11 ani în Copenhaga: de la Erasmus în Porto la startup-ul care cartografiază emisiile de carbon ale lumii | Români din lume

Totul a început însă cu un semestru Erasmus în Portugalia, o experiență care i-a schimbat complet perspectiva asupra oportunităților pe care le poate avea în afara României.

„Nu mă gândeam deloc că voi ajunge să trăiesc în străinătate. Sunt din Buzău și, sincer, mediul din care veneam nu mă făcea să cred că acesta este un drum posibil pentru mine. Momentul care mi-a schimbat perspectiva a fost Erasmusul din Porto. Acolo am văzut că studenții români nu sunt cu nimic mai prejos decât cei din Germania, Portugalia sau Marea Britanie și că putem performa la același nivel”, a spus Dragoș Petria în cadrul podcastului Români din lume.

Erasmusul care i-a schimbat planurile

Experiența Erasmus nu a însemnat doar primul contact cu viața în afara țării, ci și momentul în care și-a schimbat percepția despre propriile limite. Până atunci, Dragoș credea că astfel de programe sunt destinate doar unui grup restrâns de studenți cu rezultate excepționale.

A aplicat aproape întâmplător, după ce a observat că și colegi cu note mai mici decât ale lui își depuneau dosarele.

Semestrul petrecut în Porto i-a oferit prima experiență reală de adaptare într-o cultură nouă. A locuit împreună cu alți studenți români, a încercat să învețe portugheză și a descoperit ce înseamnă să te descurci singur într-o țară străină.

„Mi-a deschis mintea. A fost prima dată când am putut să mă compar cu studenți din Germania, Portugalia, Brazilia sau Marea Britanie și am observat că diferențele nu sunt atât de mari. Mi-am dat seama că și noi putem performa la același nivel dacă muncim și suntem serioși.”

Experiența l-a convins că următorul pas firesc este să continue studiile în afara țării. După terminarea ASE-ului, a ales un master în antreprenoriat și inovație la Copenhagen Business School.

Planul era să studieze în Danemarca și apoi să vadă ce urmează. Între timp însă și-a găsit un job într-un startup local și a decis să rămână.

De ce Danemarca și nu Portugalia

Dacă Portugalia l-a cucerit prin căldura oamenilor și spiritul comunității, Danemarca avea să îi ofere o experiență complet diferită.

„În Portugalia oamenii sunt foarte asemănători cu românii. Sunt primitori, calzi și încearcă să îi facă pe străini să se simtă ca acasă. În Danemarca este diferit. Nu sunt reci în sensul negativ al cuvântului, dar îți faci mai greu prieteni. Mulți dintre ei au același cerc social încă din copilărie.”

Adaptarea socială a fost una dintre cele mai dificile provocări. În timpul masterului nu a reușit să lege relații apropiate cu foarte mulți dintre colegii danezi și a simțit că nu rezonează cu o parte dintre ei.

Norocul a venit însă din zona profesională. După ce și-a găsit un loc de muncă într-un startup, a descoperit o comunitate formată în mare parte din oameni veniți din alte țări, care treceau prin aceleași provocări.

„Toți migranții aveam aceeași problemă: trebuia să ne construim viața socială de la zero. Ne-am apropiat foarte mult. Am profitat de toate evenimentele de la birou, de Friday Bar, de tot ce înseamnă socializare în cultura daneză. Mulți dintre oamenii pe care i-am cunoscut atunci îmi sunt prieteni și acum.”

De la un anunț pe Facebook la un startup listat la bursă

Primul job din Danemarca a venit în urma unei postări vechi de câteva luni descoperite pe un grup de români din țară.

La momentul respectiv, mulți studenți internaționali erau pregătiți să accepte aproape orice tip de muncă pentru a se întreține, de la livrat ziare la diferite joburi temporare. Dragoș a observat însă un anunț pentru un rol de marketing într-un startup și a decis să încerce.

„Postarea avea deja vreo trei luni și nu credeam că mai este valabilă. Am scris totuși persoanei respective și mi-a spus că încă își caută coleg. Așa am ajuns la interviu și apoi am fost angajat.”

Compania avea atunci aproximativ 50 de angajați și funcționa exclusiv din Copenhaga. În următorii cinci ani, Dragoș a urmărit transformarea startup-ului într-o organizație internațională, extinderea prin achiziții și listarea la bursă în Suedia.

„Am văzut tot parcursul unei companii, de la startup până la listare. A fost o experiență extraordinară pentru că am înțeles ce înseamnă fiecare etapă de creștere. Dar am observat și cum apar procesele birocratice și cum viteza de execuție începe să scadă pe măsură ce organizația devine tot mai mare.”

„Mă simt cel mai bine în companii cu 20-50 de oameni”

După experiența unei companii listate, Dragoș a ales să revină în mediul startup-urilor aflate la început de drum.

A urmat un startup care dezvolta soluții de machine learning pentru echipele de vânzări și marketing B2B. Echipa avea aproximativ zece oameni, iar el a participat la definirea strategiei de go-to-market, dezvoltarea produsului și mai multe pivotări ale modelului de business.

Experiența i-a confirmat că preferă organizațiile mici, unde poate vedea direct impactul muncii sale.

„Pentru mine este important să simt că pot avea impact. În companii de 20, 30 sau 50 de oameni încă poți schimba direcția lucrurilor foarte repede. În organizațiile foarte mari apar multe procese și multă politică internă, iar asta nu este ceva ce mă motivează.”

În ultimii 11 ani a lucrat aproape exclusiv în startup-uri și nu exclude posibilitatea de a construi într-o zi propriul proiect, a spus Dragoș.

Căutarea unui startup care să ajute planeta

În jurul anului 2020 a luat o decizie importantă. Și-a propus ca următorul rol profesional să fie într-o companie care contribuie concret la rezolvarea unei probleme de mediu.

La acel moment, oferta era mult mai limitată decât se aștepta.

„Credeam că există multe startup-uri profitabile care încearcă să rezolve probleme de sustenabilitate. În realitate erau mult mai puține decât mă așteptam.”

A găsit această oportunitate la Monta, startup specializat în software pentru infrastructura de încărcare a mașinilor electrice.

Când s-a alăturat echipei, compania avea aproximativ 65 de angajați. La plecare depășise 300 și devenise unul dintre jucătorii importanți ai pieței globale.

„Mi-am dat seama că vreau să lucrez într-o companie care contribuie concret la rezolvarea unei probleme reale. În cazul Monta era vorba despre accelerarea adopției mobilității electrice și despre infrastructura necesară pentru această tranziție”, a mai spus Dragoș.

Startup-ul care le spune centrelor de date când energia este mai verde

În vara anului trecut, Dragoș s-a alăturat Electricity Maps, companie pe care o urmărea de ani de zile din postura de utilizator și pasionat de sustenabilitate.

Startup-ul dezvoltă o platformă care urmărește în timp real mixul energetic și amprenta de carbon a sistemelor electrice din întreaga lume.

Compania colectează date publice de la operatori de rețea și autorități energetice, le procesează și calculează cât dioxid de carbon este asociat fiecărui kilowatt-oră produs.

„Noi urmărim sistemele energetice din întreaga lume și calculăm în timp real cât dioxid de carbon este asociat energiei consumate într-o anumită regiune. Mai mult decât atât, facem prognoze pentru următoarele 72 de ore și putem estima când energia va fi mai curată sau mai poluantă”, a explicat Dragoș.

Una dintre particularitățile platformei este că urmărește inclusiv fluxurile de energie dintre țări.

De exemplu, atunci când Germania importă energie din Franța, mixul energetic german se modifică, iar acest lucru influențează amprenta de carbon asociată consumului.

În prezent, datele Electricity Maps sunt utilizate de unele dintre cele mai mari companii tehnologice din lume.

„Google este unul dintre cei mai mari clienți ai noștri. Dacă folosești Google Cloud, există funcționalități prin care poți alege unde se întâmplă procesarea respectivă și poți selecta regiunea cea mai verde. Lucrăm și cu Microsoft, Meta și alte companii din zona tech.”

Compania s-a extins și către sectorul energetic, unde datele sunt folosite pentru tranzacționarea energiei, optimizarea bateriilor și administrarea infrastructurii regenerabile.

Sustenabilitatea nu mai este prioritatea de acum câțiva ani

Deși lucrează într-un domeniu aflat la intersecția dintre tehnologie și climă, Dragoș observă că interesul companiilor pentru obiectivele de sustenabilitate s-a diminuat în ultimii ani.

Multe organizații și-au amânat țintele de reducere a emisiilor, iar contextul economic și geopolitic a mutat atenția către alte priorități.

„Vedem clar că sustenabilitatea a trecut puțin pe plan secund. Multe companii și-au împins obiectivele de net zero mai departe în timp, iar unele le-au eliminat foarte discret. Problema este că emisiile globale continuă să crească și va fi nevoie de o generație care să împingă din nou lucrurile înainte.”

În opinia sa, soluțiile nu vor veni doar din acorduri politice, ci și din tehnologie, educație și presiunea societății asupra companiilor și factorilor de decizie.

De ce nu mai crede în echipe de marketing de 25 de oameni

Una dintre temele care îl preocupă cel mai mult în prezent este impactul inteligenței artificiale asupra modului în care sunt construite organizațiile.

Înainte să înceapă actualul job și-a luat câteva luni de pauză profesională și a folosit perioada respectivă pentru a aprofunda instrumentele AI. Concluzia la care a ajuns este că multe dintre echipele construite în ultimul deceniu vor arăta complet diferit în viitor.

„Am plecat dintr-o companie în care aveam aproximativ 25 de oameni în departamentul de marketing și simțeam că output-ul era mult prea mic pentru dimensiunea echipei. Nu mai cred în echipe atât de mari pentru multe dintre activitățile pe care le facem astăzi.”

El este convins că inteligența artificială va crește semnificativ productivitatea individuală și că accentul se va muta pe oameni care știu să coordoneze procese și să folosească tehnologia, nu doar să execute sarcini repetitive.

Carbonul ca hobby

Interesul pentru sustenabilitate nu se oprește atunci când închide laptopul de la serviciu. În timpul liber Dragoș dezvoltă proiecte personale care combină date publice, vizualizări interactive și instrumente de inteligență artificială.

Cel mai recent proiect pornește de la date europene despre emisiile de carbon și încearcă să răspundă unei întrebări simple: de unde vine, de fapt, impactul nostru asupra mediului?

„Vorbim des despre transport sau alimentație, dar mie mi se pare interesant să mergem mai în profunzime. Cât din impact vine din consumul de carne de vită? Cât din transport? Cât din alte obiceiuri? Încerc să construiesc instrumente care să explice lucrurile astea mai clar.”

În rest, timpul liber este ocupat de cărți, în special fantasy și science-fiction, dar și de proiecte prin care încearcă să înțeleagă mai bine limitele și oportunitățile pe care le aduce inteligența artificială.

Ce îi lipsește din România

Deși și-a construit viața în Danemarca, se întoarce destul de des în România pentru a-și vizita familia și prietenii. Primul lucru care îi vine în minte atunci când este întrebat ce îi lipsește este mâncarea gătită de mama sa.

„De fiecare dată când merg în România plec cu cel puțin un kilogram în plus”, a spus Dragoș râzând.

Dincolo de partea gastronomică, el a spus că îi lipsește și familiaritatea pe care o simte atunci când revine acasă.

„Când ajung în România am senzația că nu trebuie să depun niciun efort ca să fiu eu. Totul vine natural. Știi cum funcționează lucrurile, înțelegi cultura și oamenii. Este un sentiment pe care îl realizezi cu adevărat doar când stai mult timp plecat.”

De ce nu se vede întorcându-se în România

Întrebat dacă s-ar întoarce definitiv, răspunsul este prudent. După 11 ani petrecuți în Danemarca și-a construit acolo viața personală și profesională, iar mutarea ar însemna să o ia aproape de la capăt.

Mai mult, cultura muncii din zona scandinavă rămâne unul dintre argumentele care îl fac să rămână.

„Aici se muncește în general de la nouă la patru sau cinci și apoi viața personală devine prioritatea principală. Mi-a luat ceva timp să mă adaptez la ideea că jobul nu este totul în viață. Acum mi-ar fi greu să mă întorc într-un mediu în care munca ocupă mult mai mult spațiu.”

Dragoș nu exclude complet varianta unei alte mutări, însă a spus că ar fi nevoie de un proiect excepțional pentru a-l convinge să își reconstruiască viața într-o altă țară.

Dacă ar exista o alternativă la Danemarca, aceea ar fi probabil Olanda, o țară pe care o consideră apropiată cultural, dar ceva mai diversă și cu o climă mai blândă.

Lecția învățată după 11 ani în străinătate

După mai bine de un deceniu petrecut în companii de tehnologie, una dintre concluziile la care a ajuns este că angajații trebuie să privească mai realist relația cu angajatorii.

„Cred că noi, românii, avem tendința să fim foarte loiali și să presupunem că relația funcționează în ambele sensuri. Dar am văzut în ultimii ani companii care concediază mii de oameni chiar și atunci când au rezultate foarte bune.”

Dragoș nu a spus că loialitatea este greșită, ci că oamenii trebuie să fie mai atenți la propria valoare și la propriile interese profesionale.

„Trebuie să fim implicați și corecți, dar și să cerem ceea ce ni se cuvine. Uneori avem tendința să acceptăm prea ușor anumite situații dintr-un sentiment de loialitate care nu este întotdeauna reciproc.”

Pentru tinerii care își construiesc acum cariera, recomandarea lui este să caute domenii în care cred cu adevărat și să își investească energia în proiecte care au sens pentru ei.

„Cariera este mai lungă decât credem. Dacă putem combina ceea ce ne place cu ceva care aduce și un impact pozitiv în lume, atunci șansele să ajungem la bătrânețe cu mai puține regrete sunt mult mai mari”, a transmis Dragoș.