E un GPS emoțional în fiecare dintre noi

Mă bucur să ne regăsim aici, în această relație facilitată de-un ecran și o conexiune bună la internet. Și interese comune, desigur, că doar de-aia citiți start-up.ro.

O să vă spun un secret despre scrisoarea din acest newsletter săptămânal. Ea uneori ne dă nouă, celor din echipa start-up.ro, mici anxietăți sau ocazii să ne bată sindromul impostorului la ușă.

Pentru că nu e ușor să fii mereu inspirat să vorbești cu un public care nu-ți scrie scrisori înapoi. Sau mă rog, cu un public punct. Pentru că uneori ți-e teamă că poate spui prostii sau platitudini și genul de scrisoare inspirațională poate să se bată singură la scopul ei intrinsec.

Știți cine nu cred că ar avea astfel de probleme? Oprah. De ce o menționez pe Oprah, ba chiar mă gândesc că ar putea fi parte din redacția start-up.ro și să vă și scrie? Pentru că am ascultat recent un podcast cu ea și m-a surprins că oameni al căror nume îl știe o planetă întreagă mai găsesc ocazii să se conecteze cu studenții, să fie modești și să lege conversații ținând cont de publicul ei.

Să vă explic de ce o aduc pe Oprah în scrisoarea mea către voi.

Podcast-ul la care mă refer nu e nou, e din 2018, când Oprah a fost invitată la View from the Top, un podcast al Stanford Graduate School of Business, unde studenți la programul de MBA al facultății iau interviuri live, pe-o scenă, unor lideri din diverse domenii. Amanda, absolventa MBA care îi lua interviu lui Oprah era vizibil emoționată, că doar nu e ușor să fii intervievatorul femeii care a luat zeci de mii de interviuri oamenilor în show-uri live. Dar, așa cum a glumit chiar tânăra, dacă nu se descurca, Oprah putea să se intervieveze singură.

Dar discuția a decurs lin și asta pentru că întotdeauna contează și adaptabilitatea invitatului. Iar Oprah a știut ce public are, ce vrea să audă, ce-i interesează, așa că și-a modelat limbajul. Ba chiar a ajutat-o pe intervievatoarea ei să navigheze discuția fără probleme, încurajând-o unde e cazul, complimentând-o sau făcând un pic de training pe loc.

Și asta vine ca o primă dovadă a GPS-ului emoțional pe care-l menționează Oprah în discuție. Acel GPS care a îndrumat-o să facă alegerile care au dus-o unde e azi. În română, îi spunem busolă morală, dar mi-a plăcut mult ideea mai modernă, a unui sistem de navigație care vine din interior cu efecte asupra mediului exterior.

Să facă alegeri pentru ei. Și pentru ceea ce vor să lase în urmă. Să luăm exemple tot din discuția cu Oprah.

1. Prin acest GPS, Oprah a știut să refuze o ofertă din studenție, când ar fi putut să meargă la un post de televiziune mai cu sonoritate, unde i se oferea un salariu de 4 ori mai mare. Dar în acel moment, a știut să asculte de șeful ei de la postul la care a început, când i-a spus: ”încă nu știi ceea ce nu știi”.

Acesta a fost sfatul lui pentru tânăra Oprah: de a rămâne unde e și de a asimila cât mai multe înainte de a merge pe posturi mai mari și mai bune. Și deși cu bani mai puțini, Oprah a rămas să învețe.

2. Lecția ascultării e completată și de lecția unei lipse de orgoliu și impulsivitate. Care nu înseamnă capitulare, ci doar a aștepta momentul potrivit, a avea răbdare. Oprah, la începutul anilor 80, povestește că avea un coleg cu care împărțea rolul de gazdă la o emisiune TV. Evident* (*evident pentru acei ani), el câștigă mai mult decât ea deși ei făceau fix același lucru. S-a dus să ceară salariu egal, dar șeful postului i-a spus că ea nu are copii, rate la casă și economii de făcut pentru facultatea copiilor, așa că nu e nevoie să câștige mai mult. Oprah a lăsat-o așa cum a picat, știind că nu e momentul să se lupte. GPS care a făcut-o să tolereze și abuzurile unui șef însetat de putere, știind că nu va avea cum să câștige un proces împotriva lui la acel moment.

Dar asta nu înseamnă că a cedat sau că s-a resemnat, doar a așteptat și a lucrat la planul ei mai mare, ajungând să demonstreze și că poate câștiga mai bine decât orice alt bărbat din TV, dar și că nu va mai avea parte de abuz.

3. O altă lecție împărtășită de Oprah studenților, dar foarte valabilă și în mediul de business: dacă știi ce NU vrei să faci când nu știi ce vrei să faci, ăla e un punct de pornire extraordinar. Asta se traduce acum prin limite, dar și prin NU-uri clare care pot contribui la setarea unei traiectorii.

Într-o lume de oportunități sau într-o lume de limitări, a ști ce NU vrei să faci e mai valoros decât a pune pe tine povara că încă nu știi ce vrei.

4. Și într-un final, o concluzie pe care mi-am luat-o și eu ca temă personală, este aceea de a avea un scop în tot ceea ce facem.

Oprah a formulat-o sub forma ”WHY I INTEND TO DO IT” și se aplică la tot ce face, pe modelul din fizică: unde există acțiune, există și o reacție egală cu acțiunea.

GPS-ul emoțional vine ca o urmare a înțelegerii lumii prin raport cu noi și a ne pune într-un context în care vrem să creăm ceva. Orice ar fi asta. Că e o pâine în brutărie, că e un SaaS pentru domeniul bancar sau că e o scrisoare pentru cititorii unei publicații. Eu vă las cu aceste gânduri, prin care sper să vă faceți o actualizare a sistemului de navigație intern, astfel încât să vă fie un pic mai bine în orice alegeți să faceți.