Cinci mituri despre antreprenoriat

Cu toate acestea, de când am renunțat la statutul de avocat-angajat pentru a porni pe cont propriu, am simțit din plin viața de antreprenor: asumarea de riscuri, găsirea publicului-țintă, necesitatea de a te promova, tot tacâmul. 

Iar cu această ocazie am descoperit și o serie de mari mituri neașteptate despre parcursul unui antreprenor.

Această imagine a „antreprenorului workaholic” este poate cea mai mare plasă care ni se întinde prin articole de pe net, speech-uri motivaționale și cărți de dezvoltare personală. Citim povești ale oamenilor care la începutul afacerii nu au mai dormit nopțile, au muncit 24/7 ca să își lanseze ideea pe piață și jură că aceasta este singura cale spre adevăratul succes. Or, în realitate, lucrurile stau mult mai simplu. 

Ca orice aspect din viața noastră, fie că e vorba de viața profesională sau personală, rezultatele apar pe măsura muncii. Dar a muncii realizată cu cap. O idee implementată eficient în 8 ore de muncă pe zi va fi cu siguranță mai reușită decât 18 h de chinuială zilnică fără un plan sau o viziune clară. Calitatea e mai impotantă decât cantitatea, always! 

Este adevărat că odată ce deschizi un business va trebui să înveți să faci ceva vânzări, puțin marketing, iar odată ce crești va trebui să faci și angajări, să înțelegi care e treaba cu resursele umane. Dar în mod clar nu trebuie să faci toate aceste lucruri singur.

Pentru firma ta vei avea nevoie de ajutorul unui contabil bun, încă de la început de drum. Ca sa îți promovezi afacerea îți vei face probabil un site cu ajutorul unui  programator, în funcție de buget. Iar în ce privește partea juridică. ar fi de preferat să apelezi la un avocat pentru înființarea firmei si câteva modele de contracte, cel puțin la început. Am avut din păcate multe cazuri în care clienții au venit la noi cu probleme care existau în firmă încă de la inființare, probleme pe care le-am rezolvat cu un consum mult mai mare de timp și de bani decât dacă ar fi apelat la noi încă de la început.

A.k.a „Fă ceea ce îți place și nu vei munci nicio zi din viața ta”. Zicala aceasta este ultra-folosită ca formulă motivațională, dar din păcate este total scoasă din context.

E adevărat, majoritatea antreprenorilor pornesc o afecere într-un domeniu de care sunt cu adevărat pasionați, ceea ce înseamnă ca vor munci cu drag (și spor, preferabil). Dar, una peste alta, munca e tot muncă. Iar dacă începi să îți petreci toate weekendurile si timpul liber la birou, că deh, ăsta nu e efectiv un job, ci e ceva fun, ai toate șansele să o dai în burnout. Iar atunci nu o să te mai poți bucura nici de muncă, nici de fun.

Pe lângă aceasta, nu toată activitatea ta de antreprenor va consta doar din taskuri care îți plac. Oricât de pasionat ești de fotografie, spre exemplu, odată ce îți deschizi firmă în acest domeniu nu vei face doar poze. Ci va trebui să te ocupi și de facturi, cashflow în firmă, aspecte birocratice, activități care nu sunt neapărat distractive.

Acesta este mitul de care eu personal m-am lovit cel mai des încă din adolescență. Și nu doar cu privire la antreprenoriat: ai nevoie de mulți bani dacă vrei să dai la drept, dacă vrei să devii avocat, ai nevoie de relații ca să te angajezi la o mare firmă de avocatură. Dar toate s-au dovedit a fi false și, din păcate, o reală sursă de descurajare pentru alți tineri. 

Este adevărat că în unele business-uri ai nevoie de bani pentru investiții la început de drum. Nu poți deschide spre exemplu o fabrică de pâine fără utilaje și angajați. Dar în ziua de azi, pentru a începe majoritatea afacerilor ai nevoie la început de drum doar de un laptop cu acces la internet, o bază de potențiali clienți pentru început și multă determinare. 

Trebuie să recunosc, eu nu am fost una dintre acele persoane care au dorit încă de mici să se facă avocat. Și cu atât mai puțin avocat-antreprenor, pe cont propriu. Când am dat la facultatea de drept voiam chiar să fiu judecator, bugetar practic, total opusul activității mele de acum.

Dar parcursul profesional m-a adus pur și simplu aici, din aproape în aproape. Am descoperit că am această opțiune și am zis să încerc pentru că, deh, nu am nimic de pierdut. Am observat că îmi place și, chiar mai mult, mă pricep destul de bine la asta. Iar de acolo, nu mi-a mai rămas decât să învâț, să lucrez și ușor-ușor să îmi creez propriul drum.

Doar ați auzit cum se mănâncă un elefant, nu? Bucată cu bucată!