La Vot | Dionis Schimbător, antreprenor: Izolaționismul înseamnă să vrei să navighezi un ocean într-o cadă de baie

Hai la vot

În săptămâna de dinainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale start-up.ro a decis să contacteze antreprenori și specialiști din România pentru a vedea cum privesc ei importanța votului și momentului în care se află România. Am decis să dăm din nou o voce antreprenorilor mici și mari, investitorilor, specialiștilor din România. 

start-up.ro susține fiecare cititor să participe la procesul democratic de vot, să-și spună opinia și să aleagă direcția pe care o consideră importantă pentru România. Dincolo de orice altceva, o prezență la vot cât mai ridicată arată interesul fiecăruia dintre noi pentru democrație.

De asemenea, start-up.ro este de 10 ani o publicație media care susține inițiativa antreprenorială, inovația, o perspectivă globală pentru țară, una care să ofere echitate socială și creștere pe termen lung. 

Cine este Dionis Schimbător?

Dionis Schimbător este un antreprenor român activ în domeniul fintech, cunoscut ca fondator și CEO al platformei ctrl.FUND.

Aceasta este o platformă fintech care aduce într-un singur loc toate oportunitățile de finanțare disponibile pentru afaceri – de la granturi europene, la investiții private, leasing și crowdfunding.

"Narațiunea naționalistă, că „putem să facem totul singuri”, este o iluzie periculoasă" Cum privești rezultatul Turului 1 de la alegerile prezidențiale și opțiunile pe care le avem în turul 2 acum?

Rezultatul alegerilor prezidențiale este îngrijorător: acesta induce o stare de anxietate generală (atât pe plan social, cât și economic). Mediul de afaceri românesc, în ultimii doi ani, a trecut printr-o perioadă de volatilitate și lipsă de predictibilitate (vezi modificările fiscale).

Plasate într-o permanentă ipostază de adaptare, IMM-urile din România au făcut față cu greu modificărilor fiscale, iar rezultatul alegerilor a venit ca un „trigger” care intensifică această stare de incertitudine.

Indiferent de simpatiile politice, este clar că antreprenorii au nevoie de stabilitate legislativă, coerență economică și o viziune pe termen lung. În acest moment, direcția României pare neclară, iar lipsa unui consens politic solid riscă să afecteze încrederea investitorilor, accesul la finanțare și continuitatea programelor de sprijin pentru IMM-uri (și noi simțim acest lucru în mod direct – fiind ancorați în ecosistemul de finanțări).

Turul 2 devine astfel mai mult decât o alegere politică – devine un moment cheie în definirea cadrului economic pentru următorii ani. De aceea, noi considerăm că implicarea și participarea devin esențiale, nu doar dintr-un simț civic, ci și ca o formă de protejare a mediului antreprenorial românesc.

Referitor la opțiunile disponibile pentru turul 2 – avem cu certitudine o polarizare „defectuoasă” a ofertei politice – dar tocmai acest element face ca opțiunea să fie una EVIDENTĂ. Ne dorim stabilitate, ne dorim în continuare fonduri europene, investitori, ne dorim să facem parte din contextul european, ne dorim pragmatism și un discurs sănătos – prin urmare Nicușor Dan devine opțiunea (nu doar EVIDENTĂ) NECESARĂ în acest moment.

Care este direcția României care va aduce mai multe avantaje pentru mediul de business local, dar și pentru startup-uri?

Prin prisma activității – reușim să luăm pulsul ecosistemului antreprenorial zilnic – și putem afirma cu certitudine că apartenența la Uniunea Europeană a adus o serie de beneficii mediului de business local.

În calitate de antreprenori europeni, avem parte de o serie de avantaje: acces la fonduri nerambursabile, libera circulație a capitalului și a forței de muncă, oportunități de internaționalizare și un cadru legislativ predictibil.

În acest context, o direcție clară pro-europeană, axată pe parteneriate strategice vestice, pe digitalizare și pe consolidarea statului de drept este esențială pentru dezvoltarea startup-urilor și a IMM-urilor.

Izolaționismul, în contextul actual, ar fi un regres periculos, care ar limita accesul la resurse, parteneriate strategice și piețe internaționale, afectând direct competitivitatea și reziliența mediului de afaceri românesc.

Cum ai explica unei persoane care nu înțelege modul în care funcționează mediul de afaceri importanța de a fi deschiși la o piață globală în momentul de față? Poate funcționa mediul de afaceri într-un context izolaționist?

Un context izolaționist limitează accesul la capital, know-how și piețe – ceea ce duce la stagnare, scăderea inovației și pierderea potențialului de scalare. E ca și cum ai încerca să navighezi un ocean într-o cadă de baie.

Astfel, „globalismul” – sau mai degrabă globalizarea – nu este opusul izolaționismului în sensul unui conflict ideologic, ci mai degrabă o realitate practică a interconectării economice, în care deschiderea spre colaborare devine o condiție a progresului (nu o alegere ideologică).

Narațiunea naționalistă, că „putem să facem totul singuri”, este o iluzie periculoasă în contextul actual și o falsă perspectivă – mai ales pentru România, o economie medie ca dimensiuni, profund integrată în lanțurile europene și globale de aprovizionare, investiții și finanțare.

Deconectarea de la aceste rețele ar însemna NU AUTONOMIE – ci IZOLARE ȘI VULNERABILITATE ECONOMICĂ.

Societatea românească și nu numai este divizată de diferite opțiuni politice, de diferite viziuni – care crezi că este modul în care ne-am putea așeza la aceeași masă pentru un obiectiv comun?

Perspectiva unui pluralism ideologic nu este neapărat o problemă, ba dimpotrivă – poate fi o sursă de echilibru și progres, dacă este gestionată cu maturitate. Problema apare atunci când diferențele de viziune se transformă în falii de comunicare și blocaje sistemice.

Credem că ne putem așeza la aceeași masă atunci când renunțăm la ideea că doar o tabără are dreptate absolută și începem să construim pe valori comune: dezvoltare sustenabilă, educație, transparență și un stat care sprijină inițiativa. Nu consensul absolut este cheia, ci capacitatea de a colabora dincolo de diferențe pentru binele comun.

Care sunt riscurile dacă România s-ar decupla măcar din perspectiva guvernanților de la valorile europene și cum se poate reflecta acest lucru în accesul la fonduri?

Dacă România s-ar decupla (chiar și parțial) de la valorile europene – mai ales cele legate de statul de drept – riscurile ar fi majore și imediate, mai ales în ceea ce privește accesul la fonduri europene.

Din activitatea noastră directă, știm că întreaga arhitectură de finanțare este construită pe încredere instituțională: orice derapaj serios în zona politică sau juridică poate atrage suspendarea sau amânarea programelor de finanțare (așa cum am văzut în trecut în Polonia sau Ungaria).

Pentru IMM-uri, o astfel de decuplare ar însemna pierderi uriașe – nu doar de finanțare, ci și de credibilitate. Fondurile europene nu sunt doar bani, ci un „contract de încredere” între un stat și Uniune.
Dacă acel contract este pus sub semnul întrebării, România riscă să piardă nu doar resurse, ci și oportunitatea de a-și moderniza economia.

Ce mesaj ai transmite cuiva care nu a ieșit la vot sau care se gândește că nu are cu cine vota, că niciun candidat nu-i îndeplinește cu totul dorințele?

În primul rând, nu există candidat cu care să fim 100% compatibili, așa cum nu există nici decizie perfectă într-un context complex.

Mulți oameni confundă votul cu o alegere ideală, când de fapt el este un act de prioritizare rațională – o decizie conștientă despre ce direcție vrem să susținem, chiar și dacă nu ne reprezintă complet.

Aș mai adăuga faptul că cetățenia nu este o stare pasivă, amorfă – ci o ipostază activă, vie, care vine la pachet cu drepturi, dar și responsabilități. Votul este poate cea mai concretă și importantă formă de responsabilitate într-un „contract social”.

Refuzul de a vota înseamnă, de fapt, delegarea completă a viitorului propriu în mâinile altora.

Mai avem aici și ideea votului pentru „răul cel mai mic”, care este adesea prezentată greșit. Nu alegem răul – ci alegem între opțiuni imperfecte, dar cu efecte foarte reale și foarte diferite asupra economiei, justiției, libertății personale. A ignora acest fapt înseamnă să ne excludem din procesul decizional.

De asemenea, argumentul „votul meu nu contează” este o formă subtilă de resemnare colectivă – și tocmai acest tip de gândire, multiplicat la scară largă, creează dezechilibre.

Nu votul individual e slab, ci absența lui în masă.

Iar ideea că „nu avem cu cine vota” este adesea alimentată de o retorică periculoasă, care are ca scop exact demobilizarea. În realitate, e vorba despre a înțelege ce contează mai mult pentru tine, ce principii vrei să susții și ce riscuri nu ești dispus să îți asumi. Votul nu e o formă de entuziasm, CI DE LUCIDITATE DEMOCRATICĂ.

Ori, într-o democrație funcțională, votul tău este una dintre cele mai puternice forme de influență pe care o ai.