Adina Mirică, fondator Kinderlachen: ”Notele de la școală nu dictează viitorul profesional”

Am provocat-o să ne vorbească despre cum vede sistemul de învățământ din România în cadrul proiectului #Înaintelașcoală.

----

Eu sunt genul de persoană care crede că totul este posibil și lupta până când dorințele devin realitate. Nu mi-a fost ușor să ajung la această credință, dar experiențele prin care am trecut m-au ajutat să mă conving de acest lucru. Consider că atunci când ajuți pe cineva să îi fie mai bine, satisfacția rezultatului este enormă, iar eu primesc înzecit sau și mai mult toate aceste lucruri înapoi. Așa mi se întâmplă și cu Kinderlachen, after school și grădinița cu predare în limba germană. Le oferim copiilor educație de calitate, cu predare în limba germană. M-am gândit la deschiderea unui centru de învățământ din dorința de a oferi copiilor, dar și fiicei mele un loc adecvat dezvoltării lor emoționale și intelectuale. Cred că rețeta succesului este dată de implicarea personală. Sunt dedicată trup și suflet business-ului Kinderlachen, care a crescut și s-a dezvoltat peste așteptări în ultimii 7 ani.

Școala pentru mine a fost un loc în care m-am simțit tensionată. Timidă din fire, nu am reușit să-mi fac mulți prieteni și eram destul de retrasă. Cu timpul, am reușit să depășesc această stare și mi-am dorit să ies din anonimat. Nu străluceam la învățătură. Mă străduiam să iau note bune, însă nu-mi ieșea tot timpul. În clasa a IX a eram elevă la Școala Normală Carol I din Câmpulung Muscel, profilul psiho-pedagogie pentru preșcolari și școlari. Am participat ca spectator la balul bobocilor organizat la un alt liceu din orașul meu și mi-am dorit să organizez și eu unul pentru liceul nostru. Am pus totul la punct, am atras mulți oameni și am ținut spectacolul la Casa de cultură din oraș. A fost un eveniment amplu, cu sala plină. S-au vândut toate bilețele și am avut un succes enorm. Am fost prezentator și organizator. Acela a fost momentul când “rățușca cea urâtă a devenit o lebădă frumoasă”.

Cred că rețeta succesului este dată de implicarea personală

Organizarea balulului bobocilor a fost cel mai frumos moment din școală pentru mine. A mai fost, de asemenea, important că am intrat la Liceul Pedagogic, deoarece îmi plăcea să predau. Debutul în clasa I a fost foarte frustant pentru mine. Am fost repartizată la o învățătoare cu renume cu care nu am avut cea mai bună chimie. Au fost niște ani marcanți din viața mea, pentru că nu aveam rezultate bune, iar stresul pentru mine a fost la nivel maximum. Dar am reușit să depășesc aceste momente mai târziu.

Nu mi-a plăcut la școală. Îmi era în fiecare dimineață frică să plec de-acasă. Am reușit să mă descurc, pentru că eram ambițioasă și vroiam și eu să mă remarc din mulțime. Îmi plăcea să cânt. Orele de muzică, desen și psihologie erau preferatele mele. Cântăm în corul școlii și aveam ceva talent. Mi-a sugerat profesorul să fac ceva legat de muzică, însă tatăl meu s-a opus. Am participat și la un concurs local și îmi amintesc că am cântat în fața unui public. A fost foarte frumos. Muzica îmi deschide sufletul într-un mod aparte. Profesori care ti-au marcat experientele si care au lasat o amprenta asupra viitorului tău.

Profesorul de muzică, doamna de psihologie, învățătoarea mea. Am știut că voi fi o învățătoare care are grijă și iubire pentru copii. Pentru copii mai timizi, care învață mai greu am avut și am o atenție aparte. Mereu le povestesc că și eu am fost la fel. Bănuiesc că mulți nu mă credeau, însă este purul adevăr. Notele de la școală nu dictează viitorul profesional. Sunt un exemplu viu. Aș putea să le vorbesc elevilor ore în șir și să-i motivez să aibă curajul să meargă înainte cu perseverență și curaj.

Notele de la școală nu dictează viitorul profesional

Cum contribuie școala la dezvoltarea elevilor în viață? Școala poate contribui în ambele sensuri. Poți avea experiențe traumatizante și să rămâi blocat pentru toată viața, dar poți avea și momente grozave cu dascăli dedicați. Școala lasă o amprentă, dar eu cred că familia este importantă pentru dezvolatea copiilor în sensul în care contează în viață.

Eu am descoperit că pot mai mult când în câteva săptămâni am organizat și prezentat un spectacol. Lipsa de încredere în sine, mi-a cam dat bătaie de cap în școală. În decursul anilor, descoperi că ai înclinații mai mari sau mai mici la anumite materii. Te trezești că abia aștepți să vină oră de matematică sau biologie etc.. Dacă ai noroc de dascăli dedicați, încep să-ți placă materii cărora nu le-ai fi dat nici o șansă. Factorul uman este foarte important. Acesta creează legătura între școală și viața ulterioară.

Școala lasă o amprentă, dar eu cred că familia este importantă pentru dezvolatea copiilor în sensul în care contează în viață

Decongestionarea programei școlare, îmbunătățirea metodelor de predare, reducerea cantitativă a temelor, creșterea numărului de aplicații practice efectuate individual sau în grup, alegerea materiilor de studiu funcție de înclinațiile fiecăruia, introducerea în școli a orelor de dezvoltare personală, curățenia făcută la clasă chiar de elevi etc. Copiii ar trebui în cadrul școlii să poată lucra voluntari la bibliotecă, laboratoare, postul de radio al școlii (dacă există), revista școlii, activități de grădinărit, îngrijirea solarului de legume, sortarea deșeurilor, etc. Acest gen de activități îți crează o disciplină și o ordine interioară. Îți crește încrederea în forțele proprii. 

Dacă aș avea putere aș pune în practică cele spuse mai sus. Evit să fac politică, dar dacă aș putea să fac niște schimbări în sistemul de învățământ, mi-aș oferi contribuția la fel cum o fac și acum, dar la scară mai mică. Am niște idei grozave venite din interiorul meu, dar și din observațiile mele personale, cărți, schimb de experiență cu instituții de învățământ din străinătate. Factorul uman este cheia. Dacă ai entuziasm că dascăl și îți place ce faci poți atrage și influența mulți elevi. Mi-ar plăcea ca un profesor să aibă prezentă la clasă, în funcție de originalitatea metodelor de predare, entuziasm, căldura sufletească, etc.. Participarea elevilor într-un număr mai mare sau mai mic la cursurile lor să fie ca un barometru pentru profesori.

Factorul uman este cheia

Apoi directorul să aibă discuții de suport cu profesorii mai puțini populari și îndrăgiți. Aceștia să apeleze la o cunoaștere interioară mai profundă și să-și facă propriile schimbări. Ar fi un lucru grozav. Nu credeți?

Educația în limba germană, pe care o facem la Kinderlachen nu este ușoară, dar poate crea niște perspective interesante pentru copii. Este o alternativă la școala românească. Pune bazele unei limbi străine care poate aduce în viața beneficii. Îți poți alege mai ușor un loc de muncă și ești căutat pentru nivelul de limbă germană, dacă alegi să lucrezi în România. În străinătate te ajută să deschizi uși mai ușor, dacă vorbești germane ca un native. Noi suntem un sprijin pe termen lung pentru copii. Vin la Kinderlachen de la 2 ani și ies de la noi la 12 ani. 10 ani în care putem fi împreună.

---

A consemnat Ileana Popescu, wall-street.ro