Plecat de 9 ani în Elveția, Ovidiu a construit un business care transformă fondurile europene în capital pentru startup-uri tech | Români din lume

„Am cochetat o perioadă cu ideea de a încerca experiența de a trăi în afara României, ținta fiind Bruxelles, datorită studiilor și experienței profesionale în domeniul politicilor și al programelor europene. Până la urmă, a fost Elveția datorită contextului personal de la acel moment. Astăzi, 9 ani mai târziu, consider că a fost o alegere foarte potrivită”, a spus Ovidiu Mihăilă, fondator al fundingloop, companie de consultanță pentru businessurile deep tech.

Parcursul său profesional a început la Cluj-Napoca, unde a urmat Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Deși a avut un stagiu la Ministerul Afacerilor Externe și își imagina o carieră în diplomație, mediul privat și consultanța l-au atras mai mult. A lucrat pentru companii din Stockholm și Varșovia, iar ulterior pentru una dintre cele mai cunoscute companii de securitate cibernetică din România.

„Am avut șansa unor profesori deosebiți, lor le datorez ușurința de a mă fi decis încă de la o vârstă fragedă în privința carierei mele, pe care o vedeam atunci în domeniul diplomației”, a spus Ovidiu.

După mutarea în Elveția, și-a continuat activitatea în zona consultanței pentru finanțări nerambursabile, iar în 2020, în plină perioadă de incertitudine generată de pandemie, a decis să pornească pe cont propriu.

Anul 2020 a reprezentat pentru mulți antreprenori un moment de reevaluare a priorităților. Pentru Ovidiu, aceeași perioadă a devenit punctul de plecare pentru fundingloop, o companie construită în jurul ideii că inovația europeană are nevoie și de alte surse de capital decât investițiile clasice în schimbul equity-ului.

„Dacă tot reconstruiam prioritățile, de ce să nu îmi materializez visul și să construiesc propria companie de consultanță? Așa am lansat fundingloop, ca o firmă de consultanță boutique al cărei scop este accelerarea inovațiilor în piață prin utilizarea finanțărilor non-dilutive.”

Astăzi, compania lucrează cu startup-uri și firme tech din întreaga Europă, în special din domenii precum deep-tech, inteligență artificială, cybersecurity sau tehnologii medicale.

„Practic, lucrăm cu companii europene tech și deep-tech pentru a obține finanțare nerambursabilă mai cu seamă de la Comisia Europeană (capital care nu diluează fondatorii și nu impune condiții comerciale).”

Rolul echipei este să identifice programele potrivite de finanțare și să construiască documentația necesară pentru a crește șansele de succes ale proiectelor.

„Ceea ce facem este relativ simplu: înțelegem în profunzime tehnologia, contextul comercial și momentul în care se află compania, identificăm finanțarea cu cele mai mari șanse de succes și construim pachetul de informații care maximizează aceste șanse. Astfel, o echipă care altfel ar fi pierdut luni întregi în runde de finanțare poate rămâne concentrată pe ceea ce contează cu adevărat”, a explicat Ovidiu.

În loc să petreacă luni întregi în procese de fundraising, fondatorii se pot concentra pe dezvoltarea produselor și a businessului, a adăugat antreprenorul.

Portofoliul fundingloop include proiecte finanțate prin programe precum Horizon Europe, Digital Europe, EIC sau fondurile norvegiene, iar valoarea cumulată a finanțărilor atrase pentru clienți depășește 14 milioane de euro.

„Valoarea medie a unei finanțări este de aproximativ 500.000 - 600.000 de euro pentru proiecte implementate în 24 sau 36 de luni. Intenția noastră este de a aplica la apelurile de proiecte în care procentul finanțării nerambursabile este de peste 70%.”

După aproape un deceniu petrecut în Elveția, Ovidiu a spus că mutarea l-a schimbat profund. Diferențele culturale și sociale dintre cele două țări l-au obligat să își reevalueze multe dintre convingeri și să învețe să privească diversitatea dintr-o perspectivă diferită.

„Am învățat să accept faptul că sunt străin și că port un bagaj societal și cultural diferit. Diferit și nu superior sau inferior. Am învățat și să integrez aspectele pe care le apreciez la elvețieni.”

Cel mai mult îl impresionează simțul civic al elvețienilor și modul în care participă la viața publică. Referendumurile organizate periodic la nivel federal, cantonal și local sunt, în opinia sa, una dintre explicațiile pentru implicarea cetățenilor în dezvoltarea comunităților.

Pe lângă acest aspect, remarcă lucruri pe care aproape orice turist le observă rapid în Elveția: organizarea, curățenia, politețea și punctualitatea.

„Aș vrea să văd ceva mai mult simț civic participativ unde «vrem o țară ca afară» este înlocuit de «prin ceea ce fac eu, fac din România o țară ca afară».”

Ca pentru mulți români plecați peste hotare, adaptarea nu a fost lipsită de provocări. Ovidiu a povestit că primele luni într-o țară nouă sunt adesea dominate de entuziasm, însă adevăratul test vine mai târziu, când apar întrebările despre apartenență și integrare.

„Sunt milioane de români care, din motive diferite, trăiesc astăzi departe de casă și cred că fiecare dintre ei poate confirma că traiul în afara României transformă. În cazul meu, schimbarea a fost abruptă, din cauza diferențelor foarte mari dintre România și Elveția. Am învățat să accept faptul că sunt străin și că port un bagaj societal și cultural diferit. Diferit și nu superior sau inferior. Am învățat și să integrez aspectele pe care le apreciez la elvețieni.”

Pentru el, momentul decisiv a fost anul pandemiei.

„Îndrăznesc să compar mutarea într-o nouă țară cu o relație romantică - la început, poate primele 3, 6, 12 luni, totul pare wow, de la peisajele de poveste până la faptul că transportul public funcționează impecabil. Apoi, firește, cred, apar întrebările: cât de bine mă simt aici, ce mă deranjează, ce pot schimba, ce pot accepta și cât sunt dispus să investesc (timp și energie) ca să continui. Probabil că momentul-cheie pentru mine a fost anul 2020, când întreaga planetă era afectată. Situația pandemiei a creat, și în cazul meu, un moment de reflecție și de decizii, iar astăzi sunt foarte încântat că am ales să continui în Elveția.”

În același timp, recunoaște că drumul antreprenorial a venit și cu eșecuri. Mai ales la început, s-a confruntat cu situații specifice pieței elvețiene pentru care nu era pregătit.

„Realitatea este că au fost chiar eșecuri, rezultate dezamăgitoare și nu doar momente tangente eșecului. Le-am considerat firești, mai cu seamă că au venit mai ales la începutul întreprinderii antreprenoriale.”

Printre amintirile care îi revin cel mai des atunci când se gândește la plecarea din România este o după-amiază petrecută în București, cu puțin timp înainte de mutare.

Ovidiu a spus că atunci a realizat pentru prima dată că urmează să lase în urmă un oraș și o țară pe care începea deja să le privească altfel.

„La sfârșitul verii, cu câteva zile înainte de plecare, stăteam într-o cafenea lângă unul dintre marile parcuri ale Bucureștiului, cu un espresso macchiato în față, privind agitația și aglomerația atât de specifice orașului. Oamenii, ritmul, energia, le-am privit diferit, probabil deja nostalgic.”

Astăzi, după aproape un deceniu în Elveția, cel mai mult îi lipsesc timpul petrecut cu familia și apropierea de oamenii dragi. În același timp, îi este dor și de energia pe care o asociază cu România.

„Poate și energia noastră latină, pe care o remarcăm ușor într-o după-amiază sau seară de vară pe străzi ori în cafenele și restaurante. O să-i spun simplu: un vibe.”

Din Elveția, Ovidiu ar aduce acasă mai mult simț civic participativ și ideea că schimbarea nu trebuie așteptată doar de la alții.

„Aș vrea să văd ceva mai mult simț civic participativ unde «vrem o țară ca afară» e înlocuit de «prin ceea ce fac eu, fac din România o țară ca afară».”

Elveția i-a adus și o relație nouă cu tihna, organizarea și lucrurile făcute cu răbdare.

În ceea ce privește gastronomia, Elveția nu are o identitate culinară la fel de puternic conturată precum alte țări europene, fiind influențată de cele trei mari regiuni culturale – germană, franceză și italiană. Totuși, există câteva preparate locale la care nu poate spune nu.

„Realitatea este că mi-e imposibil să rezist unui fondue bine preparat. Apoi, cum să refuz un rösti?”

Lausanne, orașul în care trăiește astăzi, este unul dintre centrele europene importante pentru tehnologie și cercetare, în mare parte datorită prezenței École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL). În jurul universității s-a format un ecosistem antreprenorial care atrage talente din întreaga lume, inclusiv numeroși români implicați în startup-uri și proiecte de cercetare.

Ovidiu consideră că reputația românilor este susținută de rezultatele obținute în astfel de medii extrem de competitive și de curajul de a construi companii într-o țară în care standardele sunt foarte ridicate.

„Cred că aceste inițiative sporesc și mai mult reputația românilor, din două unghiuri: cel al nivelului de excelență, reflectat în rezultate, și cel al curajului, regăsit în decizia de a fonda o companie în Elveția, un mediu extrem de competitiv.”

În același timp, crede că România și Elveția au lucruri importante de învățat una de la cealaltă. Dacă elvețienii impresionează prin rigoare, responsabilitate și atenție la detalii, românii vin cu o capacitate aparte de adaptare și de găsire a soluțiilor în contexte dificile.

„Suntem un popor foarte ingenios, cu o capacitate aparte de a găsi soluții acolo unde resursele sunt limitate și contextul, imperfect. Acesta poate fi un ingredient care să completeze armonios rigoarea și meticulozitatea elvețiene.”

După ce a construit un portofoliu de proiecte finanțate cu peste 14 milioane de euro, 2026 este un an dedicat consolidării businessului, dar și dezvoltării unui nou produs, a mai spus Ovidiu.

Pe lângă creșterea activității fundingloop, lucrează la lansarea unui instrument software destinat managementului activităților de impact din cadrul proiectelor finanțate de Comisia Europeană, o zonă care devine tot mai importantă în evaluarea programelor europene.

În plan personal, obiectivul este mai puțin legat de tehnologie și mai mult de echilibru.

„Îmi doresc să profit mai mult de timpul outdoor și de peisajele de poveste aflate la tot pasul în Elveția: mai multe trasee de hiking, mai mult timp pe lac, mai puțin ecran.”

Varietatea proiectelor cu care lucrează este unul dintre motivele pentru care încă se bucură de ceea ce face. Într-o singură săptămână poate discuta despre securitate cibernetică, inteligență artificială aplicată în oncologie sau mobilitate verde, ceea ce îl obligă să învețe constant și să înțeleagă industrii foarte diferite.

„De departe, ce mă entuziasmează cel mai tare este interacțiunea cu domenii atât de diferite. Pe de o parte, plăcerea de a interacționa cu echipe caracterizate de excelență tehnică și științifică, iar mai mult ca orice, bucuria de a ști că dezvoltarea acestor soluții are un impact major pentru cetățenii și business-urile europene.”

Privind în urmă, Ovidiu nu ar schimba nimic din traseul care l-a adus în Elveția și în antreprenoriat, chiar dacă acesta a inclus și momente dificile.

„Cred că felul în care am făcut lucrurile, având în vedere contextul și instrumentele de atunci, a dat înapoi învățămintele de care aveam nevoie pentru a susține activitatea mea de astăzi.”

Poate tocmai de aceea consideră că întrebarea care i se adresează prea des este „De ce ai plecat?”, în timp ce una mult mai importantă rămâne pusă prea rar: „Ce poți face tu, concret, pentru ecosistemul din România?”.

Această perspectivă se leagă și de ideea pe care o consideră insuficient discutată în spațiul public: transformarea diasporei într-un avantaj strategic pentru România.

În opinia sa, adevărata valoare a românilor din afara țării nu stă doar într-o eventuală întoarcere acasă, ci în capacitatea de a construi punți între ecosistemele în care activează și România, prin investiții, parteneriate și transfer de know-how.

Deși a spus că nu este adeptul lui „niciodată”, Ovidiu nu se gândește acum la o întoarcere imediată în România. Stilul de viață elvețian i se potrivește, iar felul în care funcționează societatea de acolo îl face să se regăsească în continuare în alegerea făcută acum nouă ani.

„Nu sunt fanul lui «niciodată», așa că, în funcție de context, o să reflectez la ideea de a locui din nou în România. În același timp, acum simt că stilul de viață elvețian mi se potrivește bine și că mă regăsesc mult în ceea ce se întâmplă aici, la nivel societal și cultural.”

Când vorbește despre românii plecați, nu îi privește doar prin filtrul nostalgiei, ci ca pe o resursă pe care România încă nu a învățat suficient să o valorifice. În opinia sa, milioanele de români care trăiesc în alte ecosisteme pot aduce înapoi nu doar capital financiar, ci și rețele, modele mentale și know-how.

„Dacă și cum putem transforma diaspora dintr-un subiect de nostalgie într-un avantaj strategic pentru România. Milioane de români trăiesc și lucrează în ecosisteme diferite și acumulează experiențe, rețele și modele mentale pe care România le-ar putea valorifica. Nu neapărat prin întoarcere fizică, ci prin conexiuni reale: parteneriate, investiții, transfer de know-how.”

De aceea, dacă ar recomanda un alt român pentru seria „Români din lume”, nu ar alege neapărat un singur nume.

Ovidiu a transmis că fiecare român plecat, prin felul în care muncește, construiește și se comportă, devine o formă de reprezentare a României.

„Fiecare român plecat este cel mai bun ambasador al României, căci, prin comportamentul său, scrie o poveste reală despre ce înseamnă să fii român departe de țară.”