“Marea Unire a Micului Românesc” – gustul care a unit clasele sociale

Ce înseamnă proiectul editorial "Marea Unire a Micului Românesc"? El s-a născut într-o seară de vară de acum doi ani, când mergeam cu mașina de la Râmnicu Vâlcea spre București. Pe Dealul Negru, am trecut pe lângă parcarea de la Dedulești, care are câteva restaurante specializate în încingerea micului, cel mai cunoscut fiind Sat Boss. 

Atunci, la asfințit, am realizat un lucru. Micul își pierde din farmec, deși cifrele arată că încă-l consumăm. Nu mai e cool să mănânci mici, cel puțin nu a mai fost pentru o perioadă. Ba chiar, micii sunt uneori asociați cu lucrurile rele din societate, grătarul e o activitate condamnabilă pentru unii. În epoca burgerilor, a preparatelor bio, a amestecurilor de quinoa și kale, micul a ajuns să fie considerat imaginea unei Românii urâte. Dar noi nu credem asta. În acea seară am realizat că la un moment dat, legătura dintre București și Transilvania se va face de către o autostradă, iar micăria de la Dedulești nu va mai fi un punct de atracție. Același lucru am realizat că s-a întâmplat și cu două micării cunoscute pe drumul vechi de la București la Constanța: Malu și Drajna. Ele sunt astăzi opriri rare pentru românii înfometați.

Și deși dezvoltarea infrastructurii e un lucru bun pentru România, pentru micile afaceri dezvoltate în fumul grătarului, lucrurile au luat un trend descendent. Și locurile acestea pot deveni, în timp, un adevărat Route 66 al Statelor Unite: un drum abandonat, pe măsură ce au fost construite noi și noi autostrăzi. Dar așa cum Route 66 a devenit astăzi un simbol turistic, vrem să credem că și astfel de locuri vor deveni atracții pe termen lung.

România, așa cum o știm noi, face 100 de ani pe 1 decembrie 2018. Micul există de mai demult. Și am căutat să vedem ce ne unește cu adevărat. Iar micul e unul dintre acele elemente. Așa s-a născut "Marea Unire a Micului Românesc".

Prin acest proiect editorial, susținut de către Penny Market, vom căuta locurile de mici care nu sunt neapărat atât de cunoscute, dar care unesc o țară. Acele locuri în care ne-am oprit în drum spre vacanțe, obosiți la ceas de seară sau pentru o masă de prânz copioasă. Nu căutăm locurile urbane în mod special, ci ceea ce românii ar putea numi, în limbaj tradițional, spelunci fără fițe în care stomacul vorbește primul, ca apoi să alimenteze și sufletul.

Despre originile micului, ca orice legendă, există controverse. Ne vom duce către cele care au fost acceptate de cei mai mulți istorici. O legendă spune că micii au fost inventați în secolul XIX, într-o seară la hanul "La Iordachi" din București. Acolo, rețeta cea mai populară era cea de cârnați, dar într-o seară au rămas fără învelișuri. Cu toate acestea, dovezile arată că prima oară micii au fost oferiți clienților la 1902, în restaurantul "Carul cu Bere", fiind preparați din carne de vită și bicarbonat de sodiu, ingredient care le oferă și consistența zemoasă.

Micii sau mititeii, cum sunt cunoscuți în unele zone din România, fac parte din România de zi cu zi, fie că vrem, fie că nu. Cifrele arată că relația pe care o are românul cu micul este foarte strânsă. De 1 mai, 30 de milioane de mici au fost consumați de români. Anual, 25.000 de tone de mici ajung pe grătare, adică 440 de milioane. Micul e aici ca să rămână. 

În cadrul proiectului "Marea Unire a Micului Românesc" susținut de Penny Market vom merge prin țară, într-o adevărată caravană gastronomică pentru a găsi cei mai buni mici. Nu vom trage o concluzie, dar va fi despre cei mai buni mici și cele mai bune povești antreprenoriale.

Pentru că vrem să facem reportaje în locurile din țară unde se opresc românii pentru a mânca, să vorbim cu cei care au acele locuri, să vedem cum au evoluat, care au fost provocările și cum văd ei viitorul. Va fi despre antreprenoriat, dar și despre spiritul românului.

În secțiunea dedicată proiectului vei găsi o hartă interactivă unde vom avea poveștile acestea descoperite de noi, dar te invităm și pe tine, ca cititor, să recomanzi mici din toată țara. Trebuie doar să le scrii adresa din Google Maps și câteva cuvinte pentru a ne convinge. La finalul acestei veri, vrem să avem un ghid al micului românesc din toată țara, din toate regiunile.

Sub harta interactivă, vei găsi reportajele noastre, dar și cele mai bune imagini făcute în această campanie de către noi.

Poți și tu să ne recomanzi locurile cele mai bune. Intră în secțiunea specială și acolo vei găsi butonul "Adaugă și tu". Ce faci?

• Spui numele locului
• Scrii o mică descriere
• Pui latitudinea și longitudinea (o găsești în Google Maps, când dai click dreapta pe loc și bifezi opțiunea "Ce se află aici?"
• Pui o poză, dacă dorești
• Bifezi căsuța de acord

Și dacă ți se pare mai complicat, scrie-ne pe vlad@start-up.ro și punem noi pentru tine. 

Te vei întreba de ce? De ce am ales noi, start-up.ro, să scriem despre mici. Pentru că noi credem cu adevărat că acest preparat vorbește cu adevărat despre România reală, despre care ne place să scriem.

Micul a fost mâncat și de muncitorul de pe șantier, dar și de antreprenorul cu cămașă albă. Pentru că atunci când ne lăsăm măștile sociale deoparte, suntem cu toții atrași de senzația aceea plăcută a unui mic cald, luat direct între degete, scufundat în muștar și apoi scurgându-se înapoi într-o farfurie de unică folosință făcută din carton.

Micul vorbește despre noi, în toate formele. Am mâncat mici când eram elev, la facultate, pe marginea drumului sau când am devenit redactor-șef la start-up.ro. Pe cât de mult îmi place un burger, mă pierd în mirosul unei redacții care împarte mici. Iar de-a lungul vremurilor au fost situații grele când acest preparat a fost mirosul unor zile mai bune.

Erau momente, acum câțiva ani, când în presă situația nu era atât de roz, când fericirea noastră, la ziarul la care lucram atunci, era câte o zi de vineri când șefii decideau să ne cumpere mici. Și uitam de probleme, de salarii întârziate, pentru că puteam să redevenim oameni și să împărțim un zâmbet. La fel, pe vremea când eram copil, mergeam cu tata, șofer de tir, prin toată România. Și lucrurile mergeau uneori rău. Nu erau curse, venise o nouă criză financiară, dar ne plăcea să oprim în parcările de camioane, la Malu în Ialomița, Drajna, câțiva kilometri mai încolo, la Murfatlar lângă Constanța sau la Hanu Conachi în Galați ca să mâncăm niște mici. Lucrurile deveneau mai bune. 

Așadar, acest proiect e despre Unire. Unirea noastră, ca oameni, și unirea unei țări în jurul unor lucruri comune, care pot părea lipsite de pretenții. Dar care ne dezbracă de măști și de secrete.