ANIS Summit | 5 ecosisteme regionale, un singur diagnostic: ne lipsește un proiect de țară: "Ne lipsește o strategie reală, nu una făcută din diverse proiecte"

Masa rotundă dedicată inovației regionale a adunat lideri ai comunității de antreprenoriat din cinci organizații care acoperă mare parte din țară. Am vrut să aflăm care sunt problemele, dar care sunt și oportunitățile de colaborare.

Au participat Cristina Baghiu, Hub Coordinator la Digital Innovation Zone din Iași, Cătălin Mihacea, vicepreședinte Sibiu IT Cluster, Bianca Muntean, cofondatoare și Cluster Manager la Transilvania IT Cluster, Bogdan Herea-Buzatu, Board member în cadrul Cluj IT Cluster și Andrei Munteanu, cofondator și Programs Managing Director la Vest Ventures din Timișoara.

Astfel, am avut perspective diverse, de la organizații care susțin inovația și colaborarea în industria IT.

Timp de o oră am dezbătut ce lipsește, cum se colaborează, cum putem pune la un loc mediul academic, cel politic, dar și cel antreprenorial pentru un drum mai bun în față. Am extras câteva concluzii.

• Există clustere, centre de inovare, fonduri de investiții. Dar lipsește o strategie națională asumată real, comparabilă cu cea a Estoniei, care a construit o strategie de adopție AI

• Problema din industrie nu e tehnică, ci mai mult antreprenorială. Nu poți digitaliza o piață imatură antreprenorial

• Trebuie să creștem mai mult conceptul de cooperare prin concurență. Clusterele IT au pornit prin a se lupta pe resursa umană, dar au ajuns să colaboreze pe proiecte comune.

• Capitalul regional începe să închidă bucla. Fondatorii încep să aibă resurse pentru startup-urile lor direct în regiune

• Există o generație care nu știe că nu se poate, cei care au acum 16-18 ani și care pot dezvolta plini de curaj produse

• Instituțiile publice sunt un multiplicator ignorat. Dacă digitalizezi o primărie, digitalizezi automat tot ce interacționează cu ea

• România a trecut prin digitizare, nu prin digitalizare. Digitalizarea e următorul pas.

• România este încă reactivă la schimbările din tehnologie.

• Internaționalizarea e o schimbare de mentalitate, nu doar de operațiuni.

• Chiar și cu riscul de restructurări din corporații, acest lucru poate deveni o materie primă pentru startup-uri.

Clusterele există. Centrele de inovare digitală există. Fondurile de investiții regionale încep să existe. Și totuși, toți cei cinci participanți la masa rotundă au ajuns, din direcții diferite, la același diagnostic: infrastructura a fost construită, dar deasupra ei nu există o strategie națională asumată real.

Bianca Muntean de la Transilvania IT Cluster a dat exemplul cel mai concret. Estonia a construit o strategie de adopție a inteligenței artificiale sub coordonarea directă a prim ministrului, primul domeniu vizat fiind educația: introducerea studiului AI în școli, atât pentru profesori, cât și pentru elevi.

„Eu cred că asta ar trebui să facem noi: presiune pentru ca să se stabilească o strategie reală, nu o strategie făcută din diverse proiecte și inițiative de asistență tehnică. O inițiativă care să ne împingă pe toți înainte, să ne dea direcția, să ne arate unde să mobilizăm resursele și unde să investim”, spune ea.

„Ecosistemul, fără suport din partea pieței, fără suport din zona de apărare, fără suport din partea Guvernului, nu are cum să se dezvolte", a menționat și Bogdan Herea, mai ales în contextul în care se discută amplu despre programul SAFE, care va finanța zona de apărare și care ar trebui să implice companii românești de calitate.

În plus, Bogdan Herea, antreprenor cu experiență și care a făcut exit din firma sa consideră că nu avem o problemă neapărat de digitalizare, cât de maturitate antreprenorială.

„Mie mi se pare că problema nu e la digitalizare. Problema e la competențele antreprenoriale ale pieței. Oamenii nu înțeleg ce face businessul lor, nu știu să citească o balanță. Noi vrem să digitalizăm o piață care este imatură din perspectivă antreprenorială", consideră Bogdan.

Cu toate acestea antreprenorul vede și speranță - companiile din România au un apetit real de creștere și de cucerire de piețe noi.

Cristina Baghiu a adăugat un unghi complementar: transformarea digitală trebuie măsurată prin impact, nu prin număr de participanți la cursuri sau evenimente.

„Nu ne interesează neapărat că vin sute de oameni la cursurile noastre, ci impactul: de unde am luat organizația și unde am lăsat-o.”, a spus aceasta.

„La început nu exista apetit pentru colaborare. Companiile de IT se concurau pentru resursa umană. Dar există acest concept de coopetition: aceste firme s-au adunat sub aceeași umbrelă pentru niște obiective comune”, explică Bianca Muntean.

Dacă în industria IT colaborarea există, o provocare actuală e să-l faci pe antreprenorul IT să vorbească cu antreprenorul care are, de exemplu, o fabrică de mobilă.

„Trebuie să facem antreprenorul din zona de IT să vorbească cu antreprenorul care fabrică mobilă în Maramureș. Ce am constatat este că, deși vorbesc despre aceleași lucruri, limbajele sunt complet diferite”, a spus Bianca în cadrul mesei rotunde.

Din punctul ei, centrele de inovare digitală, așa-numitele DIH, cum este și Digital Innovation Zone din Iași sau European Digital Innovation Hub din Cluj au acest rol de a fi traducătorul dintre cele două lumi.

Andrei Munteanu a descris un traseu de peste un deceniu: educație antreprenorială, pre-accelerare, programe de suport, și apoi trimiterea fondatorilor în altă parte să ridice primele runde de investiții. Până acum, în momentul când au lansat Vest Ventures, fond de investiții pentru accelerare și pre-accelerare.

„Am început să închidem bucla asta cu rundele de investiții odată ce am lansat Vest Ventures, un fond de investiții de capital de risc de 16,5 milioane de euro în startup-uri de tech care trebuie să aibă ceva în regiunea de vest a României”, a spus el.

Un al doilea fond urmează în regiune, ceea ce va aduce 50 de milioane de euro disponibili pentru ecosistemul din Vest în următorii ani. Semnalul e important: fondatorii nu mai trebuie să plece în altă parte pentru primele runde.

Munteanu a adus și un exemplu concret despre ce se întâmplă când experiența din corporate se transformă în antreprenoriat: trei companii formate în ultimele șase luni de oameni cu experiență din industrie, dintre care una emite deja facturi de 500.000 de euro, cu o medie de vârstă de 30 de ani.

Bogdan Herea a completat că nu vede o problemă majoră în repoziționarea oamenilor din industrie, indiferent dacă sunt astăzi restructurări: „Nu văd pe nimeni să țipe pe stradă că nu-și găsește de lucru. Oamenii s-au repoziționat."

Experiența de domeniu acumulată în ani de corporate, pusă în spatele unui produs propriu, e poate cel mai subutilizat activ al ecosistemului românesc de tech în acest moment, au spus speakerii mesei rotunde.

De la generația corporate care devine antreprenorială, masa rotundă s-a dus și la tineri. Cătălin Mihacea, reprezentant al Sibiu IT, a adus în discuție un exemplu al unui startup fondat de doi elevi de 16 și 18 ani care au câștigat premiul Best Model Startup la o competiție internațională cu o soluție de angajat virtual care observă și analizează activitatea angajaților pentru a automatiza procese.

Produsul era deja pilotat nu doar în România, ci și cu un client din Germania.

„Avem un startup al unor copii de 16 și 18 ani care au reușit să se gândească și să rezolve probleme în zona de digitalizare. Ecosistemul e ok, dar de unde o să vândă? Și nu doar local."

Diferența de mentalitate față de generațiile anterioare e vizibilă, spune Mihacea: cei de 18 ani sunt concentrați pe rezultat, nu pe proces. Nu au reflexele vechi legate de cum se face un proiect, cum se obține o aprobare, cum se convinge un client să adopte tehnologia.

Dincolo de mediul privat, instituțiile publice au un rol important, spune Cristina Baghiu.

„Impactul cel mai mare îl ai când lucrezi cu o organizație care are impact în comunitate, respectiv o instituție publică. Dacă digitalizăm o primărie, automat va atrage după ea digitalizarea tuturor contrapartidelor”, spune ea.

Echipa ei a realizat o analiză pe 50-60 de orașe, municipii și consilii județene din zona Nord-Est, mapând nevoile lor de transformare digitală. Concluzia a inclus și semnale grave de vulnerabilitate cibernetică. Problemele sunt reale, dar nicio entitate nu le poate rezolva singură.

De altfel, România pare că a trecut prin digitizare și acum începe digitalizarea.

Cătălin Mihacea a făcut o distincție pe care mulți o intuiesc, dar puțini o formulează clar: ce a făcut România în ultimii ani a fost digitizare, adică introducerea datelor în sisteme existente. Digitalizarea reală, care înseamnă regândirea proceselor din temelie, abia începe.

Riscul este însă că România adoptă trenduri după ce devin relevante în altă parte, nu le generează, după cum spune Bogdan herea.

„Suntem în continuare reactivi. Suntem tot timpul cu un pas în spate față de ce devine cool sau important. Nu avem destulă presiune ca să se întâmple ceva fundamental, ceva disruptiv”, explică el.

A dat ca exemplu Ucraina și Israel: ecosisteme care au avansat forțat de presiunea externă. România nu are acel foc. Întrebarea implicită rămâne deschisă: ce îl poate înlocui?

Astfel, o altă schimbare pentru aprinderea acestui foc e internaționalizarea, dar prin prezența fizică pe alte piețe.

„Ne gândim internațional, și asta poate fi un bun. La un moment dat trebuie să discutăm serios despre internaționalizare, pentru că trebuie să vină soluția undeva”, a spus Cătălin Mihacea.