A trăit în Italia, Anglia, Luxemburg și Olanda, iar acum construiește EDERA Lab la nivel european | Români din lume

Drumul lui Bogdan Marinescu în afara României nu a început cu un plan de carieră și nici cu o hartă a țărilor în care urma să locuiască. Decizia de a pleca a fost luată de mama sa, care era agronom și care, după schimbările din anii ’90, și-a dat seama că își dorește o altă viață pentru ea și pentru fiul său.

A plecat mai întâi singură, iar Bogdan a rămas încă doi ani în România. În 2001, când avea 17 ani, s-a mutat alături de ea în Sicilia. Privind în urmă, antreprenorul a spus că parcursul care l-a purtat ulterior în Anglia, Luxemburg și Țările de Jos nu a fost construit strategic, ci printr-o succesiune de oportunități pe care a ales să le accepte.

„Nu a fost o strategie, a fost un pariu, al ei în primul rând, iar eu am mers după el. Cât despre Amsterdam, n-am ales Amsterdamul plecând din România. Am ajuns acolo abia în 2020, după zece ani în Italia, aproape zece în Anglia și șase luni în Luxemburg. Nimic din toate astea nu a fost planificat. A fost o succesiune de oportunități la care am spus da, una după alta, iar direcția s-a văzut abia privind înapoi”, a povestit Bogdan Marinescu, cofondator și managing director al EDERA Lab, într-un interviu pentru seria Români din lume.

Plecarea la 17 ani și primele luni dramatice în Sicilia

Mutarea în Italia a însemnat pentru Bogdan ruperea de prieteni, de școală și de întregul ecosistem în care crescuse. Primele luni au fost cele mai dificile din întregul său parcurs internațional, pentru că limba, cultura, mâncarea, clima și obiceiurile erau complet diferite de ceea ce cunoscuse în România.

„Primele 6-18 luni au fost dramatice. La 17 ani ai un grup de prieteni, ai o rețea în jurul tău, ești în plin proces de creștere, treci prin toate experiențele alea care definesc adolescența. Și dintr-odată ești scos din ecosistemul ăla și catapultat în ceva complet străin. Mâncarea, limba, clima, obiceiurile, cultura, până și felul în care arătau oamenii pe stradă, totul era diferit.”

Școala italiană i s-a părut mai puțin solicitantă în comparație cu sistemul românesc al anilor ’90, în special în ceea ce privește materiile științifice și cultura generală. În schimb, dificultatea venea din importanța acordată limbii latine, limbii grecești și literaturii italiene. În ultimii ani de liceu, Bogdan Marinescu trebuia să citească „Divina Comedie” în florentina secolului al XIV-lea, în timp ce el încă învăța italiana.

„Oricine a început liceul în România în anii '90 știe despre ce vorbesc. Se învăța enorm, se construia o cultură generală solidă, iar accentul cădea puternic pe materiile științifice. Sistemul italian era la polul opus: mai puține materii, mai puțină profunzime și, în general, o presiune mult mai mică pe educație decât eram obișnuit. Într-un fel, a fost ușor să mă adaptez. Într-un alt fel, era mai superficial”, și-a amintit Bogdan.

El a descoperit în Sicilia o cultură construită în jurul familiei și o raportare diferită la viață. Oamenii locuiau aproape de rude, prânzul de duminică era un ritual, iar tinerii plecau mult mai târziu din casa părinților. În același timp, Italia i-a arătat acea „bella vita” pe care România începutului anilor 2000 încă nu o avea.

„Prima diferență majoră a fost familia. Copiii nu pleacă de acasă la 18 ani, ci la 30, la 40, sau uneori deloc. Pentru mine, venind dintr-o Românie în care la 18 ani te duceai la facultate în alt oraș și practic nu te mai întorceai acasă, asta a fost un șoc cultural complet.”

Ambiția și dorința de a reuși l-au diferențiat într-un mediu în care oamenii puneau bucuria de a trăi înaintea carierei. El a menționat că nu a reușit pentru că ar fi fost mai inteligent decât colegii săi, ci pentru că venise cu o „foame de a răzbi” formată în România și amplificată de plecare.

„Ce mi-a dat Italia și nu aveam în România a fost bucuria de a trăi și legătura foarte puternică cu rădăcinile și cu cei apropiați. Ce mi-a lipsit din România a fost umorul negru, seriozitatea intelectuală, complexitatea relațiilor dintre oameni. Partea aia cerebrală mi-a lipsit mult”, a spus cofondatorul EDERA Lab.

Cina care i-a schimbat complet planul profesional

Lumea anglo-saxonă l-a atras dintotdeauna. A fost dat la meditații de engleză înainte să înceapă școala. Avea șase ani și învăța cântece și poezii în engleză înainte să știe să scrie.

„Apoi, după '89, când țara s-a deschis și au apărut primele canale prin satelit, am stat ore în șir în fața televizorului. Cartoon Network mi-a fost, sincer, al doilea profesor de engleză. Mai târziu ascultam hip-hop american din anii '90 cu căștile pe urechi, apăsând play și pause la nesfârșit ca să apuc să notez versurile pe hârtie. Era deja o relație pasională cu limba engleză, cu mult înainte să existe vreun plan. Doar că, în mod ironic, Anglia nu era planul.”

După licența în traducere și interpretare la Messina, Bogdan intenționa să revină în România pentru un program de master. Planul său era să devină interpret la Parlamentul European, într-o perioadă în care, după aderarea României la Uniunea Europeană, exista un traseu accelerat pentru interpreții români la Bruxelles.

Direcția profesională s-a schimbat în urma unei cine cu un designer vestimentar pe care îl cunoscuse în timp ce lucra într-un hotel din Taormina. Acesta i-a spus că, observând felul în care comunică, mediază și rezolvă probleme, îl vede mai degrabă lucrând în relații publice și comunicare.

Meseria nu exista până atunci în orizontul profesional al lui Bogdan, însă conversația l-a determinat să citească despre domeniu. În doar câteva luni a găsit un master de relații publice în Marea Britanie, a susținut examenul IELTS, a aplicat și a fost acceptat.

„Mi-a spus ceva ce nu am uitat niciodată: <<Gândește-te foarte bine dacă asta vrei să faci. Te-am urmărit în ultimele două săptămâni, te-am văzut cum lucrezi, cum rezolvi lucruri, cum mediezi, cum comunici. Eu te văd în relații publice și comunicare, în zona în care conectezi punctele între oameni și lucruri>>. Nu mă gândisem niciodată la meseria asta, pur și simplu pentru că nu exista în orizontul meu în Sicilia”, a povestit el.

Adaptarea în Anglia a fost mult mai ușoară decât cea din Italia. Bogdan Marinescu vorbea deja engleza, își dezvoltase capacitatea de a se adapta la medii noi și ajungea într-o țară pe care o alesese singur. Cariera sa a început chiar în timpul celui de-al doilea semestru al masterului, când a găsit un rol într-o agenție de marketing digital.

Pentru că studenții full-time puteau lucra maximum 20 de ore pe săptămână, el și-a construit o echipă în România care îl ajuta să livreze proiectele. Așa că, deși pe hârtie lucra 20 de ore, rezultatele sale echivalau cu aproximativ 80 de ore de muncă, astfel că a cerut agenției să îi majoreze tariful orar de patru ori.

„Am fost mereu antreprenor, chiar și când eram angajat. Acela a fost startul și de atunci nu m-am mai uitat înapoi”, a adăugat Bogdan.

Top 3 lucruri „unice” pentru Italia și Anglia

Italia

„Ne vedem după cină." Care înseamnă oriunde între 21:30 și 1 noaptea. Nu există o oră. Nu a existat niciodată o oră. Și nimeni nu ajunge la timp, pentru că nu există un „la timp" la care să ajungi.

Dacă știi să navighezi politica dintre oameni, ajungi oriunde. Nu contează neapărat ce știi să faci, contează cum te miști printre oameni. E o competență în sine și în Italia e mai valoroasă decât aproape orice altceva.

Poți fi sărac, fără job, și să te simți cel mai bogat om de pe pământ, dacă ai familia lângă tine și marea la zece minute de mers. Am văzut asta cu ochii mei, de nenumărate ori, și rămâne una dintre cele mai sănătoase lecții pe care le-am luat de acolo.

Anglia

Ce nu se spune. Poate că e știut, dar rămâne fascinant: felul în care comunică englezii e o provocare și, în același timp, o frumusețe. Sensul real nu stă aproape niciodată în ce se spune, ci în ce se lasă nespus. Îți ia ani să înveți să auzi asta.

Pragmatismul lor extrem. După zece ani în sudul Italiei, mi s-a părut o gură de aer curat. Lucrurile se rezolvă, deciziile se iau, se merge mai departe.

Complexitatea sistemului de clase și tot ce decurge din el. Nu e ceva ce poți înțelege din afară, dar odată ce începi să-l decodifici, e extraordinar de interesant. Sunt semnale peste tot: accent, vocabular, școală, ce bei, cum te îmbraci. Un întreg limbaj paralel.

De la arhivele unei bănci și hospitality la propria agenție

Primul job al lui Bogdan, început la 17 ani, a fost să organizeze arhiva pe hârtie a unei bănci din Sicilia. Au urmat roluri de ospătar și barman, dar și experiențe în catering, restaurante și hoteluri. Deși par îndepărtate de activitatea sa actuală, el consideră că acestea au construit fundația întregii sale cariere.

Munca în hospitality l-a învățat să citească starea oamenilor, să gestioneze situații tensionate, să negocieze și să găsească soluții rapid, a povestit el. Sunt abilități pe care le folosește și astăzi într-o industrie construită în jurul relațiilor și al încrederii.

„Sună departe de ce fac acum, dar de fapt e exact același lucru: stai în fața unui om, îi citești starea, înțelegi ce vrea de fapt, nu ce spune că vrea, și găsești o soluție pe loc. Toată capacitatea mea de a lucra cu oameni de acolo vine. Într-o industrie ca a noastră, unde totul se reduce la relații și la încredere, aia a fost școala adevărată”, a punctat el.

În Marea Britanie a lucrat în agenții de marketing digital, PR și comunicare, mai întâi ca freelancer, iar ulterior în roluri dedicate. După trei ani la Leeds și un an la Londra, a ajuns într-o agenție independentă, unde a construit de la zero echipe de PR și comunicare pentru clienți naționali și internaționali.

A trecut apoi într-un rol intern de International PR & Communications Manager pentru un scale-up care avea să fie vândut către EssilorLuxottica. În paralel, și-a fondat prima companie, Digital Trails, o agenție care lucra cu startup-uri și scale-up-uri B2C din travel, educație și tehnologie de consum.

Businessul a funcționat, însă experiența i-a arătat și limitele construirii unei companii de unul singur, fără un cofondator alături de care să poată testa idei și lua decizii. Bogdan consideră că maturizarea profesională a început în momentul în care a încetat să se apere de propriile limite și a început să lucreze cu ele.

Cum s-a născut EDERA Lab

Ideea EDERA Lab i-a aparținut Chiarei Molena, actuala cofondatoare a companiei. În perioada în care Bogdan conducea Digital Trails, cei doi discutau frecvent despre modul în care își puteau folosi experiența în marketing și comunicare pentru proiecte care produceau un impact mai vizibil.

„Punctul de plecare a fost o conversație pe care o tot aveam noi doi, în perioada în care eu aveam prima mea agenție. Vorbeam despre bine, despre cum să dăm ceva înapoi, despre unde ar trebui să ne ducem talentul.”

Lucrau în principal în consumer goods, consumer tech și FMCG, unde rezultatul unei campanii putea însemna o creștere marginală a veniturilor unei corporații. Amândoi își doreau însă să lucreze cu antreprenori care dezvoltau tehnologii capabile să schimbe industrii și procese de producție.

Chiara Molena a lansat inițial EDERA ca business de consultanță pentru startup-uri din food-tech, agri-tech și materiale. Fondatorii acestor companii erau, de multe ori, cercetători, ingineri sau doctori în științe, foarte buni la dezvoltarea tehnologiei, dar fără instrumentele necesare pentru a o explica investitorilor, partenerilor comerciali sau autorităților.

„Ne-am uitat lucid la ce făceam de fapt: lucram în consumer goods, consumer tech, FMCG. Adică, în cel mai bun caz, creșteam cifra de afaceri a unei multinaționale cu 0,04%. Nu e că munca aia nu are valoare. Dar niciunul dintre noi nu se putea entuziasma de ea. Voiam un sector, un tip de proiect în care să ne punem cunoștințele de marketing și comunicare și să facem, în același timp, ceva care contează”, a explicat Bogdan.

El s-a alăturat inițial pentru a o susține pe Chiara, iar în 2023 cei doi au transformat colaborarea într-un parteneriat și au devenit cofondatori.

Chiara Molena contribuie cu experiența în strategie de brand și marketing comercial, în timp ce Bogdan aduce expertiza în comunicare, relații cu presa și dezvoltarea agențiilor.

O echipă de comunicare pentru fondatorii care ies din laborator

EDERA Lab funcționează ca o echipă externă de marketing și comunicare pentru fondatorii tehnici care inovează în deep-tech și industrial-tech. Compania lucrează, de regulă, cu startup-uri aflate între rundele seed și Serie B, o etapă în care antreprenorii trebuie să comunice în paralel cu investitori, potențiali clienți, parteneri industriali, autorități, reglementatori și viitori angajați.

Rolul EDERA este să transforme tehnologii complexe în povești pe care oamenii din jurul companiei le pot înțelege, evalua și considera credibile. Miza este trecerea de la un startup de laborator la un jucător industrial care poate atrage capital, încheia parteneriate și introduce tehnologia în procese reale de producție.

„Le luăm tehnologia și o transformăm în ceva pe care lumea din jur o poate înțelege, evalua și în care poate avea încredere. Miza reală e trecerea de la startup de laborator la jucător industrial credibil. Diferența dintre «o tehnologie promițătoare» și «o inovație care se aplică efectiv în industrie» e, de foarte multe ori, o problemă de comunicare. Acolo intrăm noi.”

Printre companiile cu care lucrează EDERA Lab se numără DEScycle, care dezvoltă o nouă metodă de recuperare a aurului, cuprului și metalelor critice din deșeurile electronice, și Seprify, care produce din celuloză pigmenți albi ce pot înlocui dioxidul de titan din alimente, cosmetice și vopsele.

Portofoliul mai include BIOWEG, care produce celuloză bacteriană prin fermentație de precizie pentru a înlocui microplasticele, și AmphiStar, care transformă deșeurile organice în biosurfactanți alternativi celor produși din petrol și ulei de palmier.

EDERA Lab lucrează și cu Rainbow Crops, un startup care combină inteligența artificială cu editarea genomică pentru a dezvolta plante mai rezistente la schimbările climatice, Circular Materials, care recuperează materii prime critice din apele uzate industriale, și Abolis Biotechnologies, care reprogramează microorganisme pentru a produce prin fermentație molecule utilizate în chimie, industria farmaceutică și cosmetică.

Peste 50 de startup-uri și o creștere fără finanțare externă

EDERA Lab a pornit din zona ingredientelor alimentare, în care Chiara Molena avea experiență, și s-a extins treptat către industrii adiacente. Fiecare proiect a adus agenției competențe cu care a putut intra ulterior într-un domeniu nou, astfel că verticalele nu au fost alese într-un proces teoretic, ci au fost deschise organic de clienți.

Compania a crescut de la un singur consultant la o echipă de 12 angajați full-time și se află în proces de recrutare pentru încă două poziții. Bogdan estimează că EDERA Lab va ajunge la 14 oameni în perioada septembrie-octombrie.

Deși agenția și cea mai mare parte a echipei sunt în Marea Britanie, fondatorii au ales să nu înceapă extinderea pe această piață, considerată una dintre cele mai competitive din Europa. Au construit mai întâi un portofoliu european în Islanda, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Elveția și Belgia, apoi au intrat în Franța, Italia și Germania.

„Abia acum împingem serios în Marea Britanie, dar o facem din poziția cuiva care a lucrat cu peste 50 de startup-uri, fonduri de investiții și actori din ecosistem, nu din poziția unei agenții noi care bate la ușă. Între timp am devenit furnizor preferat al European Innovation Council și avem parteneriate cu unele dintre cele mai active fonduri din domeniu”, a spus Bogdan.

EDERA Lab este o companie complet bootstrapped și nu a atras finanțare externă. Deși fondatorii sunt abordați aproape zilnic de potențiali investitori, preferă să păstreze libertatea de a decide direcția în care construiesc businessul.

Compania a ajuns de la zero la 12 oameni în trei ani și a înregistrat, potrivit cofondatorului, o creștere anuală cuprinsă între 50% și 70%. Toate veniturile generate sunt reinvestite în dezvoltarea businessului.

„Avem o idee foarte clară despre ce vrem să construim și cum, iar libertatea de a lua propriile decizii ne e mai valoroasă decât capitalul. Fără bani din afară, pe hârtie crești mai încet. Doar că, în practică, nu prea s-a văzut asta. Am ajuns de la zero la 12 oameni în trei ani”, a adăugat el.

Modelul de business combină contractele recurente de tip retainer cu proiectele punctuale. EDERA Lab se poziționează ca o alternativă la recrutarea unui manager de marketing full-time, oferind startup-urilor acces la mai mulți specialiști și discipline pentru un cost mai mic decât cel al unui singur angajat cu experiență.

Greșeala fondatorilor deep-tech care vorbesc doar despre tehnologie

Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care Bogdan le observă la fondatorii deep-tech este prezentarea tehnologiei exclusiv din perspectiva celui care a construit-o. Antreprenorii vorbesc despre procesul științific, noutatea tehnologică și diferențele față de soluțiile existente, dar uită să explice ce problemă concretă rezolvă pentru cumpărător.

Un client industrial nu cumpără o descoperire științifică doar pentru că este spectaculoasă, ci pentru că îi reduce costurile, îi eficientizează producția, îl ajută să respecte o reglementare sau elimină un risc. Trecerea de la gândirea științifică la cea comercială este însă dificilă pentru un fondator care și-a petrecut poate zece ani în laborator.

„Un fondator tehnic îți va explica de ce tehnologia lui e revoluționară: procesul, chimia, breakthrough-ul științific, ce anume face altfel decât tot ce a existat până acum. Totul e adevărat și totul e impresionant. Doar că omul din fața lui nu cumpără un breakthrough. Cumpără rezolvarea unei probleme pe care o are el, azi, în producție sau în bilanț.”

Pentru EDERA Lab, rezultatul unei campanii nu se măsoară în afișări sau alte „vanity metrics”, ci în oportunitățile concrete generate pentru client. O campanie și-a atins obiectivul atunci când companiile pe care un startup a încercat ani de zile să le abordeze încep să îl contacteze.

În ultimii ani, clienții agenției au ajuns în publicații precum Forbes, Fast Company, BBC, The Telegraph și New Scientist. Unele campanii au contribuit la atragerea unor runde suprasubscrise, iar altele au adus startup-urilor discuții cu potențiali clienți industriali.

„Aia e victoria. Când ușile la care au bătut degeaba ani de zile se deschid singure”, a punctat Bogdan.

Cum schimbă AI-ul activitatea agențiilor

EDERA Lab se definește ca o agenție „AI-enabled” și folosește instrumentele de inteligență artificială pentru a crește productivitatea și a automatiza sarcini precum raportarea, procesarea sau structurarea informațiilor. Bogdan Marinescu consideră însă că AI-ul nu poate înlocui experiența acumulată într-o industrie și nici judecata necesară pentru a comunica tehnologii complexe.

În deep-tech, o formulare generică sau o nuanță științifică tratată greșit poate afecta credibilitatea unei companii în fața investitorilor și partenerilor industriali. De aceea, rezultatele generate cu ajutorul inteligenței artificiale trebuie filtrate și verificate de profesioniști care înțeleg atât tehnologia, cât și publicul căruia i se adresează.

„Poți automatiza execuția, dar dacă nu aplici judecată umană peste rezultat, nu ar trebui să lucrezi în marketing și comunicare. În deep tech, miza e și mai mare. Vorbim despre tehnologii complexe, despre nuanțe științifice care contează, despre credibilitate în fața unor investitori și parteneri industriali care își dau seama imediat când ceva sună generic. Acolo, diferența dintre un text corect și un text credibil o face în continuare omul”, consideră Bogdan.

Amsterdam și cultura „măreției subestimate”

Bogdan a ajuns în Luxemburg la începutul anului 2020, după ce soția sa a primit o ofertă profesională acolo. Decizia a fost influențată și de Brexit, într-o perioadă în care el tocmai își lansase prima companie și nu era persoana care aducea principalul venit în familie.

„Concret, soției mele i s-a oferit un post la Amsterdam, din Luxemburg. Dar decizia de a accepta a fost a amândurora și a venit după ce petrecusem destul timp în Luxemburg cât să înțelegem cum e construit orașul: totul gravitează în jurul politicii și al instituțiilor bancare și financiare. Pentru doi oameni din marketing, nu era un loc în care să ne construim ceva pe termen lung.”

În Luxemburg Bogdan a stat doar șase luni și o bună parte din timp s-a suprapus cu pandemia. Tot în 2020, soția sa a primit o oportunitate în Amsterdam, iar cei doi au ales să se mute într-un oraș cu o comunitate internațională și un ecosistem profesional mai potrivit pentru domeniul lor.

După ritmul alert din Londra, Amsterdamul i-a oferit avantajele unei capitale fără senzația permanentă de competiție. Infrastructura, proximitatea față de alte orașe europene și posibilitatea de a folosi engleza inclusiv în relația cu administrația au făcut adaptarea mai ușoară. Bogdan învață însă olandeza, considerând că vorbirea limbii locale este o formă minimă de integrare într-o țară care l-a primit.

„Olandezii spun exact ce gândesc, fără ambalaj. La început poate părea brutal, mai ales dacă vii dintr-o cultură în care mesajele dificile se transmit pe ocolite. După ce te obișnuiești, e o ușurare: nu pierzi timp încercând să descifrezi ce a vrut omul să spună de fapt. Ți-a spus deja”, a mai povestit el.

În companiile olandeze, structurile sunt mai puțin ierarhizate, iar angajații juniori pot contrazice deschis un director. În același timp, există o graniță mai clară între viața profesională și cea personală. Ziua de lucru se încheie, de regulă, la ora 18.00, iar weekendul rămâne timp personal.

O altă particularitate pe care a observat-o este relația olandezilor cu ambiția. Oamenii construiesc companii și produse importante, dar evită să își etaleze succesul. Bogdan numește această atitudine „măreție subestimată” și crede că ecosistemul românesc ar putea prelua mai mult din această încredere în rezultate.

„Venind din Londra, unde totul e alergătură, Amsterdamul a fost o schimbare binevenită. Rămâi într-o capitală adevărată, cu tot ce înseamnă asta profesional, dar fără senzația permanentă că ești într-o cursă. Olandezii sunt relaxați. Orașul e relaxat.”

În același timp, consideră că olandezii ar putea învăța de la antreprenorii români determinarea de a reuși cu resurse limitate, reziliența și capacitatea de a găsi soluții într-un mediu în care nimic nu este garantat.

„Ce ar putea lua românii de la olandezi e ideea că nu trebuie să te lauzi că ești grozav, e suficient să fii foarte bun la ce faci și să lași rezultatele să vorbească. În cealaltă direcție, ce ar putea lua olandezii de la români e foamea. Determinarea aia de a răzbi, capacitatea de a te descurca cu resurse puține, reziliența”, a spus antreprenorul.

Ce le lipsește startup-urilor deep-tech din România

Bogdan nu a lucrat niciodată profesional în România și privește ecosistemul local din exterior.

„Trebuie să fiu onest: e greu să spun ce îmi lipsește din România, pentru că România mea s-a oprit la 17 ani. N-am lucrat niciodată acolo, n-am fost adult acolo. Ce îmi lipsește nu e țara de azi, e țara pe care am lăsat-o eu în urmă în 2001, și aia probabil nici nu mai există.”

El a spus că România este vizibilă internațional în software, securitate cibernetică și inteligență artificială, prin companii precum UiPath și Bitdefender, însă are o prezență mult mai redusă în deep-tech industrial, materiale, chimie sau biotehnologie de proces.

El consideră că problema nu este lipsa talentului tehnic, ci vizibilitatea redusă în ecosistemele în care se află capitalul internațional. Startup-urile românești trebuie să fie prezente la evenimentele, în publicațiile și în rețelele de investitori din Amsterdam, Berlin, Paris sau Londra și să își formuleze povestea în limbajul investitorilor și al cumpărătorilor internaționali.

„Capitalul de etapă târzie e internațional prin definiție, iar investitorii internaționali finanțează ce văd. Dacă nu apari în conversațiile care se poartă la Amsterdam, Berlin, Paris sau Londra, pur și simplu nu exiști pentru ei, indiferent cât de bună e tehnologia ta. Deci ce lipsește nu e inovația. E traducerea ei”, a explicat Bogdan.

Un alt pas important este ca fondatorii să își construiască încă de la început companiile drept jucători europeni, nu drept businessuri românești care încearcă ulterior să exporte. Diferența pare una de poziționare, însă influențează modul în care sunt dezvoltate produsul, echipa, comunicarea și relațiile comerciale.

EDERA Lab ia în calcul un hub în România

Pentru perioada următoare, obiectivul fondatorilor este să continue creșterea EDERA Lab, să extindă echipa și să consolideze compania drept agenția de referință pentru deep-tech și industrial-tech în Europa.

„Un obiectiv foarte concret pentru perioada asta e propriul nostru marketing. E ironia clasică a oricărei agenții: te ocupi de comunicarea tuturor, mai puțin de a ta. E ultimul lucru la care ajungi, mai ales dacă ești norocos ca noi și ai destulă muncă pentru clienți. Vrem să reparăm asta și să ne construim o prezență mai vizibilă pe scena internațională.”

În același timp, cofondatorii analizează posibilitatea de a deschide, la un moment dat, un hub în România.

Ideea se află într-o etapă incipientă, fără un plan anunțat sau un calendar de implementare. Pentru Bogdan, o astfel de extindere ar avea însă și o semnificație personală, după 25 de ani petrecuți în afara țării.

„Ne uităm la posibilitatea de a deschide la un moment dat un hub în România și de a construi de acolo mai departe. E prea devreme ca să spun mai mult, dar e o direcție care, dacă s-ar concretiza, ar avea o semnificație aparte pentru mine”, a spus el.

Bogdan s-ar vedea petrecând în România câteva luni pe an, iar unul dintre visurile sale este să își cumpere o cabană la munte. O revenire permanentă nu este, însă, o opțiune imediată, deoarece companiile cu care lucrează sunt concentrate în Europa Centrală și de Vest, iar dezvoltarea unei agenții bazate pe relații și prezență nu poate fi făcută complet de la distanță.

Dacă ecosistemul românesc de deep-tech, materiale și tehnologii industriale s-ar dezvolta, calculul profesional s-ar putea schimba, a adăugat el.

„Fă-ți bagajul și pleacă. Dar apoi rămâi”

Pentru tinerii români care vor să construiască o carieră internațională sau un business pe o piață străină, sfatul lui Bogdan este să nu trateze mutarea ca pe o prezență temporară. Integrarea presupune să lucrezi în companii locale, să înțelegi cultura și ecosistemul din interior și să îți asumi pentru o perioadă viața în noua țară.

Întoarcerea frecventă în România poate face ca o persoană să rămână permanent între două lumi, fără să înțeleagă complet niciuna dintre ele. În schimb, experiența directă într-o altă cultură oferă două puncte de referință și ajută antreprenorii să identifice diferențe și oportunități pe care ceilalți nu le observă.

„Fă-ți bagajul și pleacă. Dar apoi, și asta e partea importantă, rămâi. Integrează-te. Documentează-te. Lucrează în companii locale. Înțelege cum funcționează ecosistemul din interior. Petrece timp acolo și asumă-ți locul. Ca să construiești o carieră internațională sau un business pe o piață străină, trebuie să înțelegi cum funcționează piața aia și cum gândește cultura aia”, a transmis el.

După anii petrecuți în Italia, Marea Britanie, Luxemburg și Țările de Jos, Bogdan a spus că plecarea l-a făcut să înțeleagă mai bine ce a primit din România. Reziliența, dorința de a reuși și capacitatea de a se adapta nu sunt, în viziunea sa, calități dobândite ulterior, ci lucruri pe care le-a luat cu el la 17 ani.

„Când am plecat, la 17 ani, nu vedeam în asta un avantaj. Dimpotrivă, era mai degrabă ceva de gestionat, un accent de pierdut, un punct de plecare de depășit. Mi-a luat ani să înțeleg exact invers: că aproape tot ce sunt astăzi a fost forjat în România. Foamea de a răzbi, reziliența, capacitatea de a mă descurca în orice context, faptul că nu iau nimic de-a gata. Alea nu le-am învățat în Italia, în Anglia sau în Olanda. Alea le-am adus cu mine”, a adăugat el.

Povestea sa, insistă Bogdan, nu poate fi înțeleasă fără povestea mamei sale. Ea a fost cea care a plecat singură din România anilor ’90, fără să cunoască limba și fără să aibă ceva garantat. Și-a lăsat fiul în țară timp de doi ani, până când a reușit să se întoarcă și să îl ia cu ea.

„Tot ce mi se pune mie astăzi în cârcă - reziliența, foamea, capacitatea de a o lua de la zero într-o țară nouă - nu e ceva ce am inventat singur. Am văzut cum se face. Am văzut-o pe ea făcând-o prima, în condiții mult mai grele decât orice am întâlnit eu de atunci. Nu sunt un om care a plecat din România și a reușit. Sunt fiul unei femei care a plecat din România și a reușit, iar eu am continuat de acolo.”