Mircea Goia: "Inhibarea voită a elevului ar trebui să fie o crimă în sistemul de învățământ"

Mircea Goia a luptat pentru a reuși. După ce a plecat în Statele Unite a trecut prin multe joburi, a învățat să programeze singur, fotografiază, face filme și administrează un grup de Facebook pentru comunitatea românilor care au startup-uri. Am vorbit cu el pentru proiectul "Înainte la Școală".

Materiile mele preferate la școală și liceu au fost următoarele (fără o ordine anume): geografie, biologie, chimia (nu partea de probleme), engleză, desen, fizică (nu partea de probleme), istorie, educație fizică. Facultatea nu am făcut-o decât doi ani (emigrând între timp).

Nu știu de ce am fost atras de aceste materii, probabil înclinarea mea spre știință și tehnică. Culmea, nu mi-a plăcut deloc matematica, iar asta s-a văzut în faptul că nu-mi plăcea partea de probleme din chimie și fizică (care mai implicau matematică).

Atitudinea a fost extrem de importantă. Poate de aia nu am înțeles și nu mi-a plăcut matematica pentru că profesoara avea o atitudine, față de noi și față de mine, mai arogantă. De asemenea nici română/gramatică nu mi-a plăcut probabil și din cauză că aveam un profesor destul de violent (în limbaj și fizic). 

În schimb profesorii materiilor care mi-au plăcut au avut o atitudinea amabilă și binevoitoare. În ceea ce mă privește unii din ei m-au încurajat totdeauna să studiez extra (eram elev de 9 și 10 la materiile acelea care mi-au plăcut). Profesorul de istorie, de exemplu, nu ne predă doar ceea ce era în carte, dar ne și povestea aproape în fiecare oră câte 15 minute multe altele care s-au întâmplat în trecut, fie că aveau legătură cu subiectul orei fie că nu. Profesoara de engleză știa cum să predea engleza și să se facă plăcută prin asta.

Profesorul de fizică avea un simț al umorului haios/sarcastic și era o plăcere să fim la ore cu el (știam că vom râde). Țin minte o întâmplare cu el și acum: în timp ce el ne predă fisiunea nucleară eu citeam pe ascuns, în timpul acelei ore, o carte, luată de la bibliotecă, despre fuziunea nucleară (adică citeam în avans). M-a prins dar când a văzut ce citeam m-a lăsat să continui.

Profesorul ideal cred că ar fi fost profesorul de istorie și cel de fizică, cei pe care i-am avut. Care nu ne-au predat doar ce e în manual, dar ne-au deschis ochii mult și despre altele (profesorul de istorie) și a îmbinat predarea cu umorul (cel de fizică).

Nu știu exact cum ar trebui să fie un profesor în zilele noastre. Poate că ar trebui să lase elevul mai liber în ceea ce privește studiile, să-l încurajeze să citească/studieze extra, să aibă lecții interactive în clasă (asta înseamnă constant să ceară întrebări de la elevi, să îi învețe să dezbată), să aibă umor și farmec personal.

 

Îmi amintesc când voiam, după ce am terminat școala generală, să merg într-o clasă de elită la liceul local. Diriginta, profesorul de română și cel matematică au râs de mine și de multe ori și-au bătut joc. Inclusiv în ședințele cu părinții și elevii. Nu-mi dădeau șanse...că acolo se duc fii de directori, de maiștri, de ingineri. Ce să caut eu acolo? (un copil amărât)

Profesoara de engleză în schimb m-a încurajat și susținut (eram cel mai bun elev al ei la engleză în clasa mea). Chiar a insistat. Și până la urmă, pentru că decizia era a mea, a hotărât să merg la clasa aia de elită știind că voi da examen din matematică și română (nemesisurile mele). Și am reușit să intru! Singurul băiat din clasă (au mai intrat trei fete).

Mergând în clasa aia de elită mi s-a schimbat viața după aceea pentru că meseria în care mă pregătisem nu era așa dură ca aia în care ar fi trebuit să merg dacă era după profesorii care și-au bătut joc de mine. După câțiva ani de practicare a acelei meserii mi-am schimbat cariera, de unul singur de data asta, intrând în computere/Internet.

Din cele spuse de mai sus v-ați dat seama că nu am suportat bătaia de joc a unor profesori, violența lor (verbală și fizică) și plictisul general (da, erau unii la orele cărora te plictiseai de moarte, cum a fost profesorul de franceză de exemplu, sau de tehnologia materialelor).

Unii din profesorii ăștia parcă aveau o plăcere sadică de a pune elevul la pământ, de a-l face să se simtă un nimic și câteodată asta se întâmplă în fața părinților (când erau ședințe cu părinții).

Școala era luată mai în serios atunci, poate și din cauza mediului mai strict. Fiind plecat din țară de o bună bucată de vreme nu știu care e atitudinea generației actuale de elevi. Sper doar să nu fie o atitudine de tip "lasă că merge și așa..." (bine, nu că în trecut nu exista, dar poate acum e mai prevalentă).

• Aș testa profesorii psihologic ca să depistez cine are tendințe dictatorial/violente (eu trecând prin asta).
• Aș supune profesorii unor cursuri de debate, adică să învețe cum să dezbată cu elevul, nu doar să-i dicteze și elevul să scrie.
• Aș scoate religia din școli. Locul ei e la biserică și în familie, nu în școală. E timp pierdut care poate fi umplut cu alte materii cu adevărat folositoare. Din punctul meu de vedere religia dezbină, nu unește.

Ca materii în școală cred că aș introduce următoarele:

• Materia "debate". Știu că în America există materia asta în care elevii învață cum să discute și să dezbată probleme. Știu că există și concursuri pe tema asta, cum există olimpiade de matematică, fizică etc.
• Programare. Știu că există unele cursuri de programare în școală, dar aș introduce cursuri noi bazate pe limbaje noi de programare, nu cele de acum 30 de ani. Și aș începe mai devreme cu ele, nu doar din facultate. Aș începe, cred, chiar din gimnaziu (clasele 5-8). Mai ales că acum oricine are un conmputer/mobil, iar ITul e prezent peste tot (și va fi și mai prezent în viitor). În facultate aceste cursuri ar putea fi mult mai specializate și avansate.
• Astronomie. Știu că în trecut astronomia era o disciplină școlară în gimnaziu. Poate ar fi utilă reintroducerea ei, mai ales dacă se învață și religie în școală. Dacă tot învățăm că Dumnezeu e în ceruri de ce să nu învățăm ce e acolo cu adevărat de fapt?

Mi-aș zice să învăț tehnologie, IT și programare mai din vreme (oricum eram atras de știință și tehnică). Sigur m-ar fi ajutat mai mult în viitor.

Un alt sfat pe care mi l-aș fi dat e să îmi dezvolt mai din timpuriu latura artistică (pe care mi-am descoperit-o târziu - deși în școală eram destul de talentat la desen, de exemplu).

Să nu pun la inimă răutățile unor profesori, ar fi un alt sfat. Inhibarea voită a elevului și nu ajutarea dezvoltării lui ar trebui să fie considerată o crimă în sistemul de învățământ. Pentru că pot avea repercusiuni târzii, iar asta înseamnă că unii viitori membri ai societății vor fi afectați.