BOM, marje de profit și criza memoriilor: de ce telefoanele devin tot mai scumpe

Costul materialelor dintr-un flagship a crescut cu 50% într-un an. Memoriile, unele, cu 400%. Și totuși prețurile telefoanelor n-au explodat proporțional. Cine absoarbe diferența? Și mai important: vor fi vreodată mai ieftine?

Răspunsul scurt e nu. Și până la finalul episodului o să vezi exact de ce: cifră cu cifră.

Un Samsung Galaxy S26 Ultra costă astăzi 7.400 de lei nou în versiunea sa de bază, cu 256 de GB de stocare și 12 GB de RAM. Primul lucru pe care-l zicem la un review este: merită prețul sau nu? Și întrebarea pe care ne-o punem este una contextuală. Pentru că atunci când zic asta mă gândesc în raport cu tot ce există pe piață. Nu pun vreo întrebare filosofică și nu mă întreb dacă un smartphone, indiferent de veniturile tale, merită 7.400 de lei.

Pentru că dacă aș fi filosofic voi spune că în prețul pe care accepți să-l dai există și o componentă metafizică. Adică modul în care te face să te simți acel produs. Tribul de care aparții, Apple sau Android. Importanța acordată designului sau anumitor caracteristici. Istoricul tău de brand, pentru că unii nu vor fi convinși niciodată să treacă de la un Samsung la Poco, chiar dacă ar avea aceleași specificații.

Așa că atunci când accepți să plătești un anumit cost o faci din rațiuni obiective, din rațiuni financiare, dar și din rațiuni emoționale care nu pot fi cuantificate.

Hai să aflăm, totuși, ce e în spatele unui preț afișat.

Cost de producție versus cost de vânzare

Am luat exemplul Samsung Galaxy S26 Ultra aproape la întâmplare. Ce voi zice bun sau negativ mai departe nu este îndreptat către un anumit producător.  Dar eseul acesta se va duce acolo unde există date factuale, unde există estimări, iar momentele când voi veni cu opinia mea din experiență vor fi menționate ca atare.

Ce intră în 7.400 de lei? În primul rând materialele și componentele, care în 2026 sunt de aproximativ 500-550 de dolari conform datelor din industrie. Vom detalia mai târziu.

Se adaugă prețul de cercetare și prețurile de fabricare. Pentru a lansa un S26 Ultra Samsung angajează mii de oameni care pun componentele acelea la un loc, dezvoltă software, dezvoltă o arhitectură funcțională. Pentru a le pune cap la cap folosesc fabrici care au și ele angajați și costuri de operare.

Un producător mai plătește licențe și redevențe care sunt invizibile. Nu fac o listă completă, dar de exemplu pentru tehnologii de comunicare 5G sau 4G Samsung poate plăti spre Nokia sau Ericsson. În 2015 Samsung a vrut să cumpere BlackBerry și nu pentru că firma canadiană făcea telefoane extraordinare. Că nu mai făcea. Dar BlackBerry deține sau deținea un portofoliu enorm de patente de securitate, inclusiv folosite în Samsung Knox, sistemul de securitate al companiei coreene. Oferta din 2015? 7,5 miliarde de dolari. Nu a fost dusă la capăt. În 2014, datele financiare ale Samsung arătau că în 9 luni ai acelui ai plătiseră 900 de milioane de dolari în licențe pentru patente. Sunt 12 ani de atunci. În 2025, tot Samsung a semnat un contract de 1 miliard de dolari cu InterDigital pentru folosirea timp de 8 ani a unor tehnologii de video și AI.

Iar acestea sunt doar câteva exemple. Toate aceste costuri ajung apoi în costul final al unui dispozitiv.

O companie nu lansează un telefon fără marketing. Toate costurile de publicitate, de promovare online, de realizare a unor evenimente intră în bugetul de venituri și cheltuieli. Acel cost ajunge în telefon.

Adaugă distribuția și logistica. Sute de surse trimit materialele către una dintre fabrici. Linia de asamblare creează telefonul și-l împachetează. Mii de zboruri și transporturi navale duc acele telefoane pe tot mapamondul. Scumpirea carburanților la nivel global, războiul din Iran, cel din Ucraina. Toate astea ajung în preț.

Se mai adaugă garanția, suportul post-vânzare, TVA-ul local. Apoi vin marjele, profitul pe care-l face un producător sau un magazin online. Pentru comercianții online marjele sunt de obicei foarte mici, le estimăm între 3 și 8% în funcție de produs și cantitate, dar și marja producătorului, care e estimată la 40-60% față de costul de producție, deci excludem tot ce am pus ulterior.

2026 e un an special. De exemplu, în al doilea trimestru din 2026 divizia Mobile Experience de la Samsung a anunțat pentru prima oară pierdere operațională din cauza scumpirii memoriilor DRAM și a stocării. În primul trimestru din 2025 divizia aceasta de la Samsung avea un profit operațional cu 11,6%. Un an mai târziu avea un profit negativ, dacă vrei să-i zicem așa, -2,1%. Deși Samsung vinde mai bine ca niciodată, deși seria S26 a fost un succes, costurile mari ale memoriilor și faptul că telefoanele nu s-au scumpit brusc, pentru a nu provoca un șoc în piață, compania a pierdut în acest trimestru. Mă aștept ca în trimestrele următoare, pe fondul unor comenzi mai mari de memorii și procesoare, costul să fie transferat și spre cumpărător, pentru a putea reveni pe profit.

Toate aceste elemente creează costul. Am luat exemplul Samsung cu S26 Ultra pentru că e un brand cunoscut și există mai multe date, dar în capitolele următoare vom aborda și alte exemple.

BOM: bill of materials

Acum mai mulți ani vedeam titluri dese de tipul "Uite cât îi costă pe Apple să producă iPhone”. Cred că și eu, în tinerețea mea, am avut astfel de titluri. Ideea lor era să șocheze oamenii cu diferența dintre costul materialelor și costul de vânzare. Dar nu luau în calcul tot ce am zis până acum.

Așa că hai să ne oprim la ceea ce se numește în industrie Bill of Materials. BOM îi vom zice de acum. Costul efectiv al componentelor dintr-un telefon. Dacă în lumea PC-urilor e mai ușor de estimat acest BOM, pentru că poți să-ți faci chiar tu un PC din componente disponibile pe piață, în lumea telefoanelor mobile BOM-ul este relativ necunoscut oamenilor.

O luăm academic. În Bom intră procesarea - cipul, modemul, RAM, stocare, cipuri de management al energiei. Apoi display-ul - panoul propriu zis, controllerul touch, sticla de protecție. Cu cât un telefon are mai multe camere, cu atât costă mai mult. Fiecare senzor are un cost, avem lentile, actuatori pentru stabilizare. Se adaugă anten  le, cipuri WiFi și Bluetooth, componente NFC, magneți și încărcare wireless dacă e cazul, bateria, circuitul de încărcare, carcasa, materialele de etanșare și lipire, difuzoare, microfoane, senzori, motor de vibrații, sistem de răcire, costurile de asamblare, testare și control de calitate.

Îți promit că nu vorbesc de toate pe rând, dar am vrut să înțelegi mai bine cum stau lucrurile. Și lista nici măcar nu e completă.

Am vorbit de Samsung, voi continua un pic cu ei. Pentru Galaxy S23 Ultra BOM-ul era de 469 de dolari, conform companiei de analiză Counterpoint. Galaxy S25 Ultra a ajuns la 484 de dolari. Pentru Samsung S26 Ultra avem doar estimări, dar în condițiile în care prețurile memoriilor au crescut cu 80-90% în primul trimestru al lui 2026, cifra de 550 de dolari menționată anterior se apropie de realitate.

Detaliez pe cifrele Counterpoint și pentru diferite elemente. Modulele de cameră? Aproximativ 108 dolari. Ecranul? Sursele menționează 96 de dolari, cu 10% mai scump ca pe S25 Ultra pentru că e un display cu tehnologie nouă, acel Privacy Display. Snapdragon 8 Elite Gen 5? Estimările din piață dau un cost de 240 - 280 de dolari pe unitate, față de 220 de dolari pe generația anterioară și 200 de dolari pentru Gen 3. Snapdragon 8 Elite Gen 6 Pro care va veni la anul este estimat la peste 300 de dolari pe bucată.

Dar vedem și un fenomen foarte clar dacă analizăm ultimii 15 ani. Iar exemplul va fi pe iPhone-urile de top, Pro sau Pro Max. Costul materialelor a evoluat. Un iPhone 4S costa 188 de dolari și se vindea cu 649 dolari. O marjă brută procentuală de 71%, adică Apple făcea mai mult profit de pe urma unui telefon decât o va fi făcut mulți ani după aceea, deși BOM-ul a crescut. Estimările Counterpoint, Nikkei, TechInsights plasează generațiile de la iPhone 11 la iPhone 17 Pro estimativ între 400 și 490 de dolari pentru materiale. Și deși Apple își produce singur procesoarele, tot luptă pe o piață globală a materialelor rare, a componentelor dintr-un procesor, pe o piață unde producția s-a scumpit, la fel și energia. Deja am asistat la primele scumpiri ale companiei, chiar dacă Apple are acorduri preferențiale cu fabrici precum TSMC din Taiwan, cei care le fabrică, acoduri ce i-au permis să treacă de criza cipurilor din pandemie relativ neafectat.

Din aceste motive, să nu vă mire că upgrade-urile de la o generație la alta vor deveni mai discrete. Da, vom avea un procesor nou, pentru că e o cerință de piață, dar și multe componente refolosite sau transformate. Exemplul Apple care preia procesoare și camere de pe telefoane de top mai vechi și le aduce pe generațiile noi, dar mai ieftine, nu e unicat.

Datele sunt aici, nu mai departe de 29 iulie, când Counterpoint a publicat un raport care vine cu niște cifre relativ șocante. Au analizat cât din costul BOM vine din diferitele componente. În trimestrul în care ne aflăm în 2026 25% înseamnă DRAM, 24% procesorul, 18% stocarea, 11% camerele, 7% display-ul și 15% sunt alte costuri.

Ei bine, procentele acestea s-au dat peste cap. La începutul lui 2025 memoria RAM era doar 8% din BOM, în timp ce procesorul costa 31%. Stocarea reprezenta doar 5%. Astăzi, aproape 50% din BOM înseamnă doar procesor și memorie RAM. Dacă adăugăm și stocarea, atunci vorbim de 67% din BOM.

Diferitele categorii de preț de telefoanele au avut un impact diferit. BOM pe premium a crescut cu 50% de la an la an. Mid range-urile au văzut o creștere de 52%, dar aici memoria RAM înseamnă 40% din BOM. Șocul mare, apropo de ideea telefoanelor ieftine, e la low end. Creștere de 70% de la an la an, aproape în totalitate alimentată de costul memoriei RAM. Explicația este că prețul memoriei RAM a devenit atât de mare, încât inclusiv lupta pentru memoriile mai ieftine în trecut s-a ascuțit. Concurența a crescut prețurile. Din acest motiv, vedem producători care menționează că nu va fi surprinzător ca unele telefoane să rămână la 4, 8 sau 12 GB de RAM, fără să se ducă mai departe. Pentru că nu mai e sustenabil.

Pentru iPhone 18 Pro Max aceeași cercetare estimează o creștere cu 300 de dolari a BOM-ului față de iPhone 17 Pro Max.

Un exemplu pe reparabilitate

Am zis mai devreme de faptul că în lumea PC-urilor datele astea sunt mult mai transparente. Ne putem face singuri, cu un efort minim, propriul nostru PC din componente existente pe piață. Trebuie doar să știi să legi componente compatibile între ele.

Pentru telefoanele mobile au fost încercări de dispozitive modulare sau reparabile, unde să le schimbi tu bateria, ecranul, dar nu sunt încă populare în piață. Dar dacă cineva și-ar imagina cum ar fi să-mi construiesc eu propriul telefon? Ok, dincolo de faptul că nu ai o fabrică sterilă și nivelul de miniaturizare necesar, cât te-ar costa într-o lume ideală?

Singurele date relevante le-am găsit la Xiaomi, care a publicat la începutul anului costul componentelor pentru Xiaomi 17 Ultra, cel mai bun telefon al lor. Atenție, vorbim aici de prețurile din China și la care se adaugă totuși o marjă de profit, pentru că sunt prețuri de componente care sunt vândute pentru reparație mai departe clienților.

Ecran, procesor și RAM de 12 / 16 GB, 512 sau 1 TB de stocare, cameră principală, cameră telefoto, cameră ultrawide, cameră frontală, baterie și capac spate. Cost total? 875 de dolari sau 940 de dolari pentru versiunea cu mai multă memorie. Nu avem un BOM aici, ci cât te-ar costa pe tine dacă, prin absurd, ți-ar da Xiaomi o versiune de telefon chel în care să adaugi aceste componente.

Xiaomi, Honor, Huawei, Samsung au putere de negociere și încă de când vorbim noi acum comenzile pentru viitorul procesor de la Snapdragon, de exemplu, au fost făcute pe baza estimărilor de vânzări ale unei companii.

Rata de profitabilitate

Sunt niște nenorocite toate companiile astea care sug sângele poporului în căutare de profit? Mie-mi place să fiu rațional și neutru.

Da, orice companie își dorește să aibă un profit. Dar modelele sunt foarte diferite, ăsta fiind un subiect pentru un eseu următor aici pe Technolust. Apple face bani din dispozitivele vândute, dar și din serviciile oferite, cum ar fi iCloud sau procentele reținute de la dezvoltatorii de aplicații pentru prezența în AppStore și tranzacțiile făcute. Pe lângă produsele în sine există și o economie mult mai profitabilă procentual a accesoriilor, cum ar fi husele, de exemplu, dar care valoric nu aduc aceeași cifră de afaceri.

Pe lângă faptul că Tim Cook sau directorul de la Lenovo care-și dorește profit, există o presiune suplimentară pe companiile listate la bursă. Piața așteaptă anumite rezultate. Analiștii și investitorii vor o creștere iar și iar. Investitorii pun o presiune suplimentară pe orice companie listată la bursă. Iar Apple este, dintre toate companiile de telefoane, într-o poziție privilegiată. Compania avea în martie 2026 rezerve de cash de 68,5 miliarde de dolari, unele dintre cele mai mari din industrie. Asta înseamnă un buget de investiții mare și o anumită libertate de mișcare, dar nu exagerată. La fiecare trei luni, odată cu anunțarea rezultatelor financiare, piața reacționează.

Ce cifre avem? Marja de profit net a Apple e de 27% la nivelul întregii companii, dar serviciile online au marje mult mai mari, de exemplu.

De Samsung am zis mai devreme. Aveau 11% la început de an, în ultimul trimestru au pierdut 2%.

Xiaomi a promis în 2018 un lucru interesant oamenilor. Că va oferi device-uri de top la costuri cât mai bune. Și realitatea e că așa e. Dispozitive precum Poco F8 Ultra au un cost extrem de bun pentru ce componente au. Xiaomi a ales să facă asta, spun ei, pentru a oferi dispozitive de calitate la un preț bun utilizatorilor. Traducerea în română e că e o companie în ascensiune care vrea să își crească cota de piață, iar lucrul ăsta se face și prin asumarea unei marje de profit negative sau infime. Așa că-n 2018 ei au zis că vor avea o marjă de profit maximă de 5% pentru dispozitivele mobile. Dar datele sunt contradictorii aici, în funcție de cum le calculezi. Ce e sigur, dacă vrei, e că marjele Xiaomi pot fi cuprinse între acel 5% , dar și 11%, dacă nu iei în calcul anumite cheltuieli.

Așadar o companie de telefonie mobilă poate să aibă marje cuprinse între 5 și 30% este estimarea mea, dacă nu vorbim de cazuri specifice unde un producător își asumă faptul că va veni cu prețuri de dumping pentru a câștiga cotă de piață.

Midrange versus flagship

Am luat în calcul multe telefoane scumpe mai sus. Pentru că sunt și exemplele care au cele mai bune cifre.

Ce trebuie să știi însă? Marja de profit e mai mare pentru un producător în cazul unui flagship care vine și cu un preț premium pe piață, chiar dacă și BOM-ul e mai mare. Telefoanele mid-range, low-end sunt așa-numite dispozitive de volum. Samsung, de exemplu, vinde mai multe telefoane din seria Galaxy A decât o face din seria Galaxy S pentru că ele sunt disponibile unui segment mai larg de piață. Dar per unitate profitul Samsung este mai mic. E cazul și altor producători care segmentează telefoanele astfel. Motivația e că e un câștig pe termen mediu la volum, dar și accesul la clienți noi sau fideli care pot ulterior să facă upgrade spre un dispozitiv mai scump. Oricum, cu ajutorul telefoanelor mai ieftine producătorii au acces la un număr mai mare de utilizatori, iar pe măsură ce îi fidelizează, îi pot, să zicem, bloca în acel ecosistem prin fidelitatea de brand.

Ultimele cifre fascinante din această zonă vin din 2019. Dacă facem un raport între telefoanele de pe piață și prețul acestora Apple este pe primul loc de departe. Motivul e că Apple nu are, precum Samsung, Motorola, Honor, ZTE sau alți producători telefoane mid-range sau foarte ieftine.

În 2019 Apple avea 32% din veniturile totale ale pieței de smartphone-uri și 66% din rata de profit. Asta în condițiile în care era o companie cu aproximativ 10 modele de telefoane în diferite configurații, pe când Samsung avea sute. Samsung avea doar 17% din profiturile globale, urmat de OPPO, Vivo și Xiaomi. Astfel, deși producătorii chinezi vând extrem de multe dispozitive la nivel de unități, multe dintre acestea sunt mid-range sau low-end în piețe extrem de competitive ca preț, cum ar fi China sau India.

De ce un telefon mai ieftin are o rată de profit mai mică? Unele explicații au fost oferite deja. Da, BOM-ul e mai mic, dar se scumpește. Dar multiplele patente și licențe sunt folosite și la ele. Sistemele de operare și licențele pentru ele sunt folosite. Unde se economisește în această categorie e la performanță - procesor mai slab, memorie RAM mai puțină, stocare mai mică. De asemenea, producătorii oferă de obicei mai puțini ani de actualizări software și de suport, ceea ce le poate crește profitul de pe urma unei unități. Iar alții introduc chiar reclame în sistemul de operare, cum ar fi Xiaomi, pentru a putea să compenseze costurile mai mici pe care le oferă.

Concluzie

Companiile acestea nu produc telefoane mobile doar de dragul de a o face. Trebuie să facă profit. Nu doar pentru angajați, cercetare și pentru dezvoltarea de noi piețe. Ci și pentru acționari. Realitatea este că după ce am documentat acest clip mi-e foarte greu să găsesc o metodă prin care un telefon nou se va ieftini prea curând, mai ales pe fondul crizei cipurilor din momentul ăsta.

AI-ul a venit ca o mare promisiune. Și face lucruri extraordinare. Dar a crescut presiunea pe producătorii de memorii, cererea în piață a explodat. Mai văd un risc. Vor veni multiple servicii software cu AI în telefoanele mobile, unele mai utile, altele nu, care ar putea aduce abonamente suplimentare. Vom vedea.

Dar am decis să vă vorbesc despre marje de profit, BOM-uri și astfel de lucruri mai ales după ce am publicat review-urile la telefoanele pliabile din ultima vreme, Honor Magic V6, Samsung Fold, Motorola Fold. Și ca întotdeauna multe comentarii remarcau prețul lor de peste 10.000 de lei. Din păcate, lucrurile nu se vor schimba. Pliabilele au balamale complexe, mai mult ecran și mai complex, structuri rigidizate, costuri de reparații mari care trebuie acoperite în planul de garanție. Așa că vestea proastă e că nu văd cum, realist, într-o lume în care economia merge brici, strâmtoarea Ormuz e deblocată și Trump nu o mai ia razna, telefoanele astea ar putea fi mai jos de 9.000 de lei.

Nu trebuie să cumperi ultimul telefon de top, cel de peste 7.000 de lei, ca să-ți faci treaba. Acolo plătești inclusiv prețul psihologic al deținerii unui bun premium. Dacă-ți asumi că un Motorola, Poco, Honor, Samsung sau chiar Apple mai ieftin sunt bune pentru tine, atunci vor funcționa bine. Am testat destule ca să vă zic asta.

Dacă ai rămas până aici, ca întotdeauna, ești eroul meu. Eseurile video de pe Technolust nu sunt nici lucrări de licență și nici nu sunt exhaustive. Sunt curiozități documentate manual, verificate, analizată veridictatea informațiilor și îmbinate într-un format mai simplu, pentru toată lumea, la care se adaugă și părerile și experiența mea. Fiecare informație factuală de mai devreme are o sursă verificată. 

Dar dacă vrei să afli mai mult, pornește de aici și documentează-te, verifică, treci peste ceea ce îți spune un AI, fie el Chat GPT, Gemini sau Claude.