Noaptea cea mai lungă

A fost noaptea cea mai lungă din scurta mea viață de 27 de ani. Niciodată de când sunt viu în gândire și în minte nu am simțit chemarea atât de puternică de a ieși în stradă. În puține zile am simțit nevoia de a-mi da jos haina de jurnalist și de a o îmbrăca pe cea de cetățean indignat.

"Your condescending demeanor has all gone wrong

Figured you should have known this all along

We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive

Cause the day we give in is the day we die, the day we die"

Noaptea cea mai lungă, în care toate eforturile noastre s-au dus pe apa sâmbetei, printate pe câteva coli A4 în Monitorul Oficial. Da, se poate fura până la 200.000 de lei fără să faci pușcărie. Da, abuzul în serviciu nu mai este pedepsit. Da, s-au făcut legi pentru a scoate din pușcării infractori care au trecut prin lumea politică. Se mai poate face ceva?

Aici, pe start-up.ro, scriem despre antreprenoriat. Despre nebuni care decid să facă afaceri corecte, să eșueze, să o dea în bară, să treacă prin falimente și drame, doar pentru a-și îndeplini visul în țara lor. În noaptea aceasta am aflat că poți fura, că 45.000 de euro nu înseamnă nimic, ciurucuri. Nu e despre politică aici, e despre hoți care te sabotează. E despre doping moral. Pe când tu te chinui să faci ceva în țară, deși ai putea pleca oriunde în lume cu mintea ta educată, ei folosesc metode interzise pentru a-ți lua fața.

În dimineața asta mi-e greu să scriu. Mi-e greu să mă gândesc la altceva, pentru că mă întreb dacă mai are rost. Dar aseară am fost 15.000 de oameni în București. Nu am fost plătiți, nu ne-a anunțat nimeni, a fost spontan. Râuri de oameni au ieșit din casă la 10 noaptea. A făcut un lucru bun PSD - ne-a retrezit. Părea că anul tehnocrat ne-a amorțit, ne obișnuise cu o anumită normalitate. Bineînțeles că nu eram de acord cu multe, dar puteam să presupunem că e vorba de cel mult incompetență, nu infracționalitate.

Noaptea cea mai lungă va continua. E întuneric aici, dar suntem mulți. Poate credeau că ne vom întoarce în peșteră, dar până și aici avem lumină și un drum. Ultimul stinge lumina, iar o generație care muncește pentru visurile sale în țară nu vrea să renunțe. Am putea pleca, dar de ce să vă dăm satisfacția asta?

De data aceasta, nimeni nu pleacă din țară. În schimb, vom pleca din casă, iar și iar. Altă întrebare?