Am folosit bikesharing în Berlin și am aflat că e la fel (de prost) peste tot

Am fost săptămâna trecută la Berlin, la Târgul de Tehnologie IFA 2018. Cu ocazia aceasta am zis să testez câteva opțiuni de bikesharing din oraș. Nu am apucat decât să testez o singură alternativă, dar nu am putut remarca diversitatea serviciilor și modul în care se vor schimba orașele din Europa.

Trebuie să ne uităm spre Asia pentru a vedea modul în care vor arăta orașele europene. Mai aglomerate, mai poluate, dar, în același timp, cu o diversitate de servicii de închiriere de biciclete sau scutere electrice pentru a compensa.

Care e situația la București? Momentan ai un serviciu de car sharing, GetPony, unde iei o mașină și o parchezi oriunde e legal și pentru care plătești la minut. E un serviciu bun, dar relativ scump pentru majoritatea populației. De asemenea, ai Ape Rider de la Pegas, un serviciu unde iei biciclete prin oraș, le plătești la minut și le lași unde vrei. Ele nu sunt legate sau puse în vreun suport. Nu includ aici Uber sau Taxify, servicii de ridesharing care vin în compensarea și adăugirea serviciilor de taximetrie.

Berlinul stă foarte bine la capitolul bikesharing. Numeroși berlinezi deja folosesc bicicletele personale pe o infrastructură foarte dezvoltată de piste de bicicletă. La fel ca la Amsterdam, frică nu mi-a fost de mașini, ci de ceilalți bicicliști care merg foarte rapid.

În orașul german ai următoarele: Byke, Deezer Nextbike, Donkey Republic, Lidl Bike, Lime și Mobike.

Byke are o zonă destul de limitată de acoperire în Berlin, nefiind cel mai popular. Deezer Nextbike e sponsorizat de compania de streaming de muzică. Dacă ai un cont de Deezer primești primele 30 de minute gratuite cu bicicletele. Spre deosebire de sistemul de pe Ape Rider de la București, de exemplu, Deezer Nextbike se deblochează destul de dificil. Introduci numărul bicicletei în computerul de bord sau în aplicație, primești un cod prin SMS, iar apoi bicicleta se deblochează. La fel funcționează și Lidl Bike.

Donkey Republic funcționează la fel ca Ape Rider, diferența fiind că poți închiria până la 5 biciclete deodată, pentru cei care vor să se plimbe în grup.

Un alt serviciu e Lime, care are și un parteneriat cu Uber, pentru ca Uber să se extindă și în zona trotinetelor electrice. Lime are numeroase biciclete electrice și scutere în aplicație.

Ce am folosit eu? Mobike. Mobike e un startup din China care a primit sute de milioane de dolari finanțare și a avut o extindere agresivă. Modelul lor a fost preluat în România de Ape Rider de la Pegas.

Hai să o spunem drept. Bikesharing-ul nu este un lux. E un serviciu ok, dar cam atât. Nu cred că există grad de satisfacție bun pentru bikesharing oriunde în lume. Dacă vrei să mergi cu bicicleta, tot mai bună e a ta. Dacă nu vrei să transpiri, tot mai bună e mașina.

Mobike nu e un lux. Costă 0,79 de eurocenți pe kilometru. Bicicletele se deblochează cu ajutorul codului QR amplasat pe ghidon sau pe bara din spate și care deschid mecanismul de blocare.

Am avut două tipuri de biciclete la Mobike. Cele mai vechi au o singură viteză. Sunt obositoare, grele, jantele sunt ciudat de asimetrice (așa e designul), ghidonul e și el greu, iar coșul nu e tocmai cel mai bun (e și făcut din bare foarte groase care fac bicicleta și mai grea). Am mai avut ocazia o singură dată să încerc și un Mobike de generație nouă, cu 3 viteze Shimano în cadru. Recunosc că nu am simțit nicio diferență evidentă.

Experiența folosirii e una simplă. O deblochezi și mergi. Am obosit destul de mult pe ele, sunt lente, iar în traficul ciclist din Berlin m-am simțit destul de prost. Aplicația, însă, este la fel de slabă ca și cea de pe Ape Rider. Au existat frustrări legate de aplicația Ape Rider, dar Mobike nu diferă. Și băieții ăștia au primit sute de milioane de dolari investiție. Să identifici o bicicletă pe hartă este de-a dreptul fizică cuantică. E aproape imposibil, mai ales dacă vorbim de Berlin unde am găsit biciclete în parcări din acelea cu 100-200 de biciclete. Am preferat să deschid direct cititorul de coduri de bare decât să o rezerv din aplicație. Pentru că da, nu ai cum să știi ce bicicletă e.

Am mai încercat să iau și un Lime, dar era deja târziu (și băusem două pahare de vin). Serviciul arată la fel, funcționează la fel, doar că bicicletele sunt electrice. Ce am vrut tare mult să folosesc în Berlin, dar nu am fost lăsat (probabil din cauza faptului că aveam doar carduri Visa, nu MasterCard) e Coup de la Gogoro.

Gogoro e un serviciu de scuter sharing, prin care iei un scuter electric și mergi cu el fără să fii nevoit să îl parchezi în spații speciale. Aș fi vrut să fac asta. Ai nevoie de carnet de șofer și să ai minimum 21 de ani. Din păcate, am fost lovit din nou de alergia germanilor la alte carduri în afară de Maestro și MasterCard.

Ai putea să crezi că oamenii sunt bucuroși să vadă bicicletele folosite în oraș. Dar realist, încă nu am găsit un sistem care să funcționeze bine. Sunt multe nemulțumiri și față de Ape Rider. Ba că bicicletele sunt prin curte, ba că sunt stricate, ba că aplicația nu merge bine. E clar că nu am găsit încă secretul unui bikesharing de calitate.

Ce e nemulțumitor? Aplicațiile sunt praf, bicicletele sunt grele, nu au viteze și obosești rapid. Ei bine, la Berlin situația e gravă. Companiile de bikesharing au 18.000 de biciclete în oraș. Toate s-au adunat în ultimul an, de când firmele de bikesharing au deschis operațiunile din Berlin. Iar lucrul acesta se vede. Le vezi parcate peste tot, la toate colțurile, la toți stâlpii. La Lidl erau 5 Mobike-uri, 2 Lidl Bike și un Lime numai când am fost eu. Creșterea e de 75% de la an la an. Companiile din sud-estul Asiei aduc un număr imens de biciclete în orașe pentru o scalare bruscă. De exemplu, ofo a adus 2.000 de biciclete în Berlin. Între timp s-a retras din orașul german.

Care e problema în Germania? 80% din case au o bicicletă. De asemenea, potrivit ziarului "Handelsblatt", europenii se plâng că bicicletele asiaticilor sunt prea mici pentru ei.

Mobike are cele mai multe biciclete în Berlin, deși nu există un număr oficial. Deezer are 5.000 de biciclete, 3.500 de biciclete sunt la Lidl Bike, iar Lime are 1.000 de electrice. Mobike vrea să mai aducă 10.000 de biciclete în Berlin. Pentru chinezi producția e ieftină și speră să recupereze investiția prin ubicuitate.

Și nu numai în București sunt probleme cu furtul bicicletelor sau distrugerea lor. Ape Rider a lansat luna trecută o campanie printr-o piesă în care promovează pericolul furtului bicicletelor. Dar lupta lor nu este singulară. Ofo, companie de bikesharing din Singapore, a avut 6.800 de biciclete la Munchen. 6.000 de biciclete au fost retrase de acolo pentru că au fost distruse de vandali sau lăsate una peste alta prin parcuri.

Concluzia mea? Am condus Mobike în Berlin și, deși infrastructura e una foarte bună, dacă aș locui acolo tot aș vrea să-mi iau o bicicletă din banii mei și atât. Pentru că fără calitate, fără aplicații bune și fără localizare precisă aceste servicii sunt un compromis. În schimb, ideea de a popula orașele cu vehicule electrice, precum bicicletele, trotinetele sau scuterele mi se pare una bună, dar cu o minimă reglementare, așa cum se întâmplă în San Francisco. Altfel ne vom trezi cu un oraș care nu e numai sufocat de mașini, ci și de biciclete stocate una peste alta.