În așteptarea ajustării. Politică și risc până în 2020 pentru antreprenori

---

De Radu Magdin, analist politic și antreprenor

Urmează un an și jumătate care va fi de interes nu doar pentru pasionații de politică, ci și pentru cei care înțeleg că politica, prin deciziile pe care le generează, ne poate afecta pe toți.

Datele economice generale par a indica nevoia unei ajustări și a schimbării de direcție în politica guvernamentală.

Întrebarea de o mie de puncte este cine va suporta cel mai mult costul adaptării. În ciuda unor viziuni roz despre guvernare, până la urmă alegerea presupune atât beneficiari, cât și entități cărora li se va cere să plătească nota de plată. Intrăm într-o perioadă cu risc politic crescut pentru mediul de business din România.

PSD și-a ales o nouă conducere la sfârșitul lunii trecute, dar, cel puțin la acest moment, nu există indicii că axele principale ale programului de guvernare se vor schimba.

Creșterile de venituri - țintite către veniturile bugetarilor și pensii - par a continua. Ce se vede în deficit este incapacitatea de a genera venituri pe măsura cheltuielilor.

Există o viziune de echitate socială în spate dar contează și de care parte a echității te afli și depinde cine și cum definește normalitatea și asteptările economice.

Așa cum deja s-a comentat în presă, cheltuim o treime din veniturile bugetarilor cu salarizarea în sectorul public, iar pensiile vor ajunge, în urma măsurilor recente, să reprezinte 7,8% din PIB anul viitor.

Devine tot mai prezent în spațiul public narativul că ne întindem mai mult decât ne ține plapuma, că  investițiile stagnează (a se vedea postarea șefului Ford România care a ajuns fotoreporter pentru a semnala lipsa de progres la autostrada Craiova - Pitești), că ne împrumutăm la costuri mai mari decât vecinii din regiune.

Cred că guvernanții noștri trebuie să aibă curajul să răspundă transparent și credibil acestor îngrijorări.

Nu sunt economist și nici nu pretind a fi, dar liderii coaliției de guvernare au datoria să spună cum își propun să facă față creșterilor de cheltuieli.

E și în interesul lor, pentru a da un sentiment de stabilitate și profesionalism necesar revenirii în sondaje.

Altfel, cheltuielile și costurile cu împrumuturile vor continua să crească, iar, atât în extern, cât și în intern, credibilitatea și competența economică a Executivului vor fi puse sub semnul întrebării, cu efecte asupra vieții de zi cu zi a oamenilor.

Mediul de afaceri ar trebui să fie mai activ în a cere guvernului să arate sursele optimismului său și în a îndemna la mai mult realism și chibzuință în folosirea banului public.

Tabloul electoral este unul complicat. Ajustarea s-ar putea face prin prioritizarea cheltuielilor și prin disponibilizări în sectorul public, așa cum a sugerat și Ministrul de Finanțe.

Dar drumul de la intenții la fapte nu este unul pe care să-l parcurgi rapid în România. PSD nu este în cel mai fericit moment al său, după eșecul din alegerile europarlamentare și cifrele recent sub 20 și ceva % din sondajele de opinie.

Implementarea unor măsuri de austeritate ar infirma narativul pe care partidul a încercat să-l cultive cu consecvență după 2012: noi nu suntem ca PDL/PNL, nu ne ocupăm cu tăieri.

Mai mult, pericolul pierderii de electorat ar putea inhiba măsuri mai dure. Dacă se întâmplă ca PSD să nu aibă candidat în turul al doilea al prezidențialelor, atunci opțiunea de a compensa pierderea de tracțiune electorală cu resurse bugetare va apărea și mai tare la orizont. Până la urmă, parlamentarele depind de alegerile locale, iar primarii tot cer resurse - a se vedea indecenta introducere a pensiilor speciale pentru primari.

Ideea unui București "falimentar" poate ridica alți primari în cap. Aici va sta arta politică, dacă nu și de politici publice în urmatoarele luni, cum convingi țara că totul merge bine și că nu sunt motive de îngrijorare. Din nou însă, o ajustare de stil sau substanță sau ambele e inevitabilă.

Mesajul meu este simplu: avem o economie sub spectrul pierderii de turație și a creșterii cheltuielilor, precum și un partid de guvernare care vrea să revină electoral.

Există un risc foarte mare ca la finalul acestui an să se ceară mai mult din partea sectorului privat, pentru că bugetul trebuie închis cumva - iar optimismul bugetar din 2019 își arată limitele în aceste zile.

Riscul politic trebuie să fie undeva foarte sus pe agenda mediului de business, pentru că perspectivele nu sunt încurajatoare.

E nevoie de un mix între ofensivă de șarm și ofensivă comunicațională, de consultări cu Guvernul, de cooperare și conflict. Iar cei din zonele vulnerabile taxării suplimentare ar trebui să-și facă planuri de rezervă. Antreprenorii români vor conta în plan politic când vor fi o forță ideatică și comunicațională de temut, care să facă prezența la masă inevitabilă. 2019 e un an bun de format mâna, constructiv, în discuțiile cu Guvernul.