Cinism sau Ridicarea la înălțimea momentului

Articolul acesta a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletter-ul start-up.ro de miercuri, 16 februarie. Puteți să vă abonați la newsletter aici.

Și cred că ultimii doi ani au fost o provocare pentru aceste două perspective asupra vieții și asupra business-ului. În prima parte a pandemiei am avut parte de solidaritate extraordinară din toate părțile societății. Fie că vorbeam de corporații internaționale, companii mari din România sau IMM-uri. Toți au contribuit. Toți au ajutat. Toți s-au ridicat la înălțimea timpului și au pus umărul la un moment foarte dificil.

În ultimele 3 săptămâni de când războiul din Ucraina creează cea mai mare criză umanitară din Europa de la Al Doilea Război Mondial încoace am văzut același răspuns. Oameni obișnuiți, ONG-uri, companii mari, companii mici, toate au găsit o metodă prin care să ajute.

Psihologul Nansi Lungu, invitatul nostru permanent din cadrul podcastului „The Mind Online”, pe care-l realizăm alături de Bitdefender, scria ieri pe Facebook că aceste zile ne-au arătat că românii se pot ridica la înălțimea timpului. Prin solidaritatea lor, prin ajutorul care nu pune întrebări, ci care se manifestă fără să se gândească de prea multe ori.

Însă așa cum ziceam la început. E și cinism. După primele 2 luni de pandemie am văzut mult cinism apărând în societate. Vocile care nu erau solidare, cxare nu credeau în pandemie, care nu credeau în posibilitatea de a-ți ajuta aproapele s-au ridicat.

Așa și în aceste săptămâni de război. Vocile cinice s-au ridicat treptat, după ce au fost înghesuite de solidaritatea românilor. Voci care vorbesc despre cum ajutăm oameni care au deja bani. Oameni care o duc mai bine ca noi. Voci care vorbesc despre cum nu îi ajutăm pe ai noștri.

Suntem ancorați între aceste două extreme. Să ne ridicăm la înălțimea timpului versus cinism. Nu vom reuși să le împăcăm vreodată și nu vom fi eroi în fiecare zi a vieții noastre. Trăim uneori o viață întreagă pentru o singură zi în care ne-am simți eroi. Dar e bine să nu uităm.

E ușor ca antreprenor să vrei să ajuți, să te ridici la înălțimea timpului, chiar dacă ai și tu probleme, chiar dacă nu o duci nici tu bine. E ușor însă ca apoi să-ți pui întrebări pe care le vezi online. Să judeci oamenii în funcție de mașini, în funcție de nevoi.

Dar cred că adevărul fiecăruia dintre noi se află undeva în mediocritatea din mijloc. Nu ne vom putea ridica la înălțimea timpului mereu și nici nu vom putea fi răsplătiți pentru faptele noastre. Poate uneori vom cădea în cinism, dar poate astăzi nu e timpul.

Cred că trebuie să ne găsim echilibrul între aceste două aspecte. Să ajutăm fără să așteptăm o răsplată. Și să nu judecăm fără să știm lucrurile bine. Se aplică și în viață și în business.

Cinismul se poate manifesta prin a fi egoist în totalitate. Să te gândești să iei măsurile radicale înainte de a analiza componenta umană. Se manifestă prin a aștepta mereu ceva pentru ceea ce faci. Să nu poți să faci un lucru bun fără să povestești despre el.

Așadar, tu cum îți găsești echilibrul de zi cu zi între a te ridica la înălțimea timpului și cinism?