Cum să îți alegi eficient numele de marcă

În funcție de particularitățile lor mărcile pot sau nu pot fi protejate sau pot exista strategii de protecție diferite. Așa că haideți să vedem câte tipuri de mărci pot exista și cum le putem proteja.

Există categorii de cuvinte sau sloganuri pe care nu le veți putea înregistra că mărci pentru produse sau servicii pentru motivul că pot induce în eroare consumatorul în legătură cu natura, caracteristicile sau proveniența unui produs.

Un cuvânt

• Yoplait;
• Danone.

Un slogan

• Pentru că meriți (L’Oreal);
• Just do it (Nike).

Numere

• 307 (Peugeot);
• 24 Faubourg (Hermes).

Un desen

• Cele 2 săgeți din logo-ul Citroen.

O combinație a elementelor de mai sus

• Un logo și un nume cu o grafică specială (Ex. Lacoste);
• Un nume cu o grafică specială (Ex.: Cartier).

Un sunet sau un grup de sunete

• Înregistrarea sunetelor ca marcă se poate face protejând de fapt partitura care le reprezintă grafic.

O culoare specifică brandului, menționată în manualul de identitate conform unui cod recunoscut internațional cum este ”Pantone”. Se pot proteja și mărci sub formă de holograme reprezentate în desene în două sau trei dimensiuni.

Deși până de curând nu puteau fi înregistrate mărci olfactive, în 2016 UE  a adoptat noi prevederi cu privire la regulamentul mărcilor (Reg. (EU) 2015/2424), care din acel moment pot fi înregistrate.

Prima încercare de înregistrare a unei astfel de mărci a fost făcută de compania de origine franceză, Chanel, care în 1994 a depus o cerere de înregistrare ca marcă olfactivă a parfumului Chanel No. 5. Atunci marca a fost respinsă întrucât mirosul parfumului nu rezulta din natura produsului în sine, ci era o combinație între mai multe tipuri de parfumuri naturale.

Anumite cuvinte sau însemne care pot induce în eroare consumatorul cu privire la natura, caracteristicile sau proveniența unui produs sau serviciu, nu pot fi înregistrate ca marcă.

Așa că atunci când alegeți un nume pentru un produs sau un serviciu nou, este bine să nu alegeți una dintre urmatoarele situații:

• Un cuvânt sau o frază care descrie produsul sau serviciul dumneavoastră;

De exemplu, cuvântul croissant nu poate fi înregistrat ca marcă pentru un produs de patiserie.

• Termenii laudativi de tipul ”Super”, ”Cel mai” nu sunt acceptați în compoziția numelor de marcă;
• Termenii care pot induce în eroare consumatorul cu privire la natura, caracteristicile sau proveniența unui produs.

De exemplu nu poate fi folosită denumirea ”Geneva” pentru ceasuri făcute în Franța.

• Un cuvânt sau o frază care intră în contradicție cu ordinea publică sau cu principiile morale;
• Anumite arme, steaguri sau însemne oficiale care sunt listate pe site-ul Organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală (WIPO);
• Desemnări ale originii unui produs care să facă apel la caracteristicile produsului care sunt datorate tocmai locului de unde provine.

De exemplu cuvântul ”bordeaux” de sine stătător, nu poate fi folosit pentru o marcă de vinuri.

După ce a fost ales numele, cu grija de a nu se încadra în niciuna dintre situațiile de mai sus,  este necesar să fie verificată disponibilitatea mărcii. Mai exact, a verifica disponibilitatea unei mărci se referă la investigarea probabilității de a fi acceptată de oficiile unde dorim să o depunem. Această disponibilitate depinde de gradul de asemănare și confuzie pe care marca pe care noi dorim să o depunem îl are cu alte mărci deja înregistrate prin oficiul respectiv, pentru același teritoriu unde dorim și noi să înregistrăm marca.

Dacă în urma unei cercetări rezultă că marca prezintă un grad mare de confuzie cu alte mărci deja înregistrate, nu are rost să continue procesul de înregistrare întrucât proprietarii celelilalte mărci pot depune contestații oricând și pot anula marca.