l-a luat afacerea Milla Milla în cei mai mult de doi ani de pandemie.

Pentru acest an crede că va depăși o cifră de afaceri de 280.000 de euro, cel puțin dublu față de 2021, cu un profit de 27%.

Pentru Ludmila și business-ul ei de modă, care a devenit acum un brand ușor de recunoscut, anul 2022 a fost unul plin.

”Am început să ies mai mult în față prin personal branding. Am participat la Imperiul Leilor (dar nu am luat finanțare) fapt care mi-a adus mai multă vizibilitate, am dezvoltat mai multe produse pe nișa mea. Nu am avut o strategie anume, mi-am propus doar să cresc cifra de afacere. Învăț din comportamentul clientului ce funcționează și ce nu, și pentru că sunt o companie mică îmi ia puțin timp să implementez modificările pe care mi le propun”, spune ea.

Se mândrește cu faptul că a recuperat investițiile pe care le-a făcut în business-ul Milla Milla, a returnat la bancă toate datoriile pe care le avea și tot ce își dorește acum este să crească organic, cu pași mici dar siguri.

Pe final de an urmează să externalizeze livrările către un e-fulfilment, să schimbe interfața magazinului și să-l facă mai vizibil în online. Dar și să încerce să iasă spre clienți europeni prin listarea rochiilor Milla Milla în marketplace-uri.

”În următorii 2 ani îmi propun să revin la cifra de afaceri de înaintea pandemiei, de 600.000 de euro, și să extind vânzările către UE, care la moment reprezintă doar 5% din cliente. Vânzările directe sunt o afacere cu totul nouă pentru mine dar rezultatele sunt încurajatoare”, concluzionează Ludmila Corlățeanu.