Vlad AndriescuNu ne-am votat actualul Guvern. A fost nevoie de o tragedie, cea de la clubul Colectiv, pentru a da la o parte o perioadă partidele politice și a experimenta cu ceva nou după 26 de ani. Pe 17 noiembrie 2015 guvernul lui Dacian Cioloș a primit lumină verde și, de atunci, ne-am obișnuit cu o politică un pic diferită față de cea prăfuită, a partidelor mari.
Am descoperit că miniștrii pot vorbi într-un limbaj normal, că intențiile lor sunt bune, că pot lupta cu birocrația și să dea câteva măsuri care să ne facă viața un pic mai ușoară. În general, am descoperit oameni nu roboți ministeriali. Poate nu au făcut lucrurile așa cum trebuie mereu, dar nu voi judeca eu asta, voi lăsa experții.
Cu toate acestea, de câteva luni putem vedea din nou colții partidelor care stau pe margine și se încălzesc pentru a trece la guvernare. Le curg balele agresive, ca unui câine care se pregătește să intre în arena de lupte ilegale. Au ochii aceia care spun: „v-ați distrat destul, acum să treacă oamenii mari la treabă“. E aroganța aceea de speriat care m-a înfricoșat în primul tur al alegerilor prezidențiale, când îmi imaginam cum va arăta țara lui Victor Ponta. Au început să lovească sub centură, după ce timp de șase luni și-au spălat imaginea și au stat deoparte. În ochii lor, au lăsat niște copii idealiști la treabă. Dar idealiștii au început să le strice apele, să se joace cu jucăriile lor abandonate, să le schimbe.
Nu ne-am luat țara înapoi atunci când l-am votat pe Iohannis. Nu ne-am luat țara înapoi nici în noiembrie 2015. Pentru că așa cum spunea regele Mihai în discursul său din Parlament - „țara nu este a noastră, ci e doar luată împrumut pentru a fi dată generațiilor care vin“. Și tocmai pentru că am luat cu împrumut țara pentru un an de la fioroasele partide, e timpul să ne întrebăm ce vom face la finalul anului, atunci când, cel mai probabil, locurile lui Cioloș, Ghinea sau Vlad Voiculescu vor fi luate de costume scumpe și prăfuite, care-și freacă palmele pentru că au din nou instrumentele puterii în mână. Suntem pregătiți să ieșim din reveria de vară? Pentru că dacă toate lucrurile vor sta așa cum ne așteptăm, vom avea un guvern PSD, cu mici influențe de pe la UNPR și UDMR. Sau PNL. Aceeași treabă.
Cum îi vom aștepta pe cei care vor aprinde lumina la începutul lui 2017? Cine va vorbi atunci când va începe să curgă cu ordonanțe de urgență? Parlamentul ne-a demonstrat anul acesta că, deși partidele au fost puse la colț, „ghearele le-au rămas în orice-mbrățișare“.
E timpul să privim cu atenție la guvernul lui Dacian, Vlad, Dragoș, Cristi și a celorlalți miniștri cu care ni se pare normal să ne tutuim pe Facebook și să ne întrebăm ce vom face după decembrie 2016. Suntem într-un relativ vis, în care suntem uluiți de acțiunile miniștrilor, de normalitatea lor și o ridicăm la rang de senzaționalism. Am fost obișnuiți cu premieri plimbați cu barcă, încât astăzi ne uimim de Cioloș când pune mâna pe câteva gunoaie. E poate de așteptat. Am fost sălbăticiți de „ei“, de cei din guvernările anterioare și nu mai percepem normalitatea ca un lucru obișnuit, ci ca un senzațional.
Am trecut de jumătatea anului. Winter is coming upon us. Dincolo de zidul care i-a izolat în noiembrie așteaptă aceste fantome politice. Vor lua puterea din nou. Suntem pregătiți să-i înfruntăm pe cei care vor aprinde lumina?
