Cum au ajuns micii antreprenori din România parte din grupurile vulnerabile, în risc de sărăcie și excluziune socială

”Invizibilii” este un studiu care și-a propus să ofere o imagine clară a categoriilor vulnerabile și invizibile din societatea românească, a problemelor pe care le au, dar și a posibilelor soluții. Studiul a analizat în profunzime șase grupuri vulnerabile, iar dintre acestea, pe lângă antreprenorii mici, se regăsesc și fermierii de subzistență, familiile monoparentale, muncitorii la negru, șomerii cu vârsta între 55 și 64 de ani și pensionarii în risc de sărăcie și excluziune socială.

 

Mai multe despre studiu puteți citi pe green.start-up.ro. 

”Poate părea atipic să întâlnim abordată, într-o cercetare despre grupuri vulnerabile și invizibile în România, clasa micilor antreprenori. Până la urmă, aceștia se bucură de o acoperire mediatică largă, de la cei tradiționali până la inovatorii din zona start-up-urilor, și există multiple programe guvernamentale de sprijin care li se adresează, inclusiv prin intermediul Planului Național de Redresare și Reziliență. Antreprenoriatul este, în același timp, văzut și ca o eliberare de relațiile tradiționale de muncă, una care poate oferi independență, venituri mult mai mari decât în calitate de salariat, și asociat cu inovația și crearea de plus-valoare”, regăsim în părerile sociologilor care au făcut cercetarea.

Aici vorbim de un miraj al antreprenoriatului, unul în care ”antreprenorii trebuie să găsească modalități să se descurce de la o zi la alta, devin mai degrabă contractori independenți, propriii lor angajați sau intermediari în procese mai complexe de prestări de servicii (deci în continuare angrenați în relații de muncă, doar că mai precare) și trăiesc de fapt într-o stare permanentă de insecuritate, cu un orizont de timp la fel de limitat, din multe puncte de vedere, ca și celelalte categorii cuprinse în studiu”.

În Planul Național de Redresare și Reziliență se menționează explicit că sănătatea financiară a firmelor din țară este departe de a fi optimă, România situându-se pe locul doi din Europa la numărul companiilor cu capitaluri negative. Doar 20% dintre cele active sunt bancabile, iar slaba capitalizare a companiilor este o problemă recunoscută în discursul public.

Sociologii care au analizat categoriile invizibile și predispuse sărăciei și excluziunii au identificat trei subgrupuri diferite, care operează în contexte diferite și au provocări și probleme diferite:

a. Antreprenorii care au înființate afaceri mici care le asigură subzistența lor și, uneori și familiei. Există multiple forme pe care le poate îmbrăca acest mic antreprenoriat, de la magazine de cartier la mici frizerii sau diferite tipuri spații de consum/alimentație publică. Sunt tocmai categoria slab capitalizată menționată anterior, care le asigură proprietarilor o existență precară.
b. Antreprenorii sociali, care din punct de vedere instituțional acționează mai mult prin intermediul asociațiilor neguvernamentale. Ei constituie, de multe ori, punți de legătură între antreprenoriatul economic și invizibilii pe care îi urmărește acest studiu, mare parte dintre inițiativele lor urmărind tocmai o îmbunătățire a situației acestora din urmă și a rolului lor în societate.
c. Al treilea grup este al lucrătorilor de pe platforme, din ceea ce este numit la nivel global gig economy (Uber, Glovo). Ei constituie un nou tip de lucrător care prestează muncă remunerată, fie sub o formă tradițională, în baza unui contract, pentru un intermediar, fie devenind la rândul său antreprenor în acte, prin înființarea unei forme juridice distincte prin intermediul căreia să poată presta servicii.

Gig economy, la nivelul Statelor Unite și în Europa, este o categorie estimată în 2016 la peste o treime din totalul persoanelor cu vârsta suficientă pentru a munci. În România, 36% dintre români beneficiază de servicii prestate de un antreprenor din ”gig economy”. 

Antreprenorii reprezintă o categorie socială cu valențe pozitive în societate și încurajată inclusiv prin politici publice, însă în același timp și cea mai neîncrezătoare în resursele statului și capacitatea acestuia de a îi asigura securitatea financiară pe termen lung. 

Principalele probleme pe care această categorie le-a evidențiat sunt extrem de diverse, de la cuantumul taxelor și atitudinea autorităților până la probleme de competitivitate și de lipsă a forței de muncă.

Tot din studiu reiese că:

• Micii antreprenorii, se bucură de o stimă de sine semnificativ mai mare comparativ cu toate celelalte segmente invizibile dar și cu majoritatea populației, dar și imaginea acestora în rândul populației fiind una pozitivă, de admirație (84%).
• Există o discrepanță majoră între imaginea de antreprenor și situația financiară a acestuia ce poate avea ca rezultat un optimism exagerat al acestui segment în ceea ce privește planificarea financiară pe termen lung sau o subestimare a riscurilor care apar odată cu vârsta.
• Statisticile EU-SILC/EUROMOD arată că în mediul urban există 209,2 mii lucrători pe cont propriu care au un venit net lunar de 311 lei, iar la nivel național un număr de 1066.3 mii lucrători pe cont propriu cu un venit net lunar de 261 lei.

Soluțiile identificate se pot încadra în trei tipuri de măsuri sau politici publice:

a. Activități de educare și prevenire din partea autorităților. 
b. Predictibilitate fiscală. 
c. Acces mai facil la surse de know how și finanțare, dar și dobânzi mai mici la credite.