Cum arată geneza unui sticker într-o aplicație

Despre nașterea acestui tip de ideogramă, emojiul, și despre cei responsabili de popularizarea ei putem citi prin toate colțurile netului (pe scurt și mai pe caterincă, aici). Dar despre un anumit subtip de emoji, cele animate, mai exact despre cum se naște un sticker, vorbim azi cu doi dintre artiștii T-Me Studios, creatorii aplicației Stickchat care acum un an se lansa pe piața românească.

Filip Rădulescu, sculptor la bază și artist grafic în cadrul T-Me, face diferența între emoji-urile standard și stickerele Stickchat pe care le desenează și animează în Adobe Photoshop („Mi-e mai comod”, față de Adobe Character Animator CC) astfel: ”Emojiurile nu au poveste, doar emoții de bază”.

Stickerele, multe dintre ele construite complementar cu fraze comune, de tip ”csf n-ai csf” sau ”plouă cu găleata” etc., au într-adevăr un mini-fir narativ, ceea ce, dintr-un anumit punct de vedere, ar putea limita utilitatea lor în conversație. Însă povestea în sine aduce un plus compensatoriu de savoare și originalitate, față de emojiurile standard. Sau, cum explică Mike (Mihai Găbrian, ilustrator și graphic designer la T-Me), „stickerele sunt dubioase. Ăsta e atuul stickchat.”

De-a lungul primului an de Stickchat, au fost mai mulți artiști care s-au oferit să lucreze pe stickere - în primul rând pentru că acest gen de produs cere creativitate maximă, de la ideea de ilustrație și până la execuția propriu-zisă, și în al doilea rând pentru că întreg procesul se întreține cu mult umor.

Ședințele de brainstorming ale artiștilor, premergătoare lucrului efectiv pe sticker, se lasă cu hohote de râs contagios când se propun diverse scenarii, iar vibrațiile pozitive se răsfrâng în tot biroul. Mai pe șleau, Filip rezumă ședințele așa: „Majoritatea ideilor încep super vulgar, apoi intervine Matei [Matei Pavel, co-fondator T-Me, NE] și le domolește”.

Stickerul de sus, de exemplu, a picat la triaj. Însă, o dată, un sticker mai obraznic a scăpat prin filtrul bunelor practici și Stickchat s-a trezit suspendat de pe Google Play Store o săptămână! Yikes...!

Fiecare artist are propriul stil, iar stilurile lui Filip și Mike nici c-ar putea fi mai diferite. Filip recunoaște că desenează „mai morbid… am un umor mai dark”, în timp ce Mike e as la pufoșenii. Ambele tipuri de stickere au lipici la useri care se regăsesc, ca mod de comunicare, în acești parametri.

Dar Filip și Mike au în comun mai multe decât poate chiar ei realizează - înainte de toate, un spirit întreprinzător și curiozitatea de a marșa la ideile crețe, care de altfel mișună mereu prin T-Me: ”la primul meu job făceam editare de poze, era boring” își amintește Mike, ”dar în timpul liber făceam character art și ilustrație... Dacă mă roagă cineva să încerc ceva nou, nu zic nu”.

Mike n-a zis nu când i s-a cerut ajutorul la desenarea logo-ului Stickchat și a fost printre primii artiști de stickere, deși nu mai făcuse animație până atunci, iar Filip s-a ambiționat și el să învețe să facă video când a fost nevoie de un clip pentru difuzare în cadrul Anim'est. Fiind vorba și de un festival de filme animate, presiunea era mare, deadline-ul strâns, însă Filip s-a achitat cu brio.

În stil caracteristic, Filip descrie în cheie modestă prima lui experiență ca filmmaker: „Știam să animez, dar nu mai făcusem clipuri video… am încercat și mi-a ieșit”.

Ca orice produs B2C, Stickchat își datorează succesul utilizatorilor - mai exact, metricele care ne țin în priză sunt rata de retenție și numărul de stickere trimise de useri în aplicațiile lor de messenging. „De aceea, prima întrebare pe care o punem când ne apucăm de un sticker este în ce situații este expresia stickerului folosită”, explică Cerasela Radu, coordonatoarea artiștilor.

„Pe baza răspunsului, concepem o animație care să spună o poveste adecvată situațiilor în care va fi stickerul folosit. Am încurajat ca fiecare designer să își dezvolte propriul stil și propria identitate, să testeze idei noi de reprezentare, având, în același timp, grijă ca aplicația să aibă o imagine unitară - paleta cromatică și feeling-ul general să fie aceleași”.

Pentru ochiul format, însă, chiar în cadrul aplicației se pot observa mici diferențe de stil care țin de preferințele și individualitatea artistică a celor care le semnează (spre exemplu, Filip face uz de stroke (linie de contur), în timp ce stickerele Bilyanei [Bilyana Velikova] sunt neconturate.

Filip înțelege nevoia, pentru un brand la început de drum, de a se încadra într-un look distinctiv, însă întrevede un moment în viitor când stilul stickerelor va fi „mai artistic… Acum suntem limitați și de nevoia de a le gândi pe înțelesul tuturor, pentru că Stickchat se adresează unui public foarte tânăr. Aș vrea să putem integra mai multe substraturi de meaning, să le facem mai witty și să avem și categorii pentru un target +18 ani, care s-ar amuza și la stickere mai morbide”.

Cât despre stilul artei din Stickchat, Filip nu se încurcă: „Ar putea fi mai artistice stickerele, mai definitivată arta și am putea încerca și stop-motion, în loc de animație cursivă”.

Însă cel mai important pentru artiștii de stickere, chiar mai presus de stil, este găsirea personajului potrivit, conform scenariului agreat, cel care va stârni emoția potrivită, căutată de user în bara de căutare din aplicație. Aici nu e loc de greșeli sau note ratate, personajul trebuie să fie ales și desenat la fix, pentru că el dă viață și sens stickerului.

De aceea, când vine vorba de stickerele de portofoliu, Mike le identifică după calitatea personajului: „Cel mai mândru sunt de „CSF NCSF”, cel cu dovleacul, de „Te sparg”, unde mi-a venit ideea cactusului, și de „ești un bou”, tot din perspectiva personajului. Din campania #CumArZiceSmiley, „Deschide bine ochii” mi-a ieșit cel mai bine, mi-a plăcut super mult s-o desenez pe tipă, acolo ea e the star, trecerea ei prin cadru e miza.”

Râdem, glumim... și vine inspirația

Chiar și fără subtilități - sau poate tocmai pentru că punchline-ul e atât de evident din prima - stickerele trag la public, ținând hangul comunicării pe repede-nainte din aplicațiile de mesagerie printr-o combinație cool între text (o vorbă de duh, sau des folosită) și ilustrație (care traduce vizual vorba mot à mot).

Artiștii găsesc inspirația pentru scenariul stickerelor împreună, schimbând idei în „plen”, la ședințele de brainstorming sau în cadru restrâns, afară la țigară. De la seriale și filme, până la canale online și interacțiuni offline, toate experiențele care colorează cotidianul intră în mixul din care artistul distilează un sticker.

Pentru stilul stickerului „În ședință” de exemplu, Filip s-a inspirat din line boil-ul desenelor animate Ed, Edd n Eddy, iar Mike își amintește că Game of Thrones, obsesia întregii echipe T-Me, a aprins fitilul glumei din stickerul „Cine a încălzit tronul?”.

„Eu caut inspirație pe Pinterest, Dribbble, stau cu ochii pe ce trend-uiește și am câțiva artiști pe care îi urmăresc constant”, explică Mike. „De exemplu, anul ăsta a urcat mult în trenduri arta minimalistă, geometrică… Pentru expresii faciale, cel mai mult te ajută Pinterest-ul, sunt multe art board-uri acolo de unde te poți inspira. În plus, Cera a facut un board mare cu expresii și l-a share-uit cu toți artiștii.”

Filip, în schimb, își sedimentează ideile discutând cu ceilalți artiști: „stând de vorbă, între colegi, întinzi limita de vulgaritate cât de mult poți, ca să fie fun. Și dup-aia, temperezi, ca să nu te suspende Google”. Cera își amintește că o fostă colegă, Mihaela Burlacu, „când trebuia să deseneze un anume gest, se mișca ea în felul respectiv ca să-și contureze mai clar gestul… Asta cu exagerarea gesturilor e dusă la extrem în aplicație, ca să fie mai fun”.

Acum un an, când Stickchat era doar un logo și o mână de stickere „ca de lansare”, adică mai de efect, Cera a ținut un curs pentru artiștii doritori - pe parcurs, ei au adoptat diferite moduri de lucru. Dacă, de exemplu, Filip preferă să deseneze și să animeze în Photoshop, Mike și-a conturat procesul un pic diferit: „Mai întâi fac schița în Photoshop - la stickerele cu Smiley în general o și animam în PS, ca să-și dea seama Cera și Matei cum o să arate, în mare. Și, după ce e aprobată schița, fac vectorul în Adobe Illustrator, apoi îl trec în Animator pentru animarea versiunii finale… Animator e un pic mai rigid, nu se pretează așa de bine la desenarea elementelor. Mie, cel puțin, mi-e mult mai ușor să fac vectorul în Illustrator (în care lucrez de șapte ani)... La început, am încercat sa folosesc multe gradiente, dar mi-am dat seama că nu pot salva gif-ul așa. Le exportăm la 1024 x 1024, dar pentru aplicație redimensionăm la 300 x 300 - important e ca numărul de culori să fie cât mai mic și să nu depășim 150 de frame-uri, ca să nu iasă un fișier masiv, care ar consuma prea mult net în Stickchat”.

După ce echipa a gândit colectiv scenariul în mare, fiecare poate lucra individual la stickerul ales. Însă mereu lasă loc de dat și primit feedback. Fie că, în drum spre bucătărie sau când își mai dezmorțesc picioarele, îi trage ața spre computerele vecinilor, fie că li se cere în mod expres să-și dea cu părerea, artiștii vor comenta constructiv pe WIP-urile celorlalți.

 versus 

Deseori îi mai vezi pe artiști adunați grămadă peste o schiță, hohotind cu poftă - și îți dai seama că e de bine, stickerul e deja pe val! Artiștii Stickchat, în caz că nu v-ați prins, sunt awesome sauce-ul la T-Me, și sunt de comă, la fel ca stickerele lor. Altfel… nu era combinație!