În alegeri a câștigat îmbrățișarea caldă și toxică a lui “va fi bine”

Voi expune teoria mea care nu e mai deșteaptă decât alta. Pentru că și eu aseară "am rămas prost", vorba titlurilor de presă din trecut.

Nu am încercat să explic din punct de vedere tehnologic ce s-a întâmplat. Nimeni nu știe. Nu am încercat să fac o analiză politică. Ci una a oamenilor, așa cum i-am cunoscut de-a lungul timpului. Nu e o analiză a candidatului Călin Georgescu. Aveți ce citi despre el, inclusiv unele dintre cele mai toxice opinii posibile din punctul meu de vedere. Așa cum ați făcut aseară, când Google Trends a arătat că românii căutau "Cine este Călin Georgescu", vă invit să faceți în continuare. 

Claritatea mesajului contează de cele mai multe ori mai mult decât realismul său. În timp ce partidele tradiționale au părut că încearcă să inventeze mesaje potrivite, Călin Georgescu și-a bazat mesajul pe câteva lucruri foarte simple. Citând din programul său le identifici ușor: familie, ajutor pentru micii producători, întoarcerea la gospodăria țărănească în dauna corporației, educație, demnitate, România demnă. Niciun mesaj legat de Rusia aici. Așa cum a-l numi pe Călin Georgescu "rusofil" astăzi pare benign în fața susținătorilor săi, nici mesajele nu au fost în direcția aceasta.

Rezumatul tuturor mesajelor de mai sus poate fi simplificat prin transmiterea mesajului "Va fi bine. Am un plan, ai încredere în mine, știu ce fac".

Va fi bine se livrează în câteva secunde. Ca o îmbrățișare pe care o dai cuiva aflat la nevoie.

Să explici cum va fi bine durează. Și așa cum oamenii care vor o îmbrățișare de la tine nu au nevoie de o explicație complexă, nici cei care au votat cu Călin Georgescu nu voiau teoria implementării. Voiau îmbrățișarea lui va fi bine, fără o expunere tehnică.

Un "va fi bine" spus cu hotărâre, de cineva care dă impresia că stăpânește lucrurile despre care vorbește, poziționat ca o autoritate ce nu inspiră aroganță, ci hotărâre. Dar e o îmbrățișare toxică. Abuzatorul ce profită de victima sa. 

Românii din țară au o relație multidimensională cu cei care locuiesc peste tot în lume. Nu-i înțelegem, nici dacă sunt din familia noastră.

În 2014 românii din Diaspora au fost chemați de către cei rămași în țară să le decidă viitorul, să-i ajute să învingă răul. Totul se poate rezuma la promisiunea unui copil către mama sa. "Votează așa ca mine acum, te rog, va fi bine". Și românii din Diaspora au venit la datorie. Au votat. Au dat jos "Ciuma Roșie".

În 2018 româniibdin Diaspora au fost chemați să salveze democrația, iar Ciuma Roșie, iar Dragnea, așa cum ați văzut în recentul documentar Recorder despre deceniul Iohannis. Au venit, au răspuns prezent. Și-au luat bătaie și gaze.

După cinci ani au obosit. Au votat în 2019, dar deja se vedea ascensiunea AUR. Chemarea inițială nu fusese materializată în ceva concret pentru ei. Semnalele citite de acasă erau la fel. Ca și cei din țară, până în 2024 au fost uitați. Prima oară-n pandemie, apoi ulterior, au simțit clasa politică din ce în ce mai departe. Ce le-am zis atunci că va fi bine nu s-a îndeplinit.

Țintiți de conținutul din social media cu mesaje în care li se spune că va fi bine, că vor fi respectați, o dorință care în Diaspora e mai mare ca în țară, ei au reacționat. Au reacționat la ideea că vor fi respectați. Acolo unde sunt, în țară sau de candidatul ale cărui mesaje simple le-au simțit apropiate.

Rezultatul votului de acolo și din țară nu e o vină individuală, ci una colectivă. A abandonului.

Știți cum la bătrânețe, atunci când memoria începe să dispară, când amintirile devin din ce în ce mai firave, bătrânii ajung să vrea înapoi la mama? Ne doare când vedem acel lucru. 70, 80, 90 de ani, iar la final, în fața marii sperieturi care e moartea vrei să te întorci acolo unde ai fost protejat original.

Funcționăm astfel și-n timpul vieții. La un piept cald care să aibă grijă de noi și care să ne spună că nu este vina noastră, nu este responsabilitatea noastră, că tot ce ni se întâmplă e din vina altora, iar de noi trebuie doar să aibă grijă cineva ca să fim bine.

După ani în care au crezut în partide, au fost abandonați, au plecat din țară sau au rămas, au luptat, le-a fost mai bine sau mai rău, oamenii vor să se întoarcă la un piept care să le zică de cum va fi bine. Oamenii răi nu i-au ajutat. E ca un mit. "Înainte era mai bine", fără să pui mâna pe acel înainte.

Ca și cum te întorci înapoi pe ulița satului despre care vorbește Călin Georgescu, vecinii sunt bucuroși să te vadă, vă ajutați între voi, toată lumea e mai bună și mai lentă. O lume care nu a existat în puritate niciodată, ci mereu cu paranteze. Ulița nu era mereu fericită. Vecinii își mai dădeau topoare în cap. Dar de la depărtarea zilei de azi, ulița era fericită. Și nu aveai nicio grijă.

În amintiri despre măreție este mereu mai cald. Rămas în țară și izolat și fără să te gândești dacă ți-e mai bine sau nu. Plecat în țară și fără un plan să te întorci. Ți se aduce în prezent trecutul și ți se spune că va fi bine. Va fi așa ca acolo. Străinii te vor respecta. Vei primi. Dar problema mitului este că se topește în realitate de multe ori ca o cometă ce reintră în atmosfera Pământului.

Nu mai putem să ignorăm cu superioritate fricile oamenilor, indiferent de cât de iraționale ne par ele. Un mesaj suveranist ca cel al lui Călin Georgescu, livrat cu mai multă claritate decât la Diana Șoșoacă sau George Simion, vorbește despre frica de cel care nu este ca noi.

Frica de cel străin care vine să ne ia fabricile și uzinele.

Frica de cel străin care ne ia joburile.

Frica de cel străin care nu ne vrea binele dacă locuim în țara lui.

Frica de cel care nu e ca noi care vine să ne ia stilul de viață.

Ceilalți ne vor răul în lumea aceasta a suveranismului, iar doar împreună putem să ne apărăm. E un paradox. În ideologiile suveraniste se vorbește mult de Dumnezeu, de religie, dar se evită cu grație părțile umaniste ale acestor credințe, acel iubește-ți aproapele. Suveranismul are, fără îndoială, o ipocrizie descrisă drept "iubim aproapele dacă este exact ca noi".

Când impresia unui om e că celălalt îi vrea răul, iar binele lui nu se întâmplă pentru că ceilalți au ceva cu el sau cu ea, atunci va reacționa la aceleași mesaje mângâietoare. Acel va fi bine.

Fără îndoială că victoria lui Călin Georgescu în primul tur este și o victorie a algoritmului. Dar toate cele de mai sus vin și în ajutorul algoritmului care singur nu poate livra un mesaj prost.

Din algoritm eu nu am răspunsuri, ci multe întrebări. Unde au fost Serviciile Secrete care nu au văzut acest lucru? Unde au fost autoritățile care trimiteau polițiști la ușa tinerilor că postau pe Facebook sâmbătă înainte de alegeri? Care sunt metodele tehnologice de monitorizare măcar cu scopul de a fi conștienți de ceea ce urmează să vină?

De asemenea, se pun multe întrebări legate și de responsabilitatea anumitor platforme sau influenceri. Oricine poate fi influencer astăzi. Campanii plătite cu 300-400 de lei pentru oameni cu 20.000 - 30.000 de urmăritori pe TikTok au trecut prin companii locale. Așa cum bine se zicea, făina și laptele date alegătorilor au fost înlocuite cu metode moderne.

Cât au fost finanțate aceste campanii? Cine le-a finanțat? Întrebări la care nu am răspunsul eu, dar care trebuie puse.

Vă pun la dispoziție mai degrabă două analize pe această temă care vorbesc mai bine despre acest aspect. Dar reamintesc că nimic din succesul acestei campanii nu a stat doar în boți și algoritm, ci și în calitatea mesajului livrat. Boții au amplificat, algoritmul a multiplicat, mesajul a livrat.

• Analiza Expert Forum apropo de creșterea lui Călin Georgescu pe TikTok e disponibilă aici. 
• Info Sud-Est a scris încă de acum 2 săptămâni de această creștere fulminantă. Citiți aici. 

E o înfrângere și a luptei politice ruptă de oameni. PNL, PSD, toate partidele post-revoluționare, USR rupt în cel puțin cinci partide de la începutul său până astăzi. Până și AUR și George Simion au pierdut din imaginea aceasta a partidului care a fost încărcat cu încredere și nu a făcut destul.

S-a vorbit de mase de manevră. S-a vorbit de "prostime". S-a vorbit de bazin electoral. Lucrurile acestea s-au topit și ele. Măcar pentru o perioadă. Deschizând televizorul oamenii nu au înțeles ce li se întâmplă. Au văzut iresponsabilitate față de țară, măsuri de neînțeles, comunicare slabă.

Nici măcar în campanie nu au existat mesaje clare. PSD a vrut continuitate, USR a vrut schimbare, PNL a vrut… ceva. Dar niciunul dintre candidați nu a putut să livreze mesajul acela. De asemenea, mesajele importante la firul ierbii s-au pierdut în mesaje vagi și pe tematici care nu sunt importante decât pentru o pătură mică a societății. 

Nu mai e destul să zici că ceilalți sunt hoți. Nu mai funcționează doar pe axiome. Surprinzător, în esența mesajelor livrate cu succes de boți sau de neboți care au dus la rezultatul acesta este o comunicare clară, indiferent dacă vorbim de realitate sau nu.

Așadar, în turul 2, la alegerile parlamentare, dar și în viitor metoda de luptă cu boții sau neboții este cea a mesajului clar. Simplificat. Despre viziune de viitor. Un limbaj non-tehnic. Nimeni nu vrea să știe cum se vor face acele lucruri, ci care va fi rezultatul.

Nu fiți șocați sau scârbiți de cei de lângă voi. Fiecare moment de acest fel este unul al nevoii de absență a superiorității elitiste.

Cred că e un pericol profund pentru democrația românească Georgescu? Da. Cred că programul și promisiunile sale sunt vânare de vânt? Fără îndoială. Cred că izolaționalismul a rezolvat vreodată lucruri? Fără îndoială nu.

Dar după ce ne trece șocul, uitați-vă la empatie. Din empatie putem înțelege explicația potrivită pentru cei de lângă noi care nu cred în aceleași lucruri decât noi.

În momente din acestea nu există "sunt mai proști ca noi". Pentru că în situații de criză profesorul universitar, muncitorul necalificat și șoferul de taxi au un rol la fel de important.

Acest articol este o opinie. Și o invitație la dialog. Imaginea articolului este generată cu ajutorul inteligenței artificiale (Midjourney) de către echipa start-up.ro.