Măsura succesului – din Covasna la Montepellier

Louis Havriliuc a fondat Simbound în 2011, având viziunea unor training-uri online pentru marketing. A adaptat o idee finlandeză și a pus-o în practică. A ajuns la 90 de companii și universități, dar a descoperit și problemele inerente ale creșterii unui startup. Am discutat cu el despre statutul actual al companiei.

Simbound - EM Lyon

Louis a pornit la Sfântu Gheorghe, iar apoi a ajuns la facultate în București. După un master în Anglia, la Leeds, a descoperit ideea care avea să-i schimbe viața – simulările online de marketing. Le văzuse la o firmă finlandeză, Cesim. I-a căutat și a devenit reprezentantul lor în România timp de trei ani, între 2009 și 2012. A vândut programul cu rezultate bune, inclusiv la universități din România și a avut un stagiu de patru luni la Helsinki.

Cesim făcea simulări de business din diverse domenii. Întors în România, Louis a decis să transforme ceea ce a învățat la finlandezi și să aplice acest lucru în zona marketingului online prin Simbound. 

„Prima iterație a fost în 2010. Atunci am început să studiez alternative pentru un produs educațional de simulare. Am vrut să simulez activitatea unei firme din zona digitală, web design, ceea ce făceam până atunci, dar am decis să facem ceva aplicabil în orice domeniu“, explică Louis.

Să aduci un produs pe piață nu e ușor. Lui Louis i-au trebuit vreo trei ani până când să aibă o variantă mulțumitoare. Făcea consultanță de web design în timpul ăsta, mai vindea și cursurile finlandezilor și încerca să câștige primii clienți.

Evoluția clienților

S-a apropiat de 100 de universități care foloseau Simbound. Conform lui Louis, produsul a ajuns să fie folosit de aproape 11.000 de studenți. Prețul Simbound e de 50 de euro pentru fiecare student care folosește programul, iar piața ajunge la aproape un milion de euro pe an.

Primul client plătitor a fost un profesor din Lisabona, Paolo Rita, la patru luni după lansarea oficială. În timp, Louis a modificat produsul pentru a fi mai versatil, pentru a se adăuga scenarii noi. De-a lungul timpului, nu numai produsul s-a schimbat, dar și echipa. Nucleul inițial de fondatori avea trei persoane, dar Louis a rămas singur. „Într-o echipă trebuie să ai loialitate, camaraderie, toate acestea trebuie să fie prezente în dinamica unei echipe“, explică fondatorul Simbound.

Lupta cu realitatea

Louis s-a lovit cu realitatea dură a afacerilor atunci când a încercat să se extindă în Statele Unite. A bătut palma cu un partener de acolo pentru a comercializa produsul.

Cu toate acestea, problemele au apărut rapid, deoarece contractul stipula că produsul poate fi comercializat în Statele Unite, nu în toată lumea, acolo unde Louis vindea deja Simbound.

„Comportamentul a fost abuziv privind teritoriul unde aveau voie să vândă. Am avut profesori din Europa și alte locuri care au venit și mi-au spus de alt produs. Dar atunci le-am zis că e de fapt produsul meu, cel comercializat în Statele Unite“, își amintește Havriliuc momentele dificile cauzate de dealul pentru America. A învățat pe propria piele ce înseamnă astfel de momente. „E important pentru orice startup să-și dea seama înainte de a intra într-o relație comercială ce anume urmăresc partenerii respectivi și dacă e chiar ce se vorbește acolo“, explică Louis.

Simbound ajunsese la 80-90 de instituții, clienți ai programului. „Partea de virtualizare și training cu ajutorul platformelor automatizate va fi un lucru acceptat. Nu vei mai putea să nu faci un astfel de training“, a explicat Louis.

Louis, într-o discuție cu Robin Wauters de la Tech.eu. 

Viitorul pentru Simbound

Simbound e un produs care a intrat foarte devreme pe piață, poate chiar prea devreme, ar spune Louis. Astăzi ar face lucrurile diferit și a învățat mai multe despre cum să vândă. În viitorul apropiat, după ce-și rezolvă problemele cu partenerii din Statele Unite, vrea să lanseze o campanie de marketing pentru a testa reacția pieței din afara mediului universitar, acolo unde a acționat până în prezent.

„Partea grea este să-ți dai seama unde vrei să vinzi și cui. Competiția pe internet a ajuns la un nivel fulminant. Zona tehnică nu e atât de complicată, odată ce ai identificat nevoia. Există puține șanse să vii cu ceva bun și să te menții pe piață, pentru că industria a ajuns la suprasaturare, iar produse care ar trebui să te facă să fii mai productiv mai mult te încurcă“, explică fondatorul Simbound.Screen Shot 2016-06-27 at 16.52.40

De asemenea, ar vrea să testeze alte moduri de folosire a unei astfel de tehnologii. „Partea educațională poate să meargă în continuare. Am anunțat mult prea devreme o simulare de social media. E un subiect în vogă, iar universitățile ne cer așa ceva“, explică Havriliuc.

Nu e tipul de startupist care să dorească investitor, pentru că el crede că ar schimba dinamica unei companii. Au trecut deja șase ani de când a lansat Simbound și spune că a învățat multe. „Trebuie să fii implicat, dar nu ar trebui să-ți neglijezi viața extraprofesională. De la 20 la 30 de ani sunt cei mai buni ani din viață. Când am lansat Simbound munceam 11-12 ore pe zi“, încheie Louis.

A plecat din România și s-a mutat la Montpellier, în Franța la finalul lui 2015. „Vizitasem orașul și mi-a plăcut mult. E un loc în care aș fi vrut să trăiesc. Franța e un loc bun pentru antreprenoriat, iar după ce se încheie problemele legale vreau să-mi fac o structură a firmei aici“, explică la final Louis Havriliuc.


Ce e cu Startup Corner? Fiecare articol se termină cu patru categorii speciale – Inspiration, Fears, Solution și Culture. Vrem să aflăm cine sunt oamenii care i-au inspirat pe fondatori, fricile lor, soluțiile la problemele ecosistemului din România și cărțile care i-au inspirat. Proiectul este susținut de Banca Transilvania. 

Află mai jos secretele lui Louis Havriliuc – cine l-a inspirat, cărțile sau filmele care l-au marcat și fricile unui antreprenor.

Comentezi?

Urmărește startup-urile din România de peste patru ani și așteaptă unicorni locali. Redactor-șef al start-up.ro, Vlad tratează ecosistemul antreprenorial din România cu realism și nu crede că avem încă "Steve Jobs de România".