Andreea Micu, Avincis: soluția adevărată a îmbunătățirii educației este de a crea «școli de profesori» mult mai serioase

În câțiva ani, Andreea avea să pună businessul din zona Drăgășani pe harta marilor producători de vin din România. Andreea jonglează cu cele două domenii și își găsește timp și pentru a scrie cărți pentru copii - „Lunus Plinus și Andrei în Țara lui Faci Ce Vrei”- o pasiune care i-a fost insuflată chiar din timpul școlii, despre care Andrea a scris mai jos.

Am provocat-o să răspundă la întrebările din proiectul Înainte la Școală, 10 pentru nota 10, și să ne spună perspectiva sa asupra sistemului educațional românesc.

Care au fost materiile dumneavoastră preferate la școală, la liceu, la facultate și ce v-a atras spre aceste materii?

Dintotdeauna mi-a plăcut limba română – gramatica, pentru logica ei, literatura pentru lumile pe care mi le deschidea. Am învățat cu bucurie și matematică, până la liceu, când m-am orientat către un profil uman. Matematica mi-a ordonat gândirea și m-a disciplinat. Am învățat în mod constant engleză și franceză, pentru că părinții mei m-au învățat încă de mică cât de important este să fiu fluență și în alte limbi. La facultate, am acordat o atenție specială dreptului privat (drept civil, comercial, proprietate intelectuală), domeniu în care de altfel lucrez și acum.

Cât de importantă a fost atitudinea profesorilor care predau respectivele materii și ce ați respectat cel mai mult la aceștia?

Am fost foarte atașată de domna profesoară de limba română din liceu, cu care țin legătura și acum. Dumneaei m-a încurajat mereu să îmi exprim punctul de vedere asupra lecturilor discutate la școală, fără a insista în mod exclusiv pe «recitarea» opiniilor criticilor literari. Tot dumneaei m-a încurajat să scriu, să îmi las imaginația liberă, iar faptul că, 15 ani mai târziu, mi-am făcut curajul de a scrie cărți pentru copii, i se datorează într-o bună măsură și dumneaei. Am respectat și respect la dna profesoară atenția acordată fiecărui elev, bunătatea dublată de fermitate și pasiunea nețărmurită pentru materia predată.

Cum ați descrie profesorul ideal în vremea când erați elevă sau studentă? Cum ar fi un profesor ideal în zilele noastre?

Nu există profesori ideali, dar există profesori care, prin felul lor de a fi și de a preda, ne rămân mereu în inimă. Acum ceva vreme, când încă mă aflam pe băncile școlii, profesorii erau, poate, mai pasionați de materiile predate, își doreau să cunoască elevii și să le fie alături, însă știau cum să fie fermi, atunci când era nevoie. Copiii pot fi foarte ușor distrași, iar potențialul lor se poate pierde și e păcat. Aici profesorii și învățătorii pot juca un rol crucial în îndrumarea copiilor, pentru că, uneori, ajutorul părinților nu este suficient (nu se bucură de aceeași autoritate, tind să nu spună mereu lucrurilor pe nume din dorința de a proteja copiii). Cred că în zilele noastre, teama unor părinți care înțeleg prin «educația cu blândețe» lipsa fermității în anumite situații se face simțită și în evoluția copiilor la școală, profesorii preferând să nu se mai implice atât de mult (a nu se înțelege prin fermitate violență, ci măsură adecvată prin care unui copil îi sunt explicate consecințele acțiunilor și comportamentului său, în baza conștiinței de sine și a raportării la ceilalți).

Am totuși speranța că sistemul nostru se poate redresa: am cunoscut în ultima perioada oameni minunați care lucrează în învățământ; oameni creativi, dornici să aplice metodele pedagogice cele mai potrivite, care nu se tem să învețe mereu tainele profesiei și care sunt deschiși atât la sugestiile copiilor cât și ale părinților, pe parcursul evoluției școlare a copiilor.

Care credeți că au fost momentele cheie care au dus la formarea dumneavoastră și la succesul pe care îl aveți în prezent?

Nu m-am gândit niciodată la carieră că la un element al succesului. Viața profesională ar trebui să fie o exprimare a pasiunilor noastre, o continuare firească a existenței noastre și un mod de a ne pune în valoare aspirațiile, calitățile, abilitățile. Viață profesională împlinită este un motiv de bucurie. Dar că să ajung aici, am parcurs mai multe etape și m-am întâlnit cu mai multe repere: îndrumarea părinților și a bunicilor, care mi-au fost model de muncă, perseverență, implicare; întâlnirea cu câțiva profesori minunați (profesoară de matematică din școală generală, care m-a ajutat să capăt încredere în mine), profesoară de limba română din liceu (care m-a sprijinit în dezvoltarea creativității), iar mai târziu, familia mea – stâlpul de susținere fără de care viața profesională nu ar avea același sens.

Care sunt lucrurile care v-au frustrat, v-au enervat sau v-au dezamăgit când erați dumneavoastră elevă/studentă?

Nu mi-a plăcut: să învăț pe dinafară (deși anumiți profesori aveau aceste așteptări, inclusiv la facultate, ceea ce mi s-a părut surprinzător), să văd cum unii dintre profesori nu sunt capabili să iasă din «carapacea» materiei impuse și să experimenteze activități noi cu copiii, să văd cum anumiți copii sunt favorizați în clasă pentru că făceau meditații cu profesorii respectivi.

Cum vi se pare sistemul educațional din România anului 2018?

Mai sunt multe de construit. Reforma nu trebuie pornită nici de la sistemul de învățământ în sine, nici de la schimbarea așteptărilor copiilor/părinților cu privire la educație, ci de la formarea profesorilor. În Finlanda, spre exemplu, care este considerată cea mai avansată țară din punct de vedere al sistemului de educație, reușitele școlare nu se datorează în primul rând unui sistem flexibil de educație, ci mai ales calitățîi și priceperii profesorilor. Aceștia trebuie să parcurgă o serie de etape de formare și testare foarte dificile pentru a ajunge să predea în față copiilor. Desigur, cei care reușesc se bucură și de un salariu pe măsură. Profesorii trebuie să fie elite intelectuale și să aibă abilitatea de a comunica cu copiii.

Dar ei trebuie și stimulați să îmbrățișeze această profesie, care consumă timp, energie și implică enorm de multă muncă, dacă se dorește performanță. De aceea, și în România, cred că soluția adevărată a îmbunătățirii educației este de a crea «școli de profesori» mult mai serioase. Sistemul de salarizare al profesorilor este de asemenea esențial (ar trebui raportat în mod direct și la performanțele școlare ale copiilor). Dacă profesorii sunt la nivelul adecvat, copiii vor fi îndrumați corespunzător și astfel se va crea un cerc al învățământului de calitate.

S-au schimbat multe (sau suficient de multe) în sistemul nostru de învățământ de când erați dumneavoastră elevă/studentă și până acum?

Sigur, sunt și îmbunătățiri. Există o varietate de metode de predare (inclusiv prin explorare în natură, utilizarea unor mijloace tehnologice moderne etc.). Rămân însă la concluzia că metodele tradiționale își au rolul lor: lectură din cărți, exersarea scrisului cu instrumentele clasice de scris. Fără disciplină, nu e posibil să creșți copii pregățiți pentru lumea de mâine, care este și mai plină de provocări față de cea de azi.

Partea bună este însă că simt la tot mai mulți profesori dorința de a ține pasul cu timpurile, ceea ce în trecut nu se întâmplă așa de des.

Cum era atitudinea față de școală când erați dumneavoastră elevă și cum vi se pare atitudinea generației actuale de elevi?

Elevii din trecut aveau mai mult respect față de actul de educație, se puteau evalua mai bine, știau cât mai au de “crescut» pentru a ajunge la un anumit nivel. Cei de astăzi sunt mult mai îndrăzneți și uneori , își manifestă într-un mod nepotrivit dezinteresul față de școală. Pe de altă parte, copiii de azi sunt mult mai adaptabili, au mai multă încredere și învață mai ușor.

Dacă ați avea această autoritate, care 3 lucruri pe care le-ați face pentru îmbunătăți educația în România și 3 materii pe care le-ați introduce obligatoriu în școală/liceu?

Școala profesorilor – un Institut de pedagogie veritabil

Instituirea unei zile speciale în timpul săptămânii dedicate în special activităților sportive – sunt astfel de zile și în alte țări. Sportul e esențial pentru bună dezvoltare

Dotarea claselor cu tot necesarul pentru bună desfășurare a orelor, inclusiv instrumente musicale pentru ore de muzică

Aș introduce materii care stimulează creativitatea copiilor, care reprezintă, din punctul meu de vedere, motorul progresului: lecții de muzică/instrumente musicale; club de lectură și de scriere creativă; dar și lecții obligatorii în natură/aer liber pentru științele naturale.

Dacă ați avea cum, ce sfaturi v-ați da dumneavoastră din vremea când erați elevă?

Să am mai multă încredere în mine și să citesc mai mult și la anumite materii care nu mi-au plăcut (acum le redescopăr, dar timp pentru ele este mai puțin!).

---

A consemnat Andra Imbrea, wall-street.ro.

Ajută-ne și tu să ne amintim cum era înainte, dar și să mergem înainte, la școală. Trimite-ne textul tău pe adresa scoala@start-up.ro și noi îl vom publica pe site