La Vot | Marian Hurducaș, Upgrade 100: Dacă nu faci politică, n-ai grijă, te face ea pe tine

start-up.ro inițiază o serie editorială dedicată votului la alegerile prezidențiale numită "La Vot". Vorbim cu antreprenori și specialiști din România despre importanța votului și direcția României. Marian Hurducaș, expert în comunicare și marketing, consideră că neimplicarea nu e un răspuns. Pentru că politica "te face", chiar dacă nu te implici.
Hai la vot

În săptămâna de dinainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale start-up.ro a decis să contacteze antreprenori și specialiști din România pentru a vedea cum privesc ei importanța votului și momentului în care se află România.

start-up.ro susține fiecare cititor să participe la procesul democratic de vot, să-și spună opinia și să aleagă direcția pe care o consideră importantă pentru România. Dincolo de orice altceva, o prezență la vot cât mai ridicată arată interesul fiecăruia dintre noi pentru democrație.

De asemenea, start-up.ro este de 10 ani o publicație media care susține inițiativa antreprenorială, inovația, o perspectivă globală pentru țară, una care să ofere echitate socială și creștere pe termen lung. 

Cine este Marian Hurducaș?

Marian Hurducaș este un profesionist român cu o vastă experiență în comunicare și marketing digital, având peste 15 ani de activitate în domeniu. Și-a început cariera ca jurnalist de radio, activând în acest domeniu timp de aproximativ nouă ani. Ulterior, a devenit antreprenor și consultant în strategii de comunicare și marketing. 

În 2013 a fondat agenția Necktie Agency în Cluj-Napoca, este creatorul podcastului HURDUcast, unul dintre primele podcasturi din România care a atins prima poziție în Apple Podcasts în prima lună de la lansare. A fost implicat în producția "Murdar", primul podcast de ficțiune din România și este realizator al emisiunii Upgrade 100 Live de la Radio Guerrilla.

Cum privești rezultatul Turului 1 de la alegerile prezidențiale și opțiunile pe care le avem în turul 2 acum?

Cu siguranță nu cu bucurie și nici cu optimism. 

Mă uit cu ochii mari a mirare la încăpățânarea cu care insistăm să pierdem și bruma asta de democrație pe care o avem după 35 de ani de la ieșirea din comunism și, deopotrivă, la cei care nu ies la vot pentru că așteaptă a doua venire a lui Isus, că el ar fi cam singurul pe care-l văd în rolul de candidat perfect.

Obiectiv vorbind, prin comparație cu alegerile pe care le-am avut de făcut din 1990 până azi, în acest moment mi se pare că avem cea mai bună și simplă variantă de lucru din câte ni se puteau da. 

Avem un independent olimpic la matematică cu spirit civic peste medie și un președinte de partid care spune și face orice ca să-și atingă scopurile, racordat la sistemul pe care-l înfierează în sloganurile de campanie. 

Nu asta ne-am dorit? 

Un băiat bun, neafiliat politic, care a fost la școli înalte și care nu-și dorește ca presa să dispară? 

Care este direcția României care va aduce mai multe avantaje pentru mediul de business local, dar și pentru startup-uri?

Intrarea în Uniunea Europeană și în NATO ne-a adus tot ce avem azi. 

Armonizarea legislației noastre la standardele UE se traduce într-un pachet de legi echilibrate, cu drepturi și obligații, în proporție de aproximativ 70%. 

Banii și subvențiile de la UE sunt la baza a ceea ce avem azi. Așa puțin sau mult, cum e, nu ne permitem să pierdem nimic și cu siguranță nu acum când toți indicatorii economici se mai țin cu o mână de marginea prăpastiei. 

Sunt antreprenor, plătesc taxe și impozite atât pe persoană juridică, cât și pe persoană fizică, deci pentru mine impactul deciziilor proaste ale statului este dublu de cel puțin 12 ani. 

Dar asta nu înseamnă că, metaforic vorbind, îmi voi da foc casei ca să scot șoarecele de sub pat. Asta ar fi cea mai proastă decizie și sper că e evident pentru toată lumea de ce.

Înțeleg, așadar, ce ne-a adus apartenența la aceste două cluburi selecte în care simțim nevoia să ridicăm tonul vocii cum fac vecinii de la nord. Realizez în egală măsură implicațiile renunțării la o economie de piață așa cum avem azi, la drepturile și libertățile de care încă ne mai bucurăm. 

Pierderea lor de dragul unor lozinci care nu țin de foame nimănui vor avea repercusiuni greu sau chiar imposibil de corectat. 

Direcția pe care suntem deja este direcția care ne aduce cele mai multe avantaje din 2007 încoace. 

Cum ai explica unei persoane care nu înțelege modul în care funcționează mediul de afaceri importanța de a fi deschiși la o piață globală în momentul de față? Poate funcționa mediul de afaceri într-un context izolaționist?

Dacă o familie cu 2 copii are două salarii lunare ani de zile, dar dintr-o dată aceste salarii dispar pentru că unul dintre cei doi adulți a decis că au toate resursele cât să se gospodărească singuri, deci renunță la cele două linii de venit, se izolează și formează o economie proprie din care nici nu pleacă bani, dar nici nu intră, cum mai evoluează acea familie? Ce valoare mai au banii lor? Ce mânâncă, cum se îmbracă, cum e văzută de vecini și cum se vor comporta aceștia în raport cu ea? Care va fi viitorul acelei familii? 

Înainte de-a face bani în România, companiile - străine sau nu - investesc bani în economia locală prin taxele și impozitele pe care le plătesc la bugetele locale și la cel central, prin produsele și serviciile pe care le cumpără de aici, prin salariile pe care le plătesc angajaților care la rândul lor plătesc taxe și impozite și cumpără produse și servicii.

Apoi, dacă nu ai parteneri externi cu care să faci schimburi comerciale, atunci nu ai de unde să aduci bani noi în economia locală. Dacă nu aducem capital din altă parte și doar plimbăm aceeași bani între noi, se cheamă că ne-am izolat și, după cum e deja celebră doamna Gavrilă de la POT, puf, it’s gone (traducere: puf, a dispărut, s-a dus). 

Evoluția într-un astfel de scenariu este simplă: cei care nu au suficient acum, vor avea și mai puțin pentru că lupta pentru capital nu se va opri chiar dacă plimbăm aceeași bani de la unul la altul. În procesul ăsta, unii mai deștepți vor găsi metode să țină din bani și pentru ei și cu timpul vor acumula tot capitalul disponibil în piață. S-a întâmplat la fel în comunism, unde economia era planificată și închisă, întrebați acasă dacă n-ați trăit vremurile alea. 

Deci nu, nu poate funcționa mediul de afaceri într-un mediu izolaționist. Ungaria e cel mai bun și mai apropiat exemplu. 

Ce mesaj ai transmite cuiva care nu a ieșit la vot sau care se gândește că nu are cu cine vota, că niciun candidat nu-i îndeplinește cu totul dorințele?

Nu există candidat perfect în democrație, ci doar în autocrație sau totalitarism. 

Dacă suntem sinceri cu noi, noi înșine suntem departe de a fi perfecți, nu mai vorbesc de persoanele din jurul nostru pe care le-am ales să ne fie soți, prieteni etc. Am ales oamenii ăștia care ne înconjoară pentru că bifează cele mai multe așteptări de pe lista noastră, dar nu pe toate. 

Așa ar trebui să se întâmple și cu alegerea unui candidat pentru o funcție publică. Pui ștampila pe cel care îndeplinește cele mai multe criterii de pe lista ta sau ideile lui sunt convergente cu viziunea ta despre bunăstare.

Votul este un drept, dar și o responsabilitate. 

Și atâta timp cât avem pretenția de la cei din jurul nostru să-și asume responsabilitatea pentru acțiunea sau inacțiunea lor, ar fi bine să facem și noi la fel. Altfel suntem ipocriți. 

În ceea ce privește scuza cu “nu știu, eu nu fac politică, pe mine nu mă afectează”, păi dacă nu faci politică, n-ai grijă, te face ea pe tine și mai devreme sau mai târziu te afectează. Practic asta s-a întâmplat în ultimii 35 de ani. 

Democrația e un deziderat la care lucrezi zilnic, nu o dată la un ciclu electoral. Iar problemele complicate nu pot avea niciodată rezolvări simple și populiste. 

Cred că ne-am atins scopul cu votul din primul tur, am dat la o parte partidele pe care le-am și ne-au moștenit. E cazul să ne cântărim bine furia și să ne oprim, că altfel ne va lovi în față din plin.



Citeste si