- 6 Septembrie 2018
Andrei Dumitrașcu, Breslo: "Aș introduce debate-ul în școală"
Care este intenția seriei „10 pentru nota 10” din cadrul proiectului nostru, Înainte la Școală? Să auzim poveștile din școală a celor mai cunoscuți antreprenori și personalități, dar să aflăm și cum arată pentru ei sistemul educațional ideal, ce ar schimba la el.
Care au fost materiile care te-au atras cel mai mult?
Am fost atras întotdeauna atras de zona umanistă. În școala și în liceu am avut o aplecare aparte către limba și literatura română, unde îmi plăcea îndeosebi partea de creativitate, de scriere liberă. Atunci am deprins și pasiunea pentru scris, prima mea apariție editorială fiind în facultate.
Cât de importantă a fost atitudinea profesorilor care predau respectivelor materii și ce ai respectat cel mai mult la aceștia?
Extrem de importantă, definitorie chiar. Îmi aduc aminte de profesorul de română din liceu, care era un personaj în adevăratul sens al cuvântului. Avea capacitatea de a te motiva și a scoate ce e mai bun în tine, uneori forțându-mi limitele. Am apreciat capacitatea de a deschide lumi noi, de a pune altfel de întrebări și a accepta orice răspuns.
Profesorul ideal
Am avut câțiva profesori buni, de care îmi amintesc cu plăcere. Nu aș putea spune că au fost ideali, însă au plantat câte o sămânță în gândurile mele, și asta a contat ani mai târziu. Azi cred că rolul unui profesor a rămas același. Acela de a oferi elevului deschiderea necesară pentru a face cele mai bune alegeri, asumat. Uneori mă gândesc la un profesor, în zilele noastre, ca la un mentor, un coach. Care să urmeze și programa însă, mai important, să ajute la înțelegerea, de către elev, a unui sens și a unei direcții în viață.
Care au fost momentele cheie care au dus la formarea și la succesul pe care îl ai în prezent?
Au fost câteva momente, care au avut darul de a-mi arăta care sunt punctele mele forte. Asta, însă, am aflat după ani buni, din păcate. Unul din aceste momente s-a petrecut în școala generală. Fiind mutat dintr-o școală de cartier la una din cele mai bune școli din București și, mai mult, într-o clasă de matematică intensiv, am realizat rapid că acea materie reprezenta o mare necunoscută pentru mine. Am avut, însă, o dirigintă cu o inteligență emoțională aparte care m-a ajutat să ”supraviețuiesc” acelei experiențe, apelând tocmai la punctele mele forte. Am reușit să apropii oamenii de mine, să formez un grup unit și să leg prietenii frumoase. Deși am realizat acest moment după vreo treizeci de ani, am înțeles că aveam o ”armă secretă” pe care o dețin și în prezent.
Ce te-a frustrat, enervat sau dezamăgit?
Sunt multe lucruri care m-au frustrat, enervat și dezamăgit. Bullying-ul (practicat atât de profesori, cât și de colegi), egoul profesorilor, impactul minim în viața reală al acestora, lipsa de viziune și perspectivă, abilitatea de a face elevul să gândească nu să facă, slaba pregătire, exigența bolnăvicioasă, retorica învechită și superficialitatea.
Sistemul educațional din România
Rupt de realitate. Este înghețat, undeva, prin anii ‘90. Astăzi avem parte de o dinamică mult diferită în zona de business, de politică, de macro-economie, care nu este surprinsă aproape deloc în manualele învechite și împinse ca obiect obligatoriu de studiu de către anumiți ”mega-profesori”. Vedem nevoia angajatorilor din piață de a avea o forță de muncă bine pregătită în momentul în care studenții ies de pe băncile facultăților. Acest lucru nu se întâmplă și este nevoie de ore bune de training-uri pentru a compensa. Din păcate este greu de identificat plus-valoarea pe care sistemul educațional o aduce astăzi în România, de aici și datele îngrijorătoare referitoare la abandonul școlar sau la rata absolvenților.
S-au schimbat lucrurile de când erai elev până azi?
Cred că mult prea puține. Cum spuneam, sistemul de învățământ a înghețat undeva prin anii ‘90 și refuză să se conecteze la prezent.
Cum te raportai la școală și care crezi că e atitudinea actualei generații?
Generația mea începuse deja să se întrebe ”cu ce ies eu de aici?!” și căuta soluții alternative în străinătate sau la școli private. Cei care plecau afară, însă, erau foarte puțini comparativ cu ce se întâmplă astăzi. Cred că acum opțiunea ”străinătate”, în special pentru facultate, a devenit din ce în ce mai utilizată de către o masă mare de oameni. Trebuie înțeles, însă, că acești elevi care aleg să studieze în străinătate au șanse mari să rămână acolo.
3 lucruri pe care le-ai face pentru a îmbunătăți educația. 3 materii obligatorii
Investiții în pregătirea excelentă a profesorilor. Libertatea profesorilor în raport cu programa școlară. Specializare (nu trebuie să știu puține despre multe, ci invers).
Aș introduce debate-ul, cu siguranță. În rest, aș mai elimina, nu aș adăuga.
Sfatul către elevul Dumitrașcu
Să am încredere și curiozitate.