Manual de economie reală | „Bio” e un mit sau o realitate?

Vânzările cu amănuntul de produse bio din Europa au ajuns la un nivel record de 58,7 miliarde de euro în 2024. Din această sumă, 49,5 miliarde de euro au fost generate în Uniunea Europeană, în creștere cu 4,1% față de 2023, potrivit raportului „The World of Organic Agriculture 2026”, prezentat la Biofach în februarie 2026.

În România, suprafața dedicată agriculturii ecologice a crescut cu 123% între 2012 și 2022, una dintre cele mai rapide creșteri din UE, conform Eurostat.

Totuși, ritmul de creștere nu spune întreaga poveste.

Ponderea agriculturii ecologice în suprafața agricolă românească rămâne mult sub media UE de 11,1%, situându-se între 3,5% și 6%, în funcție de anul analizat și de metodologie. România a crescut rapid în termeni procentuali, dar rămâne la distanță de state precum Austria, Estonia sau Suedia.

Spre comparație, ponderea agriculturii ecologice în Austria este de patru-cinci ori mai mare decât în România, deși suprafața agricolă totală a țării este mult mai mică.

În Uniunea Europeană, termenii „bio”, „eco” și „organic” nu pot fi folosiți după bunul plac. În spatele lor sunt reguli privind producția, procesarea și etichetarea alimentelor, pe care producătorii, procesatorii și distribuitorii trebuie să le respecte.

Regulamentul european 2018/848 privind producția ecologică, aplicabil de la 1 ianuarie 2022, limitează utilizarea fertilizanților și pesticidelor de sinteză și interzice folosirea hormonilor pentru stimularea creșterii. Antibioticele pot fi administrate animalelor atunci când tratamentul este necesar pentru sănătatea lor.

Regulile vizează și protejarea solului, rotația culturilor, bunăstarea animalelor și procesarea alimentelor. Lor li se adaugă cerințe privind controalele și certificarea.

În cazul alimentelor procesate, sigla ecologică a Uniunii Europene poate fi utilizată dacă cel puțin 95% dintre ingredientele agricole sunt ecologice, iar restul respectă condițiile prevăzute de regulament.

Eticheta bio certifică, așadar, în primul rând modul în care a fost obținut produsul.

„Pentru a fi un produs bio produsele trebuie să respecte standarde stricte de agricultură ecologică și să fie certificate”, a spus Alexandru Păuleț, project mamager Buying at REWE România- PENNY România.

„Un produs bio se diferențiază de unul non-bio prin modul de producție și certificările necesare. Dacă ar trebui să vorbim de certificări, putem să spunem IFS, BRC și multe altele”, a spus Răzvan Burlacu, achizitor la PENNY România.

Prețul de la raft include și costurile respectării standardelor și ale certificării. Unele dintre aceste costuri sunt fixe, indiferent de volumul produs, ceea ce le face mai greu de amortizat pentru fermele mici. Cu cât producția este mai mică, cu atât costul suportat pentru fiecare produs este mai mare.

Producătorii bio nu beneficiază întotdeauna de economiile de scară ale agriculturii convenționale. În plus, restricțiile privind utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor sintetice influențează modul de lucru și randamentul la hectar. Aceste condiții pot duce la costuri de producție mai mari, care se reflectă în prețul plătit de cumpărător.

„Bio” are un înțeles concret: reguli de producție, controale și certificare. Pentru cumpărător, eticheta este un punct de plecare pentru a înțelege cum a fost produs alimentul pe care îl pune în coș.

Seria Manualul de economie reală este o inițiativă editorială start-up.ro, realizată cu susținerea PENNY România.