Oana Barbu, General Manager Asbis România: ”Pe calitățile noastre umane aș construi viitorul nostru”

Lumea s-a schimbat cu totul, suntem într-o transformare profundă ca societate, însă sistemul de educație din România pare să aibă ancore vechi. Cel puțin așa îl percep eu ca părinte de adolescente și om de business care urmărește o anumită structură la echipa sa.

Am identificat câteva puncte în care aș interveni cu prioritate și acestea ar veni, evident, peste nevoia numărul 1 – investițiile.

Marele minus pe care îl văd în clipa de față ține de comportamente.

În primul rând, aș căuta implicarea resurselor pe bază de pasiune, o calitate esențială pentru succes și care a devenit tot mai rară în acest domeniu care trebuie să fie, prin definiție, bazat pe har. Cum spunea Aristotel, „educația minții fără cea a inimii nu e educație deloc”. Acest principiu, cred eu, este general valabil, dar dacă aplicarea lui la scară mare este, poate, în acest moment, un deziderat foarte îndepărtat, măcar la nivelul strategiei României în educație, l-aș aplica. Oamenii selectați a face parte din acest sistem trebuie să aibă pasiune pentru acest domeniu. Dacă au pasiune, vor dori să obțină rezultate, vor căuta soluții pe termen lung și se vor implica dincolo de obiective personale și politice.

Să îmbunătățim structura, să existe un fir logic, să îi facem pe copii să înțeleagă la ce ajută informațiile, să vadă “de ce-ul” din spatele lucrurilor

Și, apoi, m-aș uita mai aproape, la noi, la ruptura care există între școală și familie. Uităm să avem un dialog real și nu ne privim ca două părți care ajung la un consens în beneficiul copilului. Toate acestea ar putea porni de la o înțelegere și relaționare între oameni, abilități și latură soft care ne-ar fi necesare tuturor și care nu se predau la școală în clipa de față, dar de care avem atâta nevoie. Aceste abilități ne fac diferiți de mașini. Pe calitățile noastre umane aș construi viitorul nostru.

Mergând mai departe, cred că totul se construiește pornind de la copii și de la nevoile reale ale acestora acum, în vremurile noastre. În industria în care sunt, așa spunem, o tehnologie are sens doar dacă rezolvă o problemă, o așteptare, o nevoie. Primul pas este să ne uităm la conținutul care se comunică în școală, nu la mijloace neapărat. Să îmbunătățim structura, să existe un fir logic, să îi facem pe copii să înțeleagă la ce ajută informațiile, să vadă “de ce-ul” din spatele lucrurilor.

Însăși semnificația cuvântului „educație” este de a-l pregăti pe copil ca element activ al vieții sociale, de a-l crește, de a-l hrăni. Din punctul meu de vedere, sunt esențiale cursurile de comunicare, de cultură generală despre lume și felul în care aceasta funcționează și, cel mai important, accentul major pe matematică, în sensul în care matematica este cea care așază logica și structurează gândirea. Aș adăuga și educația financiară, care se prezintă cu deficiențe la toate categoriile sociale și la toate vârstele. Aș construi, de asemenea, pe înțelegerea și educația macro a economiei statului și cum funcționează acesta, chiar printr-o paralelă cu evoluția financiară a unei companii.

Aș încheia cu o părere despre sistemul de evaluare care ar trebui să fie pe bază de evoluție, adică un proces continuu. La baza performanței durabile, stau constanța și progresul și, bineînțeles, după cum spuneam mai devreme, pasiunea.

Însăși semnificația cuvântului „educație” este de a-l pregăti pe copil ca element activ al vieții sociale, de a-l crește, de a-l hrăni

În încheiere, rezum cele de mai sus: investiții pentru accesul tuturor copiilor la educație aplicată, pasiune, înțelegere a lumii în care trăim și a direcției pe care o avem, conținut coerent bazat pe nevoi reale, comunicare fără schisme între toți stakeholderii și urmărirea evoluției printr-un proces permanent de evaluare.

Este ceea ce aș dori eu sistemului de educație din România, ca prim pas către lumea nouă.

---

Oana Barbu este General Manager al Asbis România, unul dintre cei mai mari jucători de pe piața locală de distribuție IT&C.