Death Stranding 2: On The Beach - între nișă și mainstream

Death Stranding mi s-a părut un pic prea ciudat cu o narațiune prea lentă și cu un gameplay cam plictisitor. Partea a doua rezolvă aceste probleme, dar creează altele noi.

Una dintre cele mai notabile schimbări la Death Stranding 2 este redefinirea modului de a te juca. Dacă primul joc era adesea etichetat ca „simulator de mers” sau „viața de curier” și provoca în mod deliberat jucătorul la răbdare și perseverență, sequel-ul alege să elimine elementele frustrante și să crească distracția.

Gameplay-ul a devenit mult mai versatil și mai rapid, introducând acțiuni noi, instrumente de explorare și metode creative de a aborda fiecare misiune.

Spre exemplu, arsenalul de arme a fost diversificat, făcând confruntările cu inamicii mai ușoare, iar secvențele de stealth amintesc uneori de seria Metal Gear Solid, fără a-i depăși, însă, complexitatea. De exemplu, în acest joc poți să împuști orice: indivizii umanoizi, dar și creaturile, fără a risca crearea unui voidout pentru că ai gloanțe de cauciuc. 

La fiecare câteva ore de joc primești un nou gadget care te ajută în luptă sau în traversarea terenului. Unele sunt super utile și fac anumite secțiuni din joc extrem de facile. 

Misiunile au câștigat mult prin varietate: nu mai ești obligat să tranporți doar pachete lungi și fragile peste munții, ci poți avea parte de obiective dinamice, întâlniri surprinzătoare și chiar situații de urgență dictate de condițiile meteo sau de prezența creaturilor supranaturale.  Dar , anumite misiuni rămân repetitive, păstrând structura familiară de „preia colet-livrează colet”.

Vehiculele noi și dronele utile te ajută să explorezi și mai eficient, iar modul în care pot fi combinate aceste mecanici transformă fiecare sesiune de joc într-o sesiune mai distractivă pentru mine. De asemenea, faptul că l-am jucat după lansare a însemnat că am găsit și multe lucruri de la jucători sau structuri construite de ei și e foarte cool. La primul joc nu am experimentat asta deoarece l-am jucat înainte de lansarea oficială și nu erau mulți jucători online.

Totuși, această dorință de a face jocul mai plăcut pentru toți vine la pachet cu unele compromisuri: nivelul de provocare s-a redus, iar sentimentul de luptă constantă cu mediul – fascinant pentru unii în primul joc – nu mai este la fel de apăsător.

Per total, Death Stranding On The beach are un gameplay mai complex și mai distractiv, însă înțeleg și frustrarea celor care au iubit primul joc și acum acesta a pierdut acea miză, acea frustrare și dorința de a o depăsi care se regăsea în Death Stranding 

Povestea rămâne o componentă fundamentală în Death Stranding 2, fiind plină de momente dramatice, scene emoționale și personaje fascinante. De data aceasta, acțiunea se mută în Australia și Mexic, reluând tematicile profunde despre conexiuni umane, izolare și puterea comunității într-o lume fragmentată. Dialogurile sunt adesea poetice, încărcate de simbolism, dar și mult mai explicite față de primul joc.

Povestea jocului de data aceasta mi se pare mai ușor de înțeles deoarece eram deja familiar cu conceptele complexe introduse și explicate lent în primul joc.  

Sam Bridges ocupă încă o dată rolul central, însă personajele secundare sunt mai bine conturate, cu povești proprii și motivații clare. Totuși, antagonistul Higgs nu mi-a plăcut și mi-aș fi dorit ceva mai original. Totodată, narațiunea tinde uneori să piardă din subtilitate, fiind uneori prea directă, și renunță la acel strat enigmatic ce făcea din Death Stranding un joc special.

Este de apreciat faptul că jocul nu-și pierde complet identitatea – există momente de poezie pură, secvențe suprarealiste și răsturnări de situație care te surprind, însă misterul copleșitor s-a mai diluat, probabil pentru a face povestea mai digerabilă pentru publicul larg. 

Mediul vizual din Death Stranding 2 impresionează din toate unghiurile posibile. Australia digitală și celelalte locații propuse de joc sunt realizate cu un nivel de detaliu incredibil: fiecare stâncă, fir de iarbă sau val de apă pare real, iar schimbările de vreme și lumină dau impresia unui ecosistem autentic, viu.

Modelarea personajelor este la rândul ei excepțională – mimica, mișcările, expresivitatea ochilor și micile detalii ale pielii contribuie la senzația că avem de-a face cu actori autentici și nu cu simple modele 3D (aici ajută și faptul că multe personaje sunt modelate după actori reali). Animațiile sunt fluide și naturale, iar tranzițiile dintre gameplay și secvențe cinematice sunt aproape insesizabile.

Pe lângă latura tehnică, direcția artistică păstrează influențele cinematografice tipice lui Kojima. Cadrele largi, focusul variat și jocul de lumini și umbre creează unele dintre cele mai spectaculoase scene văzute pe o consolă de ultimă generație.

Sound design-ul și muzica sunt, fără îndoială, printre cele mai reușite aspecte ale jocului. Sunetele mediului – de la ploaie, vânt, la pașii pe diferite texturi – sunt create cu o precizie uimitoare. Tehnologia 3D Audio folosită oferă jucătorului o senzație vizuală și auditivă completă.

Coloana sonoră, la rândul ei, impresionează prin selecția inspirată de piese și modul subtil în care completează acțiunea de pe ecran. De multe ori, traversarea spațiilor pustii devine aproape transcendentă prin modul în care sunetul și imaginea se întrepătrund, sporind impactul emoțional.

Death Stranding 2 reprezintă, în esență, o tentativă curajoasă de a echilibra bizarul cu accesibilul. Este, fără îndoială, mai distractiv și mai ușor de recomandat unui public larg. Gameplay-ul este mai variat, grafica și sunetul excepționale, iar povestea e construită cu grijă, deși mai puțin criptică decât înainte.

Cu toate acestea, farmecul aparte al primului joc a fost, pe alocuri, sacrificat pe altarul mainstreamului. Fanii dedicati ai originalului pot simți lipsa acelui ritm lent, a singurătății apăsătoare și a experimentului narativ, elemente care transformaseră Death Stranding într-o experiență de nișă.

În schimb, cei care nu s-au regăsit în primul joc au acum șansa de a descoperi un univers impresionant. Totuși cred că dacă nu ți-a plăcut deloc primul joc atunci nici acest titlu nu cred că te va convinge deoarece are același gameplay loop ca originalul.

Death Stranding 2: On The Beach mie mi-a plăcut tocmai datorită faptului că are un gameplay mai antrenant, o poveste mai directă și cred că este un joc distractiv, chiar dacă uneori e cam facil.