Nu e suficient să fii fan și-atât

Acest articol a fost publicat prima oară în rubrica „Nota redacției” din newsletter-ul start-up.ro din data de 23 noiembrie 2022. Abonează-te aici.

Cel mai recent am citit un newsletter din The Atlantic, ”Enjoying soccer in its dark age”, unde jurnaliști contributori dezbat toate subiectele legate de World Cup 2022. În scrisoarea unuia dintre autori, a lui Franklin Foer, acesta spune cum urăște acest campionat încă de dinainte să înceapă. Motivul? 

„Pentru că stadioanele în care se vor juca jocurile au fost construite în cele mai proaste circumstanțe pentru muncă. Organizațiile pentru drepturile omului au estimat că mii de oameni au murit pentru ca această Cupă Mondială să se întâmple. [Guvernul Qatar contestă aceste cifre.] Cred că de multe ori, în ceea ce privește sportul sau lucrurile pe care le iubim, suntem vag conștienți de faptul că, de exemplu, oamenii care lucrează într-o stațiune vor fi tratați prost și plătiți foarte puțin, sau că o bucată de carne a fost crescut fără etică. Dar aici, există acest sentiment incredibil de direct pe care toată lumea ar trebui să-l aibă că aceste jocuri sunt jucate în arene care au fost responsabile pentru un număr mare de morți. Este un lucru peste care treci cu vederea destul de greu.”

Și nu e doar el. Boicotul la adresa campionatului vine din parte echipelor, a artiștilor, a ONG-urilor și, mai ales, a societății care condamnă orice artist care colaborează cu evenimentul, vezi cazul Morgan Freeman sau Robbie Williams. 

Dar ce e cu adevărat important e că încă o dată mi se arată că suntem niște privilegiați că putem vedea dincolo de glam-ul unui eveniment de dimensiunea World Cup. Poate că dacă asta se întâmpla acum 10 ediții, nu am fi știut de toate scandalurile din spatele organizării. Sau nu am fi văzut linia asta atât de fină a drepturilor omului și cât de ușor e să încalci aspecte de bază ale umanității. 

Și e o direcție pe care o văd pentru toate lucrurile care ne aduc plăcere, nu doar evenimente sportive. O văd în tot ce înseamnă producția de hrană, sau, și mai vizibil, la plantațiile de cafea și cacao, unde fair trading nu mai este doar un moft, e o necesitate. Astfel noi, consumatorii finali, știm măcar într-un procent cât mai mare, că nu a fost muncă de sclavie în spatele cafelei sau a ciocolatei pe care le savurăm. 

O vedem și în materie de fashion, unde cea mai mare catastrofă, cea de la Rana Plaza din Bangladesh, a adus peste 1000 de morți și peste 2500 de răniți. Asta pe lângă condițiile neechitabile și insalubre la care sunt supuși lucrătorii din fabrici pentru marii jucători fashion. 

O tendință care începe să devină o constantă a marketing-ului este grija față de felul în care produsele și serviciile pe care le folosim sunt etice și în linie cu valori umane. 

Și cred că aici este și marele avantaj al startup-urilor. Le vedem încă din fașă, când sunt în fază de lansare, le cunoaștem fondatorii și îi vedem cât mai uman pe scene de pitch unde se bâlbâie și au emoții ca oricare din noi. Iar asta dă o dimensiune cât mai palpabilă produsului în jurul căruia a fost construit startup-ul. Și văzând traiectoria fiecărei companii, putem vedea și când deraiază și când revine pe drumul cel bun. 

Cât despre restul, rămâne să ne uităm de unde vin lucrurile care ne plac și să folosim uneltele disponibile atunci când companiile o iau pe calea greșită. Pentru că acum, nu e suficient să fim fani și-atât ai unui lucru, informația vine și cu o doză de responsabilitate. 

Nu crezi?