Nicoleta Iordan: Cărturești nu e un concept făcut în laborator, e o librărie făcută în relație cu publicul

Nicoleta Iordan și Șerban Radu sunt antreprenorii din spatele Cărtureși. Nicoleta avea 24 de ani când a pornit Cărtureștiul și lucra ca și consultant. Șerban avea deja o afacere, avea o casă de discuri. 

În 2000, au pus laolaltă toți banii pe care-i aveau și au deschis o mică librărie în București. Acela este și primul Cărturești din istorie, cel de pe Edgar Quinet. Au avut în jur 5000$ fiecare, toate economiile lor folosite pentru un loc unde poți citi și poți bea un ceai în timp ce răsfoiești volume noi de lectură. 

Dorința a fost ca fiecare librărie să aibă un spațiu în care clienții pot descoperi liberi și lliniștiți cărți. Că sunt lavițe, fotolii puf sau cuiburi special făcute pentru copii, un astfel de colț de lectură este specific librăriilor Cărturești. 

”Ne-am făcut un calcul despre cam câți bani am putea să ne permitem să pierdem pe lună ca să susținem acest proiect, să susținem această librărie. Era o librărie foarte mică, 40m². Sigur, eram foarte tineri, nu aveam nimic de pierdut. Am făcut asta înainte de a face orice alt tip de investiții. Adică n-aveam casă, n-aveam mașină, nici nu mi-am pus problema la vârsta aia, pur și simplu am vrut să facem acest spațiu. Restul e istorie deja. Prima librărie a avut un succes foarte mare, încât după primele luni ne-am dat seama că n-o să putem să stăm acolo. Nu mai încăpeam deja și ne-am ne-am dat seama destul de repede că o să fie nevoie să găsim un alt loc.” 

Astfel, în 2003 deschideau cel mai faimos Cărturești din oraș, cel de pe Arthur Verona. 

Aici, economiile tinerilor nu au fost suficiente, astfel că antreprenorii au apelat la împrumuturi bancare, ceea ce nu a fost tocmai ușor pentru un business la început de drum, după cum își amintește Nicoleta: 

”Asta face de multe ori diferența între o firmă care rămâne la un anumit nivel și una care reușește să crească, să scaleze. E vorba de asumare a riscurilor. Până la urmă e un soi de curaj să te împrumuți. Și e nevoie și de multă tenacitate, fiindcă atunci când ești o firmă mică, e foarte greu să obții finanțare. Îmi amintesc că pe vremea aceea nu mai lucram cu consultanți, eram eu propriul meu consultant. Am avut nevoie de multă tenacitate ca să obțin primele finanțări.”

Dacă pentru bănci a funcționat tenatitatea și experiența Nicoletei în consultanță, curiozitatea noastră a fost cum au reușit să obțină un spațiu care era foarte vânat în lumea imobiliară a acelor ani, casa aceea superbă din buricul târgului. În acest caz, întâlnirea cu familia Sturdza a fost decisivă pentru obținerea spațiului istoric de pe strada Arthur Verona, unde a fost deschisă una dintre librăriile emblematice Cărturești.

 ”A fost întâlnirea absolut miraculoasă cu familia Sturdza. Fără acordul, dorința și susținerea familiei Sturza, nu am fi avut cum să ajungem în acea casă. Domnul Șerban Sturza și-a dorit ca în acea casă a familiei să fie o librărie, o instituție de cultură. Erau foarte multe oferte pentru acel spațiu, dar ce ne-a ajutat pe noi a fost chiar obiectul nostru de activitate.”

La începuturile Cărturești, fondatorii nu au văzut această librărie ca un business, ci mai mult ca un proiect din pasiune. Iar această viziune nu s-a alterat prea mult de-a lungul timpului, Nicoleta în continuare spunându-ne că pentru ea, Cărturești are mai mult componenta unui ONG cu o misiune foarte importantă, decât încadratura unui business. 

Odată pus visul în aplicare, validarea a venit rapid atât din partea publicului, cât și a comunității culturale. La deschiderea Arthur Verona, oameni de cultură au pus practic un sigiliu de calitate, care atesta cumva o nevoie împlinită pentru viața orașului. Și au făcut asta contribuind la echiparea librăriei care se deschidea.

”Cristi Puiu ne-a dat o băncuță, Mircea Cărtărescu un scaun pliant, Maia Morgenstern – un scăunel împletit, Liggia Naum ne-a dat scaunul lui Gellu, Mariana Celac ne-a dăruit două scaune care arătau ca niște îngeri, Șerban Sturdza ne-a făcut în atelierul propriu câteva scaune din metal. Victor Rebengiuc și doamna Mariana Mihuț ne-au donat atunci, domnul Neagu Djuvara ne-a dat un un scaun absolut fabulos. Unii doar ni l-au împrumutat pentru o perioadă de timp, alții le-au donat. Dar pentru noi, acesta a fost un gest de validare din partea lor. Toți sunt oameni importanți pentru cultura română și așa ei au validat ce construiam noi, un loc important pentru oraș. Pentru că o librărie este sufrageria orașului.”

Totuși, Cărturești funcționează ca un business cu suflet de start-up, cu o direcție agilă de dezvoltare, dar și cu planuri concrete și materializate deja sub forma a 55 de librării în 28 de orașe.

Pentru următoarea etapă, brandul pregătește lansarea celei mai mari librării a lor, una de peste 2000mp, care va fi în Cluj în 2-3 ani. La polul opus, cele mai mici Cărturești sunt în Vaslui și Zalău. 

Totuși, cofondatoarea ne spune că nu sunt suficiente librării și că marele ei regret e că nu a putut deschide mai multe spații, în special în orașele unde nu există librării. Mai mult, i-ar plăcea să deschidă câte-un Cărturești și în afara granițelor, în țările unde locuiesc mulți români. 

”Expansiunea internațională e ceva ce apare în discuțiile noastre ceva mai frecvent în ultimii ani. Ne-am dori asta în primul rând pentru românii care trăiesc în străinătate. Ne-am dori să le facem mai ușor accesul la carte, pentru că în momentul acesta, costul transportului este un impediment. Când un sfert din populația țării trăiește în afara granițelor, ar trebui să fie o strategie națională la nivel de guvern sau de autorități. Mie mi se pare absolut crucial să facem ceva, să ne ținem aproape cumva mai aproape de ei, mai ales că ei păstrează de fapt legăturile cu țara. Când vin o dată sau de două ori pe an, se vede asta și în librăriile noastre.Cel puțin în luna august, când românii vin masiv în țară, noi le simțim prezența, pentru că vin în librării și cumpără foarte multă carte.”

Cărturești are acum în echipă peste 1000 de oameni, câțiva dintre ei fiind încă de la începuturile brand-ului parte din echipă. 

 ”Am constatat la un moment dat că am devenit cel mai mare angajator din sectorul cultural. Nu mai este nicio altă instituție publică sau privată în domeniul cultural de dimensiunea noastră. Avem aproape 1000 de oameni, în jur de 900 în afara sezonului de iarnă, când ajungem pe la 1000 și chiar depășim.”

Dacă dezvoltarea și deschiderea mai multor librării este o mare dorință a antreprenoarei, am vrut să știm dacă francizarea este cumva o soluție la aceste dorințe. Pe scurt, nu, nu este, pentru că afacerea din librării necesită investiții mari și o profitabilitate lentă. Astfel, așa cum ne spune și Nicoleta, dacă nu ai misiunea culturii la bază, dacă nu îți dorești să faci mai mult decât business și bani, atunci librăria nu e opțiune. 

 ”Avem și un proiect de franciză destul de avansat. Noi am deschis multe librării în parteneriat, deci nu o franciză per se, dar cu alți colaboratori cu care ne-am asociat chiar din 2005. Prima noastră librărie deschisă în țară, în Iași, a fost printr-o asociere cu un partener local. Caruselul a fost deschis la fel, în parteneriat, în asociere cu o altă persoană care după un număr de ani la fel s-a retras. Librăriile din Chișinău sunt deschise împreună cu un partener din Chișinău, deci avem avem disponibilitatea asta de a de a face asocieri și de a lucra împreună.

Dar o franciză per se e foarte complicat de dus, de dat o franciză către o persoană fără să aibă suportul nostru ca asociați, pentru că nu-și permit să investească cât se investește într-o librărie. Investiția într-o librărie, chiar una mică, depășește 100-150.000 euro. Vorbim de doar de partea de investiție la care ar trebui să se adauge și stocul. O parte din produse sunt în custodie, însă celelalte produse sunt mai ales cele din import, sunt cu plată în termen și atunci investiția ajunge și la peste 200.000 euro. Să spunem că ar fi oameni dispuși să investească atât. Dar dar trebuie să revin la componenta de misiune, amortizare investiției și și ideea de profit.

Amortizarea investiției durează mult într-o librărie, iar profitabilitatea nu este una grozavă ca să-i încurajeze pe cei care ar vrea să facă asta doar ca pe o afacere. De aici apare dificultatea unei francize.”

Franciza este astfel o discuție încă nerezolvată. Astfel de dileme au mai apărut în istoricul brand-ului, mai ales atunci când discutau deschiderea unor librării în spații comerciale.

Mai exact Cărturești la mall, ceea ce se putea îndepărta din valoarea brand-ului de a deschide librării în case istorice, cu însemnătate culturală. Dar aici, Cărturești a mers după public și după misiunea de a duce lectura mai aproape de oameni. Iar dacă oamenii sunt la mall, de ce să nu fie și Cărturești într-un mall?

”Avem această dezbatere despre ce e Cărturești și ce ce nu e. Dar am fugit întotdeauna de forme fără fond, ne ferim cumva să nu cădem așa în niște tipare, chestii rigide sau concepte abstracte. Cărturești nu e un concept făcut în laborator, e o librărie, ceva făcut în relație cu publicul.”

Iar feedback-ul de la clienți este și ceea ce contează cel mai mult pentru ei, pe lângă multiplele premii luate. 

Pentru comunitatea de scriitori și cititori, brand-ul a a creat intervenții speciale, cum ar fi premiile pentru cartea de copii și bursele pentru scriitori, implementate pentru a sprijini industria literară din România, pe lângă diverse colaborări cu ONG- uri pentru promovarea lecturii.

Iar comunitatea este cea care ține brand-ul viu și viceversa. 

”Online-ul este un un segment important, la noi ajunge undeva la 12-13% vânzări anuale din online, pentru că și rețeaua este extinsă, ca vânzare este cel mai mare canal. Dar avem studii făcute în Franța, în Anglia, în Germania, țări care dedică și fac programe guvernamentale în sprijinul lecturii, care arată cât de important este prezența într-o librărie fizică. Gradul de descoperire al cărților, al noutăților, al conexiunilor pe care le faci într-un spațiu fizic de librărie nu se compară cu shopping-ul online”, adaugă Nicoleta. 

Antreprenoarea adaugă că fiecare vizită în librărie are o puternică componentă de ritual, iar oamenii care vin la Cărturești, nu o fac pur tranzacțional. La ei, oamenii petrec în medie 40 de minute/ vizită, astfel că asta îi îndeamnă și pe ei să creeze spațiile acesta într-un mod cât mai primitor. 

 ”Când ești fizic în librărie, poți să cuprinzi totul cu ochii în secunde, poți să vezi și să auzi în același timp conversațiile librarilor cu alți clienți. Deci toate astea adunate fac în acele 30-40 minute să ai o idee mult mai clară despre ce cărți au apărut și ce ar putea să fie de interes pentru tine. Această prezență a librăriilor în orașe, în comunități, are un rol extraordinar. Iar noi nu vorbim suficient despre asta în România, din păcate. De aceea mă doare că nu reușim să mergem mai repede în mai multe orașe.”