Pentru Generația Z, actualitatea economică este prima ei apocalipsă. Ce înțeleg și cum fac față anxietății economice tinerii din ziua de azi

 

Roxana este conferențiar universitar la Academia de Studii Economice din București și implicată în numeroase proiecte de business, din poziția de consultant. Are un doctorat în relații economice internaționale și predă managementul riscului în afaceri internaționale. Este coordonator al programului de studii de masterat Managementul Afacerilor Internaționale, și are experiențe de predare atât în România. dar și Marea Britanie, Kazakhstan și Polonia. Este expert afiliat The Tax Institute și Aspen Institute România și membru al echipei Innoteque.

Cum pot avea tinerii încredere în România

Anul acesta, Roxana va aborda tema macroeconomiei în contextul evenimentului RBL Summit 2025, unde va oferi o analiză clară și aplicată asupra principalelor provocări economice care influențează mediul de afaceri din România. 

Discuția Roxanei va avea loc în a doua zi de summit, eveniment despre care puteți afla mai multe aici. 

În avanpremieră, conferențiarul universitar ne oferă câteva informații din culisele discursului ei de la summit, trei idei principale și soluții care să ofere tinerilor încredere în România, redate în cuvintele ei:

• prima soluție ține fix de această reconstrucție a încrederii. Ea se poate face prin transparență decizională, predictibilitate legislativă și reformarea instituțiilor care interacționează cu mediul economic.
• a doua ține de nuanța acestei predictibilități, care trebuie să fie mai degrabă o combinație de gândire strategică și valorificare a adaptabilității ca avantaj competitiv. Generația mea a fost una 'de sacrificiu', navigând fără busolă prin tranziții și crize succesive. Nu putem permite ca tinerii de astăzi să treacă prin același proces. Trebuie să transformăm adaptabilitatea dobândită în avantaj strategic, construind un model economic bazat pe planificare pe termen lung și identificarea sectoarelor cu potențial real pentru România, nu pe improvizație perpetuă.
• a treia ține de alfabetizarea economică la scară largă (mai mult decât financial literacy – economic literacy). Economia nu poate rămâne un subiect exclusiv pentru oamenii de afaceri și experți. Fiecare cetățean trebuie să înțeleagă, chiar și la nivel de bază, mecanismele macroeconomice care îi influențează viața. Doar când economia devine un limbaj comun putem avea o societate care ia decizii informate și construiește sustenabil.

”România are potențialul de a deveni mai mult decât un furnizor de talente pentru alte economii. Putem fi creatori de valoare și inovație. Dar pentru asta trebuie să înlocuim improvizația permanentă cu viziune strategică și să construim instituții solide, nu <bariere de carton pictat frumos>”, adaugă Roxana.

Roxana, pe lângă perspectiva pe care o va aborda la eveniment, are o privire de ansamblu asupra tinerilor care se pregătesc pentru viitor.

Are 22 de ani experiență în mediul universitar, unde a văzut atâtea generații pregătindu-se pentru mediul de business. Mai mult, este un vector important în educația actualei Generații Z, despre care ne oferă și nouă o perspectivă cât mai concretă și completă. 

Din discuția noastră cu Roxana, veți putea citi despre: 

• cea mai mare schimbare a generațiilor care au fost interesate de antreprenoriat din ultimii 20 de ani
• de ce se sperie cel mai tare Generația Z în contextul economiei actuale
• entuziasmul tinerilor față de antreprenoriat
• rolul social media în educația tinerilor, dar și în anxietatea față de viitor
• cele mai mari mituri legate de Generația Z

Generația Z și prima ei apocalipsă economică 1. Roxana, ești profesor la ASE din anul 2003. Cum ai simțit tu generațiile care au trecut pe la cursurile tale în ultimii 22 ani și care e cea mai mare schimbare pe care ai observat-o în această perioadă?

22 de ani sunt o viață. Este ciudat să văd acum studenți care se nășteau când eu mi-am început cariera, dar este și îmbucurător să văd cum absolvenții generațiilor anterioare au schimbat fața României în această perioadă. Mă întâlnesc cu ei în cadrul unor evenimente din mediul de afaceri și îndrăznesc să îmi permit să fiu mândră de ce au realizat. Orice profesor ar fi. 

Cea mai mare schimbare? 

Aș menționa două: una pozitivă și alta mai puțin pozitivă. 

• prima vine din modul cum se raportează la tehnologie. Eu vin dintr-o generație pentru care dial-up-ul era un privilegiu. Ei sunt crescuți cu internet pe mobil și asta se vede la modul cu interacționează cu tehnologia. 
• a doua schimbare, mai puțin pozitivă în opinia mea, vine din bagajul mai precar de cunoștințe și abilități cu care ajung în universități. Poate și pentru că sunt nativi digitali, o serie mare de cunoștințe este la un click distanță, prin urmare nu le mai acordă atenție, sau, pur și simplu, nu li se mai predau. Dar pentru că nu au auzit de ele, nici nu le caută. Este un paradox, au atât de multă informație la dispoziție, dar nu o accesează. Desigur, nu e vina lor. Sunt rezultatul unui proces de educație de decenii.

2. Cum este generația actuală din anul universitar 2024-2025, ce îi sperie cel mai tare pe studenți în contextul economic actual?

Ce ne sperie pe toți: incertitudinea. Pentru ei este prima ”apocalipsă”. Vor supraviețui, așa cum am supraviețuit și noi marii crize financiare din 2008-2009. Doar că par a se teme de faptul că nu au la îndemână îndeajuns de multe resurse și abilități pentru a supraviețui. Se subestimează.

Dorința de antreprenoriat a Generației Z 3. Tu coordonezi la ASE și programul de studii de masterat în Managementul Afacerilor Internaționale. Cum vezi tu spiritul antreprenorial al generației Z, cum îi simți pe studenți și cam care e procentajul celor care vor să se îndrepte spre a fi antreprenori?

Procentul este destul de mic, și este normal să fie așa în perioade de incertitudine sistemică ridicată. Vor prefera locuri de muncă stabile, deoarece antreprenoriatul este un demers riscant. Însă acest lucru nu înseamnă că nu au idei, unele excelente, și că nu găsesc o modalitate de fi intraprenori chiar și în organizațiile în care lucrează sau să aibă antreprenoriatul ca un side-quest.

4. Ce-i entuziasmează în prezent pe studenți la antreprenoriat?

Sunt două lucruri:

Una este independența. Din discuțiile cu studenții, mai ales cu cei de la masterat, faptul că pot să fie liberi și să decidă ei pentru soarta lor este un factor motivant esențial. Observația mea este însă una anecdotică, nu provine dintr-o cercetare asupra percepției tinerilor.

A doua este nevoia de a avea impact. De a face ceva ce schimbă lumea.

Și cunoscându-i, cred doar că au nevoie să îi sprijinim puțin mai mult să o facă, și vor reuși.

5. Este România o țară care oferă încredere tinerilor că pot dezvolta afaceri în plan local? Dar când vine vorba de scalare internațională, cum văd studenții acest pas pornind din România spre Europa, sau chiar alte continente?

Din ce îi văd, pentru ei lumea nu mai este în cercurile concentrice ale generației mele – local, regional, global. Ei sunt născuți globali. 

Și România nu este nici mai bună, nici mai rea decât alte state similare ca dezvoltare. În plus, ei au acces la a fi antrepenori oriunde în Europa, a obține finanțare prin mecanisme globale. 

Cred că provocarea este ca România să le ofere instrumentele (de politici publice, fiscale și nu numai) de a păstra proprietatea intelectuală generată prin activitatea lor antreprenorială aici, în țară. Momentan, nu suntem încă în acel punct, desi sunt o serie de demersuri excelente de a promova antreprenoriatul.

Social media și fricile Generației Z 7. De unde-și ia Generația Z știrile despre situația economică a României și ce-i îngrijorează în prezent?

Social media, podcasturi, youtube. Rareori din surse validate sau primare.

Ce îi îngrijorează? Iarăși, incertitudinea: au la dispoziție tot ce au nevoie pentru a avea succes. I-am auzit vorbind, de exemplu, despre cât de dificil este să îți asiguri resursele materiale pentru a avea o familie (locuință, venituri). 

Sau doar poate asta împărtășesc cu cineva din altă generație. Cred că ei vă vor spune mai concret ce îi doare.

8. Ce rol joacă social media în anxietatea vizavi de o criză, dar și din felul în care este portretizată Generația Z în media locală?

Rolul social media este dual, un fel de Ianus (n.r: zeul ușilor și al riturilor de trecere, al începuturilor și al dualității). 

Pe de o parte, accelerează propagarea temerilor – mai ales că totul este ”doom and gloom” – apocaliptic. Totul este o criză economică în social media. Atât de mult încât unul din primele elemente pe care sunt nevoită să le explic la curs a devenit definiția crizei economice. Este de așteptat să fie așa: social media are un negativity bias – știrile negative se propagă mai repede decât cele pozitive (vezi și cercetări precum cea publicată în Nature în 2023) și algoritmul le amplifică. 

Pe de altă parte, social media poate democratiza accesul la informații economice valoroase și poate construi comunități de reziliență - aspect pe care îl vedem insuficient exploatat în România.

În privința Generației Z, media locală oscilează între a o portretiza ca 'dependentă de tehnologie' sau 'anxioasă și fragilă'. Ce se ignoră este capacitatea lor absolut remarcabilă de a-și construi parcursuri neconvenționale într-un context ostil. 

Spre deosebire de generația mea, care a fost 'de sacrificiu', adaptându-se reactiv la crize succesive, Generația Z are șansa de a transforma adaptabilitatea în strategie conștientă. Câtă vreme cred în ei că o pot face.

Avem responsabilitatea cu toții de a schimba această narațiune și de a construi punți între generații, nu de a perpetua stereotipuri. Întrebarea nu ar trebui să fie despre anxietatea lor (care poate doar se manifestă altfel decât a noastră), ci despre instrumentele (economice și nu numai) pe care le putem pune la dispoziția lor pentru a-I ajuta să navigheze această incertitudine.

Educația e un proces colectiv, dar și individual 9. Cu ce cunoștințe economice intră tinerii în facultate și cum stau cu aflabetizarea economică odată ce trec prin anii de studiu? Cât de pregătiți sunt după facultate să pornească o afacere?

Depinde de liceul absolvit. Desigur, absolvenții de licee economice stau mai bine. Dar, în general, nivelul de alfabetizare economică este scăzut.

Sunt multe demersuri salutare (unele absolut remarcabile) de alfabetizare financiară care însă încearcă să reducă puțin din această lipsă. Deși se pune foarte multă presiune pe universități, acestea reușesc doar parțial să acopere toate lacunele de cunoștințe cu care vin studenții și să și reușească să le livreze rezultatele învățării pe care și le asumă. Mai mult, există din ce în ce mai puțină disciplină în învățare individuală (în afara sălii de curs).

Dar există și mult mai multe resurse, mai ales de educație antreprenorială. Vedem o creștere a programelor de tip hands-on, a incubatoarelor studențești și a parteneriatelor cu mediul de afaceri care completează educația formală. Vedem cursuri de antreprenoriat, concursuri de idei de afaceri, mecanisme de finanțare specifice. 

Pentru cei care doresc să pornească o afacere, nu mai este cazul să aștepte să termine facultatea. O pot face încă din primul an. Și avem exemple de studenți care chiar asta fac.

Provocarea rămâne dezvoltarea unei gândiri economice sistemice - nu doar abilitatea de a gestiona un buget personal sau de a înțelege principii de bază ale antreprenoriatului, ci și capacitatea de a analiza tendințe macroeconomice și de a lua decizii strategice pe termen lung.

10. Un studiu amplu pe subiectul inteligenței emoționale în mediul profesional demitizează o generație Z lenesă și o cataloghează, din contră, ca una care face alegeri pragmatice încă de când își alege studiile, având din start gândul la o meserie care să le asigure securitate financiară, dar și bani făcuți devreme. Tu ce mari mituri simți că ar trebui spulberate despre această generație din observațiile tale personale din sala de curs? (sursă)

Nu cred că sunt leneși. Sunt poate copleșiți de cantitatea de informație din jurul lor (ca și noi toți) și au o capacitate de atenție mai redusă. Dar sunt impresionanți, așa cum au fost toți studenții cu care am avut privilegiul să lucrez în ultimii 20+ ani. Învăț zilnic de la ei mai multe decât aș putea spera.

Dar, ca să vă răspund la întrebare, sunt cel puțin trei mituri:

• Primul mit este cel al 'dezangajării'. Din experiența mea, tinerii nu sunt deloc dezinteresați, ci dimpotrivă - sunt extrem de selectivi cu energia și timpul lor. Ei evaluează pragmatic raportul efort-beneficiu și nu mai acceptă paradigmele învechite de tipul 'așa se face pentru că așa s-a făcut mereu'. Dar e nevoie să le explici clar și de la egal la egal, ca parteneri în procesul de învățare, de ce propui o anumită soluție. Iar asta necesită timp și răbdare, și dacă generațiile mai vechi nu au nici una, nici alta, este mult mai facil să spună despre cei mai tineri că sunt dezinteresați.
• De aici și al doilea mit - cel al 'dependenței de feedback imediat'. Se spune adesea că Generația Z are nevoie de validare constantă. Ce observ eu este mai degrabă o preferință pentru trasee de învățare clare și transparente.
• Al treilea mit, poate cel mai dăunător pentru că și ei cred în el, este că ar fi 'nepregătiți pentru dificultăți'. Realitatea din sălile de curs arată contrariul: Generația Z a crescut în incertitudine economică și climatică, și a dezvoltat o reziliență absolut remarcabilă. Sunt cinici și sarcastici, iar asta îi face să caute sens și impact. Iar acest lucru se vede și după recenziile pe care le fac unei cărți absolut senzaționale în cursul meu de Risk Management in International Business, în cadrul masteratului pe care am onoarea să îl coordonez. Cartea este scrisă de Viktor Frankl și vorbește despre om în căutarea sensului vieții. Vă întrebați poate de ce o asemenea carte și nevoia unei asemeni recenzii la un curs care poate fi foarte tehnic. Pentru că Frankl așază riscurile în perspectiva sensului. Și studenții mei o fac mai degrabă intuitiv, iar cartea îi ajută să pună direcția aceasta intuitive în vorbe.

11. Cum arată viitorul prin ochii generației Z?

Îmi doresc să sper că pozitiv. Și mi-aș dori să cred că generația mea i-a ajutat să îl vadă așa. Dar cred că este doar o mare ceață și un pic mai mult cinism și un pic mai puțin optimism decât în alte generații.

12. Dacă mediul de business din România ar putea să facă un singur lucru pentru a le oferi tinerilor încredere odată ce termină studiile, care ar fi acela?

Să le arate că are niște valori în care crede cu adevărat.

Gen Z detectează cu ușurință inconsistența între valorile declarate și acțiunile reale. Nu este suficient să proclami principii etice în broșuri corporative - aceste valori trebuie să se reflecte în deciziile zilnice, de la modul în care sunt tratați angajații până la impactul asupra comunității. Este vorba despre consistență și moralitate în business - un set de principii fundamentale.

Aș îndrăzni să cred că aici nu intră doar mediul de afaceri, ci și universitățile. Iar rolul meu, al organizațiilor din care fac parte, al proiectelor la care lucrez sau al RBL (la al cărui summit ne vedem la început de mai) este de a construi înspre un asemenea deziderat: o societate bazată pe valori.

Descoperă aici toți speakerii care vor vorbi despre cum putem aduce încrederea în România la Summit-ul RBL 2025.