Burnout talks | speakerii Mind your Business și experiența lor cu epuizarea: ”burnout-ul rareori intră în viața noastră cu sirene”

• Director de Corporate Sales MedLife. Laurențiu s-a alăturat echipei MedLife în 2011, ocupând inițial funcția de Corporate Sales Manager. Începând cu 2011, a preluat rolul de Regional Sales Director, coordonând strategia de vânzări la nivel regional timp de peste 13 ani.

Cred că e un subiect pe care îl înțelegem cu adevărat abia atunci când vedem cât de ușor putem ajunge acolo. Mai ales când îți place ceea ce faci și ești foarte implicat. Ai tendința să spui că mai poți puțin, că mai stai puțin, că după ce termini proiectul ăsta o să iei o pauză. Și tot amâni pauza.

Eu am învățat că oboseala nu e ceva ce trebuie ignorat doar pentru că „mai ai treabă”.

Sunt perioade în care ritmul e foarte intens, dar important este să nu transformi perioada aceea în normalitate. Cred că putem dezvolta niște obiceiuri care să ne țină cât mai departe de această prăpastie: să ne prioritizăm somnul, să facem mișcare, să avem o rutină cât de cât echilibrată și, foarte important, să avem grijă de sănătatea mintală. Să fim atenți la ce se întâmplă cu noi, la gândurile care se tot adună și la momentele în care stresul începe să ne copleșească. Și să nu așteptăm să ajungem la limită ca să cerem ajutor.

Cred că burnout-ul nu vine de pe o zi pe alta. Se adună. Sunt multe zile în care spui „sunt doar obosit”, „am avut o săptămână grea”, „recuperez în weekend”.

Și, la un moment dat, îți dai seama că weekendul nu mai e suficient.

Pentru mine, unul dintre cele mai importante semnale este când nu mai reușești să te detașezi de muncă nici atunci când nu mai ești la muncă. Ești fizic acolo unde trebuie să fii, dar cu mintea tot la următoarea problemă de rezolvat.

Să accepte că nu pot duce totul singuri. Și să nu aștepte să fie epuizați ca să facă o schimbare.

Cred că ajută foarte mult să ai oameni în care ai încredere, să delegi și, mai ales, să îți lași timp în care să nu faci nimic legat de business. Nu este întotdeauna ușor. Mai ales când business-ul este proiectul tău și simți că totul depinde de tine.

Dar trebuie să existe și viață în afara business-ului. Altfel, la un moment dat, nu mai știi dacă tu conduci business-ul sau business-ul te conduce pe tine.

Cred că este senzația că trebuie să fii mereu disponibil. Telefonul este tot timpul lângă tine, mesajele vin la orice oră și, pentru că tehnologia ne permite să fim conectați permanent, ajungem să credem că și trebuie să fim.

Dar mai este ceva: ideea că trebuie să fii omul care are întotdeauna soluția. Antreprenorul este obișnuit să rezolve, să meargă înainte, să găsească o variantă. Și poate deveni greu să spună „nu știu”, „nu mai pot acum” sau „am nevoie de ajutor”.

Cred că aici începe una dintre probleme: când nu îți mai dai voie să te oprești.

Nu cred că ar trebui să fie, dar înțeleg de ce unii oameni încă simt asta.

Mai ales dacă ești antreprenor sau lider, există o presiune să pari că ai lucrurile sub control.

Oamenii se uită la tine pentru direcție și e greu să spui că tu, de fapt, nu mai ai energie.

Eu cred că e mai sănătos să poți spune asta decât să te prefaci că totul este în regulă. Până la urmă, burnout-ul nu înseamnă că ești slab sau că nu ești bun în ceea ce faci. Înseamnă că, la un moment dat, ai dus lucrurile prea mult fără suficient timp pentru tine.

Și cred că, dacă vorbim mai des despre asta, poate deveni mai ușor și pentru ceilalți să recunoască primele semne.

Cred că demotivarea duce mai ușor la burnout. Când nu mai găsești sens în ceea ce faci, fiecare zi devine mai greu de dus.

Pasiunea te poate face să muncești mult și să treci uneori peste limite, dar, dacă există un oarecare echilibru, îți poate da și energie. Cred că diferența o face, până la urmă, cât de mult sens găsești în ceea ce faci și dacă reușești să păstrezi un echilibru între muncă și restul vieții. 

• expert consultant în divizia de Corporate Healthcare în cadrul companiei de asigurări SIGNAL IDUNA România. Florentina are o experiență vastă de peste 16 ani în zona beneficiilor medicale extrasalariale sub forma asigurărilor de sănătate, fiind unul dintre primii specialiști dedicați în mod exclusiv acestei arii.

E un subiect care mă face să mă gândesc la cât de ușor spunem „mai trec și de săptămâna asta, apoi mă liniștesc”. Doar că, de multe ori, urmează o altă săptămână la fel.

Burnout-ul rareori intră în viața noastră cu sirene. De multe ori, intră îmbrăcat în responsabilitate.

Prin ceea ce fac, mă preocupă mult grija pentru sănătate și cât loc îi lăsăm, de fapt, în programul nostru. Avem timp pentru ședințe, pentru clienți, pentru lucrurile urgente. Pentru noi găsim mai greu. Cred că merită să ne întrebăm mai des cum ne simțim, fără să răspundem automat „bine, doar puțin obosiți”.

La serviciu nu vine doar angajatul. Vine omul întreg.

Cred că partea dificilă este că, din exterior, poți părea foarte bine. Îți faci treaba, răspunzi la telefon, participi la ședințe. Ceilalți văd că te descurci și presupun că mai poți prelua ceva.

Tu, între timp, simți că orice lucru mărunt cere tot mai mult efort. De aceea, mi se pare important să existe loc și pentru întrebarea „cum îți este cu tot ce ai de făcut?”. Și să avem răbdare să ascultăm răspunsul, chiar dacă nu este cel pe care îl așteptăm.

Întrebarea e ce facem cât timp omul e încă în picioare. Să nu aștepte să termine tot ca să ia o pauză. Într-o afacere, lista nu se termină niciodată. Mereu mai apare un client, o problemă, o idee bună care „nu poate aștepta”.

Cred că ajută să ai oameni în care ai încredere și să le lași spațiu să decidă, chiar dacă uneori fac lucrurile diferit de tine.

Și să îți păstrezi în calendar consultația medicală sau concediul la fel de serios cum păstrezi o întâlnire importantă. E greu să faci asta când te simți responsabil pentru tot, dar și sănătatea ta are nevoie de un loc în program.

Gândul că „dacă nu fac eu, nu se face”. Mi se pare o capcană în care poți intra ușor când ai construit ceva de la zero și știi fiecare detaliu al afacerii.

Mai ales când apar schimbări și cheltuieli neprevăzute, tentația este să controlezi și mai mult. Ajungi să fii omul pe care îl sună toată lumea, pentru orice. Iar ziua de lucru continuă în mintea ta și după ce ai închis laptopul.

E greu să te odihnești când simți că trebuie să fii mereu disponibil.

Nu, dar pot să înțeleg de ce cuiva îi este greu să spună. Mai ales dacă toată lumea îl știe drept omul care se descurcă mereu. Poate apărea teama: „Oare ce vor crede despre mine? Se vor mai baza pe mine?”.

Tocmai de aceea contează cum reacționăm când cineva ne spune că îi este greu.

Un „hai că și eu sunt obosit” poate închide discuția foarte repede.

Cred că am avea mult de câștigat dacă am asculta fără să comparăm și fără să venim imediat cu o rețetă. Uneori, primul lucru de care ai nevoie este să fii luat în serios.

Când e pasiune, cred că e mai ușor să te păcălești că mai poți. Îți place ce faci, îți dorești să iasă bine și mai stai puțin. Apoi încă puțin. Nici nu observi când excepția devine programul tău obișnuit.

Când e demotivare, până și o sarcină mică poate părea greu de dus. Te consumă faptul că nu mai găsești satisfacție în ceea ce faci.

Nu știu dacă putem spune unde e mai mare. Dar cred că în ambele situații merită să ne întrebăm ce ne mai rămâne la finalul zilei pentru viața din afara muncii.

Dacă vrei să-i asculți pe Laurențiu și pe Florentina vorbind despre burnout, înscrie-te la Mind your Business.