Road Grand Tour – nebunia ciclismului de șosea în România

Alex Ciocan a crescut într-o familie de sportivi. Tatăl era ciclist, iar mama sa baschetbalistă. E printre cei mai titrați cicliști români din generația sa și, de patru ani, e cel care vrea să revitalizeze competițiile și să promoveze ciclismul de șosea cu ajutorul Road Grand Tour. Pornit dintr-o nebunie, Road Grand Tour a ajuns o tradiție.

mnkhg1478081232

Road Grand Tour reprezintă o serie de evenimente de ciclism de șosea în România, destinate atât profesioniștilor, cât și amatorilor, care încearcă să redea tradiția curselor locale în România. A ajuns în al patrulea an și se ține tare.

Alex Ciocan e un nume cunoscut în ciclismul de șosea din România. Are 15 participări la Turul României și numeroase alte competiții regionale. Pe lângă acest lucru, mai comentează și competițiile mari, cum ar fi Turul Italiei sau Turul Franței, la Eurosport. Ciclismul e viața lui și de patru ani vrea să împartă pasiunea și cu ceilalți.

De fiecare dată când o rupeam, mecanicii tatălui meu o reparau și o vopseau. El a fost primul meu antrenor, m-a luat în echipă și m-a crescut

“Tata a făcut ciclism de performanță, iar mama baschet. Ultimul mi s-a părut anost, deși adidașii îmi plăceau, așa că am pus mâna pe o bicicletă și am început să merg pe ea. De fiecare dată când o rupeam, mecanicii tatălui meu o reparau și o vopseau. El a fost primul meu antrenor, m-a luat în echipă și m-a crescut”, povestește Alex Ciocan. Totul a venit de la sine, îmi mărturisește și ciclismul a fost parcă un dat în viața lui.

Alex Ciocan
Alex Ciocan la o cursă în Italia, Eroica, desfășurată cu biciclete de epocă

A concurat mult, până când nu a mai avut aceeași motivație, așa că a vrut să vadă ce va face și după ce-și va încheia cariera.

Salvarea ciclismului

“Acum 4-5 ani nu mai simțeam aceeași tragere să fac sport. La noi, viața de sportiv profesionist nu e viață. În plus, ciclismul e sport de echipă, așa că dacă găsești un sponsor, trebuie să fie pentru toată lumea, nu doar pentru tine. Ca orice bărbat orgolios, am zis că salvez ciclismul românesc. Nu e chiar așa”, spune, ușor amuzat acum, Alex Ciocan.

Ori te dădeai la o parte, ori intrai în el cu totul. A crescut, iar acum pot să zic că se autosusține cu eforturi mari

Planul său era să facă în România ceea ce ar fi dorit să facă federația pentru el – competiții de calitate pentru profesioniști și semiprofesioniști. “Am pus bazele unui concurs, apoi al altuia. E frumos și extrem de greu. Sunt momente când zici «duceți-vă dracului cu toții», sunt momente când e uluitor de frumos”, spune Ciocan.

Prima oară când a început nu știa la ce să se aștepte. Spune amuzat că avea impresia că “închiriez o salvare, pun trei bunicuți arbitri, fac un site și asta e”. Nu a fost chiar așa. Descrie Road Grand Tour ca un bulgăre care s-a mărit. “Ori te dădeai la o parte, ori intrai în el cu totul. A crescut, iar acum pot să zic că se autosusține cu eforturi mari. Dar dacă aș pleca eu, ar cădea totul”, povestește Ciocan.

Alex Ciocan
Ciocan e sufletul competiției
Un calendar aglomerat

An de an s-au adăugat curse. În 2015 au fost atât de multe încât nici Alex nu-și mai amintește bine. Totul a început cu Drumul Vinului la Seciu și a continuat cu Turnirul Nobililor (Mioveni), Revolutio (Timișoara), Infernul Muntelui (Sinaia), Memorialul Constantin Vagneti (Ploiești), Cursa Campionilor (București), Eroica (Râmnicu Vâlcea), One Night Stand (Academia Titi Aur), Velopower (Panciu) și Dunărea Călărășeană (Călărași).

Nu există cultura concursului la noi. Toată lumea cumpără o bicicletă și un echipament, dar e mai greu la curse

De la anul vor fi mai puține și pentru că participanții, cei la început de drum, sunt reticenți. “Sunt mulți participanți care vin o singură dată. Dacă li se întâmplă ceva frumos, parcă ar mai veni. Dacă însă cade cineva în fața lor, se tem. Nu există cultura concursului la noi. Toată lumea cumpără o bicicletă și un echipament, dar e mai greu la curse”, spune Ciocan. Ciclismul se luptă cu mentalitatea oamenilor. E mai ușor să cumperi o pereche de adidași și să te duci la maraton. În plus, șansa să fii ultimul e mică. La ciclism, plutonul e de 200 de persoane, se rulează la înghesuială, bicicletele merg cu 30-40 de kilometri pe oră la câțiva centimetri. Contrar aparențelor, ciclismul nu e un sport atât de invidivual, ci unul în care echipa muncește enorm. Din acest motiv, pentru unii pare complicat, așa că numărul de participanți rămâne constant.

Alex Ciocan
Ciocan spune că antrenamentul său e mai eficient astăzi

Anul acesta a fost unul de sacrificiu pentru Ciocan. “Am încercat să audă toată lumea de noi, a fost un an de sacrificiu, atât financiar, cât și din prisma timpului. La anul am zis să nu ne batem joc de timpul și de viața noastră personală”, spune Ciocan. Anul viitor vor fi patru concursuri Road Grand Tour, iar dacă alte persoane vor să introducă unele evenimente în calendarul competiției, trebuie să respecte anumite criterii de calitate impuse de Ciocan și echipa sa.

Ca să organizeze o cursă, Road Grand Tour cheltuiește între 5-6.000 de euro, în condițiile în care sunt 200-250 de participanți. Chiar și taxele de participare se cheltuie. Costă 100 de lei să te înscrii la concurs, dar în schimbul acestora primești un kit de concurs.

Road Grand Tour

Față de momentul când a început el ciclismul, Alex spune că bicicleta a căpătat mai multă importanță în viața românilor, care o văd ca un mijloc de transport alternativ. Cu toate acestea, zona profesionistă e văduvită. Puțini rutieri aleg viața de ciclist. Poate de asta și-a continuat și cariera, ba chiar s-a apucat și de triatlon.

Nivelul scăzut, o problemă

“Reușesc să mă antrenez azi în două ore mai bine decât o făceam în trecut în câteva ore. Pierdeam vremea, mă opream la cafele, culegeam cireșe pe marginea drumului”, explică Ciocan. A decis să continue, dar cu altă mentalitate: vrea să se distreze și să se bucure de ciclism, să-și reamintească de ce s-a apucat de treabă.

Nivelul e scăzut la noi în țară. Dacă pe fond de oboseală și antrenament mai puțin ajung tot între primii, mă întreb dacă sunt supertalent sau ceilalți nu fac ce trebuie

“Nivelul e scăzut la noi în țară. Dacă pe fond de oboseală și antrenament mai puțin ajung tot între primii, mă întreb dacă sunt supertalent sau ceilalți nu fac ce trebuie. Răspunsul e simplu. Eu nu sunt supertalent, că aș fi ajuns altfel la Turul Franței. Așa că acum o fac doar din plăcere, mă duc doar la concursurile unde-mi place zona și transform asta în excursie cu prietena mea și cu băiatul“, expilcă fondatorul Road Grand Tour.

De ce? Ce soluții sunt? Deși pare pesimist, Alex Ciocan are, de fapt, o perspectivă bună asupra viitorului bicicletei și ciclismului semiprofesionist și profesionist din România. “Ciclismul profesionist era mai organizat. Dar masa de practicanți, de fani ai bicicletei, e mult mai mare acum. Doar cei care fac din asta performanță au scăzut. Deși vremurile astea duc performanța într-un con de umbră, vor aduce performanță peste câțiva ani. Masa asta e consumatoare, magazinele trăiesc bine. Mai devreme sau mai târziu vor investi în sportul de performanță pentru că au nevoie de niște vârfuri de lance care să le facă reclamă. Încă se pun verigi în cercul acesta care se formează. Există nerăbdare, e normal, dar suntem pe drumul cel bun”, consideră Alex Ciocan.

Ciclismul profesionist era mai organizat. Dar masa de practicanți, de fani ai bicicletei, e mult mai mare acum. Doar cei care fac din asta performanță au scăzut

Miza pentru masele de amatori

Alex Ciocan vrea să organizeze și curse populare, care să implice masa de amatori. Ciclismul nu e un sport ieftin – o bicicletă performantă e scumpă, peste 3.000 de lei, minimum, echipamentul nu e nici el ieftin și are nevoie de timp pentru a te antrena. Am vorbit de asta în contextul succesului concursurilor de triatlon în România.

“Triatlonul s-a bazat mult pe corporatiști. Ei se pot pregăti înainte sau după programul de lucru. Ce poți face într-o oră – să alergi în parc, să mergi la bazinul de înot sau poate la o oră de spinning”, spune Ciocan. Crede că boom-ul triatlonului a trecut, pentru că mereu sunt aceiași oameni. Și, de asemenea, crede în viitorul ciclismului pe șosea.

Triatlonul s-a bazat mult pe corporatiști. Ei se pot pregăti înainte sau după programul de lucru. Ce poți face într-o oră – să alergi în parc, să mergi la bazinul de înot sau poate la o oră de spinning

“Aici se leagă prietenii, pe șosea. La MTB (mountain bike) sau triatlon nu ai cum, ele sunt curse individuale”, explică Ciocan.

Viitorul Road Grand Tour

Alex Ciocan nu se consideră un trendsetter. Spune că a făcut ceea ce la triatlon se întâmpla înainte cu 2-3 ani. Nu consideră că ceea ce face e o afacere în sine, ci doar se autosusține. “Asta e nebunia noastră, viața pe care am trăit-o”.

Pentru anul viitor, Alex Ciocan vrea să reducă un pic din numărul de curse pentru a putea organiza mai bine și pentru a avea sens financiar. În plus, numărul de participanți e constant sau, câteodată, în scădere, așa că nu poate susține atât de multe curse. Vrea să organizeze singur patru curse: una lângă Ploiești, la Seciu, a doua cursă la Sinaia, o cursă la București pe circuitul lui Titi Aur, iar ultima va fi la Râmnicu Vâlcea, o cursă despre care spune că e cea mai frumoasă din calendar.

“Am denumit-o Eroica, pentru că cei care o termină pot fi considerați niște eroi. Se urcă în mod constant, sunt găuri în asfalt și drumul e spart la peste 2.000 de metri. Cursa asta te împinge să mergi mai departe și toți spun că e de domeniul fanteziei. Dar costă mult, din punct de vedere logistic. Avem un tir care aduce bicicletele din vârful muntelui și autocare ce preiau rutierii. Ne trebuie 10-12 mașini pe drum și 7-8 motociclete”, își amintește Ciocan.

Dar până la urmă ciclismul este despre aceste momente, când zeci sau sute de participanți suferă împreună, pentru a ajunge la final. Pentru că, uneori, ciclismul se rezumă la vorbele unui fost mare campion al probei, decedat între timp, Marco Pantani. Întrebat de ce merge atât de rapid pe munte, Pantani a răspuns: “Pentru a-mi scurta agonia”.

Comentezi?

Urmărește startup-urile din România de peste patru ani și așteaptă unicorni locali. Redactor-șef al start-up.ro, Vlad tratează ecosistemul antreprenorial din România cu realism și nu crede că avem încă "Steve Jobs de România".