Cele mai mari minciuni pe care și le spun antreprenorii

Astfel, afacerea stagnează, rămâne la nivel mic și nu se dezvoltă pentru că este limitată de capacitatea de muncă a antreprenorului care ține totul blocat la nivelul său ca decizie și ca implementare. 

O a doua minciună este următoarea: "dacă produsul sau serviciul e bun, atunci se vinde singur". Prin urmare, antreprenorul argumentează că nu are nevoie de marketing, nici de oameni de vânzări sau de strategii de business. În acest fel, sunt idei de afaceri care mor în faza inițială întrucât se consumă timp și bani pentru perfecționarea produsului sau a serviciilor și nu mai ajung la potențialii clienți.

A treia minciună este "o să funcționeze cu bani mulți". Este o minciună tot mai des întâlnită, antreprenorii caută finanțări și ajung în situații în care nu există nici produsul sau serviciul și nici clienții cărora se adresează. 

În acest context, există un „profil psihologic” al antreprenorului care ajunge să se autosaboteze? Autosabotajul apare sub diverse forme. Cel mai frecvent am întâlnit antreprenori care vor să-și crească foarte mult cifra de afaceri și au o atenție foarte slabă sau chiar deloc pe profitabilitate. În acest fel, dezvoltă modele de business care atunci când sunt pe creștere se finanțează din cashflow pozitiv, dar imediat ce ating un plafon sau scad pentru o perioadă de timp, devine vizibil că nu sunt profitabile și se blochează prin incapacitate de plată sau recurg la linii de credit. 

O altă formă de sabotaj este când fac angajări și se implică mult prea în detaliu în activitatea fiecărui angajat. În acest fel, antreprenorii elimină șansele de a avea angajați responsabili și valoroși și rămân în firmă în principal angajați care doar execută “ce zice șefu". Pe acest scenariu, antreprenorul își limitează dezvoltarea chiar dacă avea  impresia ca businessul său sub control.

"Merge prea bine" și fix asta e o problema pentru un antreprenor 

"Merge prea bine" se aplică în situația în care afacerile antreprenoriale primesc foarte ușor comenzi de lucru, mărfuri sau servicii. Vorbim aici despre afaceri care au crescut accelerat și profitabil, cu unul sau doi clienți foarte mari care le asigură peste 80% din capacitatea de livrare. Aceste firme creșteau și depindeau de un client mare.

După câțiva ani, când acel client punea presiune pe prețuri, firma devenea neprofitabilă sau când clientul mare nu mai aducea comenzi, firma rămânea fără 80% din "clienți". Aceeași situație poate fi în celălalt sens, firma reprezintă un furnizor mare și se poate întâmpla o situație similară. 

Ce îmi spun antreprenorii pe față și ce ascund cu grijă sub pretexte de productivitate sau strategie: în foarte multe situații este lipsa de disciplină financiară și administrativă la vârful firmei și antreprenorii speră că nu se vede. Mulți fondatori fac investiții în funcție de ce simt și numesc asta “strategie de dezvoltare”. 

Mai departe, investesc emoțional în anumite sectoare ale afacerii și creează dezechilibre care cresc productivitatea doar în unele departamente dar pun presiune mare pe altele care nu sunt "la sufletul" antreprenorului și nu beneficiază de atenție și investiții. În acest fel, pe ansamblu firma are de pierdut pentru că toți sunt demotivați și rezultatul este iminent: proiectele se blochează între departamente și noua realitate pornește un "război intern".

Ovidiu Toader este antreprenor, iar din 2014, antrenor de antreprenori. A lucrat cu peste 1.200 de antreprenori și manageri. Este implicat ca antreprenor și investitor în mai mult de 15 business-uri ce au generat în ultimii 30 de ani cifre de afaceri de sute de milioane de euro și peste 1.000 de locuri de muncă.