De ce companiile care au investit cel mai mult în digitalizare sunt, paradoxal, cele mai blocate acum

Și in cele mai multe cazuri, cand discuți cu aceste companii, ele consideră că au un grad destul de mare de digitalizare și automatizare. Problema nu e că nu au sisteme. Problema e că sistemele lor nu vorbesc între ele și nici cu echipamente externe.

La Webamboos lucrăm cu clienți enterprise din zona de logistică și supply chain, și observăm un pattern care se repetă: majoritatea companiilor au reușit să automatizeze undeva între 60 și 75% din fluxurile lor operaționale. Rutare automată, generare de documente, raportare centralizată. Pe hârtie, o transformare digitală reușită.

Dar acel 25-40% rămas manual creează o problemă disproporționată. Nu pentru că ar fi un procent mare, ci pentru că este fix porțiunea în care se concentrează excepțiile, erorile și deciziile critice. Oamenii care gestionează aceste excepții o fac fără context complet, făra date primite in timp real, pentru că datele relevante sunt prinse în sisteme care nu se sincronizează: un ERP neconectat la cântarul de verificare pentru confirmarea cantității, un TMS care nu știe ce citește antena RFID din depozit pentru pregatirea paletului, un WMS care conține date din depozit introduse manual de către gestionari.

Rezultatul: angajați care lucrează cu trei ecrane deschise, exportă fișiere Excel între aplicații sau verifică aceleași date în mai multe sisteme ca să se asigure că sunt sincronizate datele.

Toată lumea acum mizeaza pe AI și că o dată cu acesta se vor rezolva toate problemele ca prin magie. Este adevărat ca ar putea, dar pentru aceasta are nevoie să știe tot contextul. Nu poți oferi context relevant unui model de AI dacă fluxurile de date nu sunt integrate end-to-end. Un agent AI care trebuie să optimizeze rutele nu poate face asta dacă jumătate din datele despre livrări există doar în mintea unui dispecer sau într-un fișier trimis pe WhatsApp. 

AI-ul nu creează integrarea și pentru multe companii, integrarea lipsește tocmai la nivelul cel mai concret: dispozitivele fizice. GPS trackere, porți RFID, poziționarea echipamentelor in depozite, cântare conectate, senzori de temperatură sau umiditate. Toate acestea generează date valoroase care, în cele mai multe cazuri, nu ajung niciodată la AI.

Companiile care vor câștiga cel mai mult în următorii ani nu sunt neapărat cele care adoptă cel mai rapid AI, ci cele care rezolvă mai întâi problema de integrare și guvernanță a datelor. Un flux automatizat 100%, chiar fără AI, aduce mai multă valoare operațională decât un proiect-pilot de AI construit pe date incomplete. Companiile care încearcă să sară etapa integrării direct la implementarea AI se lovesc de principiul Garbage In, Garbage Out: un algoritm de optimizare va genera decizii eronate sau chiar periculoase dacă datele de intrare sunt incomplete sau manipulate.

La Webamboos, am investit tocmai în această direcție: capacitatea de a conecta sistemele digitale între ele, de a integra dispozitive hardware în fluxuri software existente, și de a duce automatizarea de la 70% la 100% în industrii unde procesele manuale rămase costă bani reali, nu doar eficiență pe hârtie.

Maxim Rotaru este antreprenor tech și fondatorul companiei Webamboos, o agenție de dezvoltare software lansată în 2016 la Timișoara.