REVIEW De ce Marvel's Wolverine e bun, dar nu ca Spider-Man

Am terminat povestea în aproximativ 19-20 de ore. Verdictul scurt: povestea e remarcabilă, dar lumea nu se ridică la același nivel, iar gameplay-ul e solid, fără să strălucească.

Cei de la Insomniac oferă o poveste super captivantă și spusă minunat, cu interpretări incredibile. Insomniac și Liam McIntyre (vocea din spatele personajului) au găsit un unghi interesant pentru Wolverine, care e foarte uman când are ocazia, dar și extrem de feroce când situația cere, iar în jurul lui e un ansamblu de personaje bine realizate. Este poate una dintre cele mai bune povești cu super-eroi din lumea jocurilor video.

Marvel's Wolverine e o poveste originală cu Wolverine. Mi-a plăcut mult deoarece povestea a reușit să contureze foarte bine personajul Wolverine, dar și pe Jean Grey și ceilalți companioni.

Totul începe cu Logan în sălbăticie, atât în privința locului, cât și a personalității. Ghemuit și mârâind prin tufiș, Logan se comportă aproape ca un animal când spre el vine o persoană bine îmbrăcată, cu vorba blândă, care îi promite o viață nouă și un loc sigur pe care să-l numească acasă. Ai putea crede că vorbește Xavier, dar nu e. În schimb, este Nathaniel Essex, un nume care s-ar putea să-ți spună ceva. Pentru mine nu, dar după ce am terminat jocul am început să caut mai multe despre el. Eu sunt familiarizat cu Wolverine prin prisma desenelor animate X-Men și a filmelor apărute ulterior.

Trecem brusc într-o altă perioadă, iar Logan se află într-un elicopter pilotat de Mystique și cu Sabertooth la bord. Misiunea este să-l salveze pe Essex, care a fost capturat de Bolivar Trask, ăla care urăște mutanții.

Nu o să intru în mai multe detalii specifice despre poveste, ci mă rezum la a spune că Insomniac a reușit să redea momente în care Logan să fie Logan și Wolverine să fie Wolverine. Studioul surprinde bine curajul lui nebun și preferința pentru acțiune în locul vorbelor, dar și dinamica dintre el și Sabertooth și relația cu Jean Grey.

De asemenea, mi-a plăcut faptul că Wolverine este mic de statură și asta îl face să pară și mai feroce și mai nebun.

Wolverine-ul lui McIntyre emană toată furia neîmblânzită la care te-ai aștepta de la micul ăla blănos. Îi simți urletele furioase până în oase, iar când scoate ghearele este super satisfăcător. Dar Logan e mai mult decât atât. E rănit și confuz din cauza tuturor nedreptăților care i s-au făcut. E chinuit de vinovăție pentru toate greșelile pe care le-a făcut. Poate fi și călduros și tandru dacă îi placi cu adevărat. Personajul ăsta are multă profunzime, iar interpretarea lui McIntyre surprinde aceste elemente, pe care și scriptul le explorează temeinic.

Troy Baker joacă excelent ca Nathaniel Essex. N-o să zic prea multe despre rolul ăsta pentru că ar putea da spoilere. Jean Grey, Mystique sau Sabertooth sunt foarte bine interpretați și funcționează bine pe ecran.

Insomniac este cunoscută mai ales pentru seria de jocuri Spider-Man, iar Wolverine este similar cu acestea, chiar dacă nu este open-world ca jocurile cu Spidey.

În Spider-Man, Insomniac ți-a oferit o mulțime de moduri să te exprimi ca Spidey, combinând poziționarea, deplasarea, gadgeturile, combo-urile, atacurile cu pânză și multe altele. Wolverine e un personaj foarte diferit, are mai puține unelte, iar asta se vede în gameplay. Wolverine este un personaj distractiv și mi-a plăcut să „tai” în stânga și în dreapta inamicii, dar la un moment dat devine repetitiv.

Wolverine are atacuri rapide, atacuri mai grele, abilitatea de a para și patru abilități speciale, toate cu cooldown-uri destul de lungi, și cam atât, cu variații minore de-a lungul jocului.

Pentru un plus de diversitate, eu aș fi introdus niște niveluri în care jucătorul să poată controla și alte personaje precum Jean Grey sau Mystique, dar nu este cazul.

Lupta cu bossul din preview a fost criticată pentru simplitate și monotonie. Într-adevăr, luptele cu boșii din jocul ăsta nu ies în evidență și sunt ok din punctul de vedere al gameplay-ului, dar impresionează prin prezentare și momente cinematice.

În ambele jocuri, luptele sunt despre lovituri și pumni, eschivări în ultimul moment, parări și abilități speciale. Dacă apeși pe triunghi, sari la următorul personaj, apar semne roșii ca să știi de unde urmează cineva să tragă și așa mai departe.

Deci gameplay-ul este similar, iar dacă ți-a plăcut vreunul din jocurile Spider-Man, atunci o să-ți placă și acesta, doar că Wolverine are un move set mai limitat și o mare parte din combat se bazează pe folosirea repetată a butonului pătrat pentru atacuri rapide, ca să generezi furie și să folosești abilitățile speciale de fiecare dată când sunt disponibile.

Sari de la un inamic la altul, îi ataci, te ferești, folosești abilitățile și speri să aduni cât mai multă furie ca să intri în stage 3, când dai mai mult damage, primești mai puțin și poți să omori inamicii dintr-o singură lovitură. E super satisfăcător când devii o bestie și tai inamicii în stânga și în dreapta și te simți invincibil, dar Insomniac a făcut ceva bine: a făcut ca inamicii să fie foarte agresivi, iar Wolverine nu este un tanc și poate fi doborât.

Wolverine are self healing și abilitatea de a reveni la viață după ce este învins dacă nivelul de furie este de stage 2; dacă nu, atunci e game over și o iei de la checkpoint. În anumite jocuri, abilitățile speciale ale personajului nu pot fi întrerupte, dar aici nu este cazul și trebuie să ai grijă ca inamicii să nu te înconjoare, pentru că atacă furibund din toate părțile. Trebuie să folosești cu cap abilitățile speciale și pararea. Cred că am murit de mai multe ori în lupte obișnuite decât în cele cu boșii pentru că am subestimat puterea unui grup de indivizi turbați.

Apoi mai există anumite secțiuni de stealth în care poți elimina inamicii unul câte unul, dar jocul nu te obligă sub nicio formă să faci asta și poți trece imediat la acțiune. Există misiuni pe care le faci împreună cu companionii și astfel poți executa combo-uri unice, dar nimic special și nu poți da comenzi ca să te ajute într-un fel sau altul în luptă.

O altă componentă a gameplay-ului este explorarea minții lui Logan: treci prin niște uși metaforice și, pentru a debloca anumite amintiri ale acestuia, trebuie să bați anumiți inamici sau să traversezi anumite trasee. Scenele de luptă sunt ok și te pot provoca, mai ales pe nivelurile de dificultate mai ridicate, dar cele de traversare mi s-au părut simple și de fiecare dată luam aur sau adamantiu foarte ușor. Aici deblochezi mici momente din istoria lui Wolverine, dar și abilități pasive (mai mult damage, cooldown mai mic etc.).

Îmi place că au legat deblocarea diferitelor costume pentru Wolverine de creșterea sănătății personajului și astfel primești un beneficiu, nu doar ceva cosmetic. La fel și găsirea sticlelor de whiskey și acele provocări din spatele ușilor pot duce la deblocarea unor abilități pasive.

Per total, gameplay-ul în Wolverine oferă niște baze solide, dar nu vine cu un sistem de luptă profund și flexibil care să-ți dea posibilitatea să faci chestii tari în afara animațiilor predefinite. Luptele sunt foarte cinematice, la fel și cutscene-urile, dar mi-aș fi dorit mai multă varietate și poate mai multe abilități speciale.

Animațiile sunt incredibile. Lupta e rapidă și foarte reactivă, iar totul pare extrem de polishat. Voice actingul este excelent și există multe momente cinematice bine construite, dar ce am simțit că-i mai lipsesc sunt un level design mai inspirat și o grafică a mediului înconjurător mai bine pusă la punct.

Ce vreau să zic este că lumea din Wolverine pare construită artificial și nu mi se pare credibilă. Și nu e o problemă că e liniar. The Last of Us Part 2 și God of War Ragnarok sunt printre jocurile mele favorite și sunt la fel de liniare, dar lumile lor sunt mai bine construite. În Wolverine vizitezi mai multe zone, printre care și Tokyo. Ei bine, versiunea sa din joc nu pare un oraș real, ci o machetă, la fel ca în alte jocuri: are străzi închise, NPC-uri plictisitoare, texturi și localuri neconvingătoare. Tot ce a însemnat zone de orașe precum Tokyo sau Lowtown nu mi-a plăcut și cred că puteau fi făcute mai bine. Alte zone închise, precum clădirile pe mai multe niveluri, au fost mai bine create.

Marvel's Wolverine e un joc bun, nu un joc excepțional.

Insomniac a creat un Wolverine convingător, uman când trebuie, feroce când situația o cere, și o poveste care e poate cea mai bună din gaming-ul cu super-eroi. Voice acting-ul lui Liam McIntyre și al lui Troy Baker este foarte bun, iar scenele cinematice sunt excelente.

Gameplay-ul e solid, dar putea fi mai bun, iar move set-ul limitat și absența variației de personaje se simt. Din păcate, lumea jocului arată artificial față de standardele unor titluri liniare ca The Last of Us Part 2 sau God of War.

Dacă ești fan X-Men sau ți-au plăcut jocurile Spider-Man, eu zic că merită, dar atenție, nu este open world.