Ce lăsăm în urmă?

Acest articol a fost publicat într-o formă asemănătoare ca Scrisoare către publicul start-up.ro în newsletter-ul lunar trimis pe 14 august 2024.

Te poți abona la newsletter-ul start-up.ro aici.

Poți vedea ediția newsletter-ului de mai, aici.

Sunt milennial și cei mai mulți dintre cei care ne citesc aici sunt milenniali. Ajungem la vârsta la care ne întrebăm ce putem lăsa în urmă?

De asemenea, disputele dintre generații se văd deja. Eram copiii cool acum ceva vreme, generația care a văzut și lumea analog, dar și lumea digitală. Dar astăzi suntem la răscruce când vine vorba să ne uităm după noi, la Gen Z. Și nici măcar nu vorbesc aici despre discuțiile legate de festivaluri de muzică, de Beach Please și alte aspecte.

Ce lăsăm în urmă unei generații numită Z care se află într-o perioadă când societatea, așa cum este așezată ea, pare că nu le oferă prea multe șanse, deși ne place să spunem din când în când "că se plâng că sunt mici".

De ce sunt Gen Z furioși?

Ca să înțelegem acest lucru fără a-i judeca și fără a spune "dar noi am avut o situație și mai grea" trebuie să pornim din contextul în care s-au născut ei. Cei mai mulți dintre noi nu au știut, de exemplu, dificultățile comunismului pentru părinții noștri. Nu am stat la coadă la lapte. Nu am simțit frigul. Nu, cei mai mulți dintre noi am știut tranziția ciudată a anilor 90, cu problemele ei, dar cu o deschidere către lume, desene animate, PRO TV și înghețată. Nu multă, dar disponibilă.

Gen Z s-au trezit într-o lume care pare că are totul, toate oportunitățile, dar, și asta o zice un om profund capitalist cum sunt eu, profund inegală și fără nicio certitudine. Gen Z știu de exemplu că ideea de meritocrație la locul de muncă s-a transformat, pentru că lumea a devenit mai complexă. De asemenea, Gen Z s-a născut într-o lume unde apartamentele și casele, tradițional aspecte care așază pe cineva, au devenit de multe ori prea scumpe pentru ei și cu potențial foarte mic de a deveni proprietari.

Gen Z sunt într-o lume unde pot avea totul în supermarket, în entertainment, în viață, dar să simtă că nu au nimic, pentru că nevoile de bază odată acoperite, oamenii se vor uita înspre alte nevoi. Gen Z, spre deosebire de milennials, vorbesc deschis despre sănătate mintală, iar asta îi face în ochii unora "prea slabi". Milennials au fost rezilienți, dar au suferit în tăcere.

Un studiu realizat la începutul anului acesta arată că la nivel global milennials vor deveni cea mai bogată generație din istorie. De asemenea, anii aceștia înseamnă natural începutul transferului de "avuție" de la baby boomers înspre milennials, natural, pe măsură ce generația aceea apune. Dar dacă de multe ori baby boomers, cu problemele lor emoționale, cu sacrificiile făcute (iată, eu sunt unul dintre acei copii care au crescut singuri, cu părinții plecați în străinătate la muncă), au greșit și ei, există totuși un transfer.

E o întrebare puternică - la nivel de generație, ce va lăsa Milennials către Gen Z? Baby boomers s-au sacrificat plecând în străinătate, în timp ce Milennials au muncit mult și o fac în continuare, dar dând în gol uneori.

Gen Z e o generație furioasă pentru că lumea în care trăiesc este incertă, deși are toate datele de a fi bună, după standardele Milennials. Dar Gen Z e o generație care a trecut prin pandemie la o vârstă fragedă, care intră într-un mediu de lucru de multe ori hibrid și impersonal, care nu își imaginează cum vor avea bani pentru un apartament. Da, pot avea bani de Starbucks, înghețată și alte cafele de specialitate, cum zic unele editoriale, dar nu vor avea destui pentru termen lung.

În condițiile acestea, Gen Z e o generație furioasă și datele arată că din ce în ce mai mulți tineri cred în extrema dreaptă în Europa. Acest lucru se vede și în România. AUR poate fi un pericol la următoarele alegeri pentru că au ales să comunice unei generații care are senzația că este abandonată de societate să se descurce în incertitudine.

Nu trebuie să fii prost sau lipsit de educație să pici la promisiunile lui George Simion legate de apartamente de 35.000 de euro, chiar și dacă calculele nu par că au logică. Atunci când alternativa este mult prea scumpă, o generație va crede o promisiune aparent deșartă.

La câteva zile după lansarea aceasta, George Simion a ajuns pe Reddit, o platformă care e un bastion din punctul meu de vedere al utilizatorilor tineri, dar nemulțumiți. El a organizat o sesiune de întrebări și răspunsuri, iar ceea ce am realizat citind toate acele răspunsuri e că George Simion știe că se uită spre o generație supărată. Așa cum și George Simion a fost la un moment dat un tânăr furios, probabil, știe foarte bine să mute logica de huligan de galerie înspre tinerii din generația de astăzi. Abandonați, care nu cred neapărat în promisiunile AUR, care se depărtează de mesajul tradiționalist al partidului, dar care ar putea să creadă în mesajul social. Și nu-i condamn.

Nicio altă forță politică nu pare a vorbi tinerilor de astăzi. Nu există un plan pentru Gen Z în România, unul care să îmbine creșterea economică, dar și aspectele sociale importante. Antreprenorial, ne putem bucura că piețele cresc, că industria imobiliară ia avans, dar social statul, fără populism, nu are un mesaj pentru Gen Z. E o generație furioasă ce poate cădea în brațele extremei drepte.

Din acest motiv, mesajul meu cred că este unul de dialog. Despre ce lăsăm ca milenniali următoarei generații? Ce le transmitem și cum îi ascultăm fără să-i judecăm? Cum lăsăm la o parte senzația că și nouă ne-a fost greu și ne adaptăm la noua realitate a Generației Z?

Una deșteaptă, nu vă faceți griji, dar care nu e pierdută, ci pare că a fost lăsată să se piardă de o generație prea ocupată să crească în carieră, să aibă succes în birourile corporațiilor și care era mulțumită că viața lor era mai bună decât cea a părinților lor.

Dacă baby boomers încep să facă transferul de moștenire către milennials, care e transferul pe care-l facem noi către Gen Z? Și cum răspundem furiei sociale ce vine din spate?