Generația riscului – cum văd studenții-antreprenori viitorul

Nu e o noutate că generația tânără e diferită de cea a părinților noștri. Ne-am născut după 1989, am descoperit plăcerile capitalismului și Internetul. Antreprenoriatul a fost un cuvânt învățat rapid. Am vorbit cu trei studenți de la “The Entrepreneurship Academy” despre cum privesc viitorul pe termen lung și riscul.

Radu Ștefan, Iulia Petrescu și Andrei Eduard Burghelia sunt studenți la The Entrepreneurship Academy, cea mai nouă facultate privată din România. E creată pe un concept nou, în care studenții dezvoltă business-uri și își dezvoltă afacerea ca temă de studiu. Dincolo de pregătirea teoretică, ei sunt puși în fața unor situații reale. De altfel, taxa de studiu e acoperită din veniturile afacerilor.

Radu, din Brașov, are două business-uri – Iudizain și Keep Me In, și vrea să mai deschidă un startup în aprilie 2017, iar Eduard Burghelia (din Constanța) lucrează acum la o platformă pentru înregistrarea clienților rău-platnici, pentru ca firmele să nu ia țepe, în timp ce Iulia (născută în Brașov) e în planul de validare a unor idei de business pe care vrea să le implementeze în 2017. Nu se văd angajați, ci dezvoltând business-uri care să schimbe ceva în societate.

Pentru mine procesul de învățare nu e doar prin prisma teoretică, ci și prin cea practică, iar acesta e modelul facultății

Aceasta este povestea lor la Timp în schimbare, un proiect editorial în care vrem să aflăm cum privesc tinerii viitorul, pensia și protecția față de risc.

Începuturile la The Entrepreneurship Academy

Cei trei au găsit în EA o alternativă la o universitate tradițională. Iulia a plecat inițial la Durham Business School în Marea Britanie, unde a făcut un an de studiu. Tânăra din Brașov a primit informații despre EA de la tatăl ei, și el antreprenor. I s-a părut interesant, pentru că la Durham “scopul era să creeze generații viitoare de manageri și angajați”. A aplicat la trei zile după ce citise articolul trimis de tatăl ei și a participat la Boot Day, varianta EA pentru un examen, în care studenții au primit un challenge pe care trebuiau să-l rezolvă în echipă. Dacă ați văzut “The Apprentice”, emisiunea lui Donald Trump, atunci sistemul seamănă.iulia-petrescu

A fost inspirată de tatăl său, dar nu obligată să o ia pe aceeași cale. Nu și-a dorit niciodată vreun job tradițional, atunci când era întrebată ce vrea să se facă atunci când va fi mare. “Când eram în gimnaziu tatăl meu mi-a dat să citesc Robert Kiyosaki – Tată Bogat, Tată Sărac. Mi s-a părut plictisitoare la început, dar pe măsură ce citeam m-a captivat nespus, trezind în mine dorința de a citi mai multe cărți despre acest subiect. Așa am descoperit antreprenoriatul. Citind”, spune Iulia.

Lui Radu nu i-a venit să creadă că există o astfel de facultate în România. “Pentru mine procesul de învățare nu e doar prin prisma teoretică, ci și prin cea practică, iar acesta e modelul facultății”.

Pentru Burghelia, facultatea nici măcar nu era o opțiune pe vremea când era la liceu, pentru că facultățile clasice nu i-ar fi oferit ceea ce-și dorea. “Mi-am înființat propria firmă la 16 ani, o firmă de curierat pe bicicletă”, spune Burghelia.

Iubitori de risc

Ce caracterizează mai mult un tânăr decât riscul? Cei trei tineri antreprenori în devenire apreciază riscul și îl consideră parte a vieții de adolescent. Vorbind cu ei, îți dai seama că pentru ei experimentul este un mod de viață necesar la această vârstă.

E vital să experimentăm. Trebuie să aduci valoare, iar diferența dintre un angajat și un antreprenor e dată de nivelul curajului și al determinării

radu-stefan

“E vital să experimentăm. Trebuie să aduci valoare, iar diferența dintre un angajat și un antreprenor e dată de nivelul curajului și al determinării”, spune Radu Ștefan. El își amintește de o întâlnire pe care a avut-o cu directorul unei corporații care-i spunea că “atunci când aud copii și ne spun că vor un job sigur și stabil, îmi vine să îi iau la palme”. Astfel, pentru Radu, un job stabil înseamnă o limitare. În plus, spune el, oamenii buni pot trece strada și să găsească ușor un loc de munca. Așadar, frica aceea a părinților că vom rămâne pe drumuri nu se aplică și acestor tineri curajoși.

Și Iulia Petrescu spune că riscul și experimentul fac parte din viața de tânăr și antreprenor. A fost inspirată de cărțile lui Robert Kiyosaki și spune că în contextul actual un job stabil nu ar trebui să fie scopul cuiva. “Riscul trebuie să fie calculat și pregătit. Prefer să fac parte oricând din lumea de business și să pot activa în ce domeniu îmi doresc, deși implică incertitudine și nesiguranță, decât să am un job într-un domeniu anume”, spune Iulia.

La 19 ani, Andrei Burghelia nu vrea să se plafoneze într-un job. “Prin absurd, dacă mi s-ar oferi mâine un job și l-aș accepta, nu cred că aș rezista mai mult de trei luni ca angajat”.

Noi ne-am născut cu internetul în casă și vedem lucrurile diferit de foarte multe ori, dar este ceva normal

Generații diferite

Cei născuți după 1990 par a avea o apetență mai mare pentru risc. Nefiind crescuți într-un sistem în care jobul stabil e impus dictatorial, simt că există oportunități în zona antreprenorială pe care și le asumă cu toate riscurile implicate. I-am întrebat pe studenții de la “The Entrepreneurship Academy” despre cum văd diferența față de părinți.burghelia

“Noi ne-am născut cu internetul în casă și vedem lucrurile diferit de foarte multe ori, dar este ceva normal. Și oportunitățile noastre sunt mult mai multe în comparație cu cele pe care le-au avut ei datorită internetului și globalizării. Pe lângă asta, și sistemul de valori și aspirațiile noastre sunt diferite: ei țin la tradiții, noi nu; ei învățau ”ca pe vremuri”, noi învățăm de pe internet sau chiar cu ajutorul tutorialelor, jocurilor sau altor materiale grafice. Generaţia Z este grăbită, pragmatică, încăpățânată și independentă”, spune Andrei Burghelia.

Cu toate acestea, spune că a fost inspirat de tatăl său, care este un mic antreprenor. “La 13 ani mă punea să-i duc actele la contabil și să-i plătesc datoriile la Trezorerie. Câteodată uitam să-i plătesc și îi blocau contul. În fiecare zi aflam câte ceva despre ce înseamnă o afacere”, își amintește Andrei Burghelia.

Simt o mai mare înclinare spre zona antreprenorială. Avem în față o generație de oameni faini

Iulia consideră și ea că faptul că a crescut cu internet a influențat-o foarte mult. “Internetul nu doar că facilitează conexiunea business-ului tău cu publicul țintă sau cu anumite contacte, ci este și un nou mediu în care îți poți crea o afacere, fiind totodată un instrument de învățare”, spune tânăra.

Radu a ales The Entrepreneurship Academy și din această perspectivă – crede că generația sa vrea o educație personalizată. “Simt o mai mare înclinare spre zona antreprenorială. Avem în față o generație de oameni faini”, spune Ștefan. A realizat că antreprenoriatul poate fi o oportunitate când a început să-i crească numărul de clienți la firmele pe care le are. Inițial se gândea să devină programator, dar nu îl încânta ideea de a sta toată ziua la calculator și de a butona un calculator. Se vedea mai mult pe teren. “Acum sunt sigur că antreprenoriatul este o posibilitate reală și cu foarte mult potențial pentru cine are răbdare și curaj”.

Viitorul pe termen lung la 20 de ani

La 20 de ani, tinerii se gândesc la viitor prin prisma investițiilor pe care le fac în companiile pe care vor să le construiască. Vor să aibă siguranță financiară, dar să construiască business-uri interesante.

Mă gândesc la viitorul îndepărtat. Fac economii pentru a investi în următoarele afaceri, nu pentru a avea la bătrânețe

“Mă gândesc la viitorul îndepărtat. Fac economii pentru a investi în următoarele afaceri, nu pentru a avea la bătrânețe. Pentru a-mi asigura o bătrânețe liniștită mă gândesc să investesc în următoarea lună într-o pensie facultativă și cred că toată lumea ar trebui să ia în considerare o asemenea opțiune, mai ales antreprenorii”, spune Andrei Burghelia.

De altfel, o luptă pe care o duce Andrei e despre antreprenoriat versus job stabil. “Mereu mi s-a spus că antreprenoriatul nu e o opțiune stabilă, dar nu au reușit să mă descurajeze. Mama mă tot bate la cap să-mi iau un job stabil, ei nu-i place ideea de antreprenoriat, consideră că riscurile sunt prea mari, dar eu vreau să clădesc afaceri, să inovez, să creez locuri de muncă și să aduc plusvaloare în comunitate”, povestește Burghelia.

Având în vedere îmbătrânirea actuală a populației, nu aș vrea să depind de stat când va fi momentul pensionării, așa că, pe măsură ce anii trec și afacerile se dezvoltă voi găsi soluții pentru acest aspect

Iulia Petrescu are o perspectivă foarte realistă asupra îmbătrânirii, una sociologică am putea spune. “Îmi doresc să am abilitatea de a o lua la capăt după orice lovitură, fie financiară sau personală. Având în vedere îmbătrânirea actuală a populației, nu aș vrea să depind de stat când va fi momentul pensionării, așa că, pe măsură ce anii trec și afacerile se dezvoltă voi găsi soluții pentru acest aspect”.

Radu Ștefan consideră că, la vârsta lor, tinerii ar trebui să se gândească la cum să livreze mai multă valoare, banii fiind o modalitate de recunoștință pentru valoarea adusă. “Nu știu cât de mult îmi doresc să ies la pensie. Consider antreprenoriatul un stil de viață și nu un job, pe care să-l abandonezi la un moment dat”, spune Radu.

Comentezi?

Urmărește startup-urile din România de peste patru ani și așteaptă unicorni locali. Redactor-șef al start-up.ro, Vlad tratează ecosistemul antreprenorial din România cu realism și nu crede că avem încă "Steve Jobs de România".