Cum votăm

Fără îndoială pe hârtiile în fața căreia veți fi duminica ce urmează nu veți găsi perfecțiune. Nu veți găsi un candidat perfect. Nicio matematică perfectă. Niciun context superb așezat în care dorința voastră să se alinieze și cu dorințele celorlalți. Veți găsi o matematică foarte complicată, o alegere dificilă, ce-mi amintește puternic de alegerile din anul 2000, pline de candidați și ajunse într-un tur 2 al unor decizii făcute cu dinții strânși, în calea extremismului.

Nu veți găsi minuni pe buletinele de vot. Și, de asemenea, nici oameni perfecți, cu mesaje potrivite și care vor fi cu totul aliniați valorilor voastre. Veți găsi imperfecțiuni în cel mai bun caz. Unii ar spune că asta înseamnă "răul cel mai mic". Eu voi spune că lumea de-a lungul istoriei a evoluat de cele mai multe ori prin alegerea răului cel mai mic, pentru că dacă întoarcem pe dos această expresie înseamnă de fapt să alegi imperfect, aproape pe o bază statistică, pe cel sau cea care sunt apropiați de valorile tale.

Am învățat împreună numeroase lucruri în ultimii 34 de ani, câteva pe care le voi menționa pe scurt în scrisoarea mea către voi.

Să nu proiectăm valorile noastre și iluziile pe un candidat. Asta înseamnă să creezi idoli. De-a lungul ultimilor ani România a făcut acest lucru. Fie post-revoluționar cu Ion Iliescu, fie ulterior cu Emil Constantinescu, Traian Băsescu sau Klaus Iohannis. Tuturor președinților aleși ai României le-am pus în spate iluziile noastre și i-am înzestrat cu obiective pe care ei nu le aveau, dar pe care noi ni le doream. Asta a provocat dezamăgiri pe bandă rulantă.

Să căutăm valoarea cea mai apropiată. Uitați-vă aproape de voi, în relația pe care o aveți, cu soțul, soția, partenerii de viață. Nu ați întâlnit oameni perfect compatibili cu voi și cu care sunteți mereu de acord. Sunteți complementari. Alegerea complementarității ar trebui să fie și la vot. Dintre toate opțiunile, cea care are valori apropiate de voi, iar cele care vă despart să poată să fie negociabile.

Să nu fim izolaționiști. Izolaționismul nu a funcționat vreodată în istorie pentru statele precum România. Suntem parte a alianțelor globale, cu imperfecțiunile lor. Dar acestea ne-au transformat. Uitați-vă la schimbările României imperfecte din ultimii 17 ani. Putem să fim altfel, putem să fim mai "puternici", dar nu izolați. Chiar și exemplele cele mai izolaționiste din Uniunea Europeană negociază într-un dans bizar alături de instituțiile centrale.

Mai mult ca niciodată, alegerile de tipul acesta sunt câștigate de lipsa de decizie a oamenilor și de dezamăgirea adunată a celor care nu vor să voteze "răul cel mai mic". Lipsa lor de prezență va duce un candidat mai departe. Și nu sunt printre cei care cred că cei care nu votează nu au dreptul de a vorbi ulterior. Îl avem cu toții. Dar dezamăgirea lor va fi profunda și ca o roată de hamster. Un singur vot nu poate schimba oare o lume, dar poate schimba perspectiva unei persoane. Lipsa de prezență de duminică va balansa puterea înspre un candidat sau altul.

Gândiți-vă săptămâna aceasta la ce doriți de la România în termeni cât mai specifici. Nu alegeți multe domenii. Gândiți-vă la unul-două lucruri. Și gândiți-vă apoi rațional, ce candidat reprezintă acele dorințe sau mai degrabă care ar putea, realist vorbind, să le ducă mai aproape de îndeplinire, căci niciun președinte nu va avea bagheta magică a schimbării.

Fugiți de hoți. Fugiți de cei apropiați de hoți.

Fugiți de demagogi și de mesajele care sunt prea bune ca să fie adevărate. Adevărul stă de multe ori în moderație.

Schimbările nu vor fi peste noapte. Dar lipsa inițiativei individuale poate lăsa o urmă de regret profundă. Să te întrebi ce ai fi putut face.

Voi spune eu, în nume personal, nu în numele redacției, în numele ce voi vota duminică. Voi vota candidatul care are cele mai mici șanse să fie hoț. Candidatul care are cele mai mici șanse să aibă tendințe autocratice sau individualiste. Voi vota amintindu-mi mereu că România de astăzi din 2024 încă stă în așteptarea justiției pentru toți cei care au murit în clubul Colectiv și ulterior, în spitalele din România. Voi vota pentru idei, dar și un anturaj din jurul posibilului viitor președinte / președintă care să aibă cele mai mari de succes. Și voi vota știind că președintele României nu are drepturi depline și un weekend mai târziu vom alege un Parlament. Voi vota pentru România deschisă către Vest. Și voi vota știind că ștampila mea nu va fi pusă pe un președinte perfect, ci pe unul căruia îi dau o speranță pe care sper să o îndeplinească într-o anumită măsură, bucuros fiind ca 5 sau 10 ani mai târziu speranțele altora, cu alte așteptări decât mine, se vor fi îndeplinit.

Căci nu votez doar pentru mine. Ci votez și pentru cel de lângă mine, așa cum și el sau ea o face pentru mine.