REVIEW Deathloop - acțiune care dă dependență, pe repeat

Dacă ai o legătură cu lumea gamingului atunci ai auzit de Deathloop, fiind unul dintre cele mai așteptate titluri, dar și unul dintre cele mai bine notate, dacă ne uităm la review-uri. Acesta a fost lansat pe 14 septembrie pe PS5 și PC. Fiind un FPS am preferat să joc jocul pe computerul personal, însă am făcut o mare greșeală deoarece jocul a venit cu multe probleme pentru mine, care nu s-au rezolvat nici la momentul scrierii acestui articol.

Pentru un motiv necunoscut, jocul decide să se întrerupă brusc și se închide. Acest lucru poate apărea după 10 minute de joc, 30 de minute sau chiar o oră, însă inevitabil se va produse. Și cum acest titlu este unul bazat pe cicluri, unde nu te poți salva atunci vă dați seama cât de frustrantă poate fi experiența. Deci ai putea spune că și eu am fost prins într-un loop.

Am încercat să fac abstracție de această situație și să prezint jocul în starea ideală.

Pentru cei care nu știu, Deathloop este un shooter creat de Arkane Studios, cei din spatele unor titluri cunoscute precum Dishonored 1 și 2 sau Prey, iar aceasta nu este prea departe de seria amintită anterior. Ai parte de un protagonist care folosește tot felul de puteri și arme și se poate furișa sau poate ataca tot ce mișcă. Diferența fundamentală dintre Dishonored și Deathloop este la nivel de poveste și ton, dar și la nivel de gameplay.

În Deathloop, după cum îi spune și numele, ai un timp limitat de explorare, iar la finalul zilei sau atunci când ești ucis ești readus de la început și tot așa. Nu este genul meu favorit, însă spre deoasebire de alte titluri rogue like precum Returnal, Deathloop este mai iertător cu jucătorii și jocul nu devine frustrant. Ai și două vieți, ca să zic așa, înainte ca ciclul să se repete și să o iei de la capăt.

Aici joc cu Colt, un timp bun cu arme și amuzant, și te trezești pe plaja unei insule. Apoi afli că ceva ciudat s-a petrecut pe insulă și toți oamenii prinși acolo trăiesc într-un loop și totul se resetează după 24 de ore. Colt este frustrat de situație și vrea să distrugă acest loop, iar asta se poate face doar prin eliminarea a opt visionaries (un fel de boși) în acele 24 de ore. Fiecare se află într-o zonă anume și într-un anumit timp.

Inițial m-am gândit că va fi o sarcină dificilă și ca va trebui să-mi bat capul, să fac un plan prin care aș putea să-i elimini pe toți cei opt, însă jocul face o treabă bună și îți indică cum să faci asta. Unii dintre voi probabil nu vor fi de acord cu această metodă și vor zice că este prea ușor și că nu ai satisfacția descoperiri. Pentru mine, și pentru alții, este suficient oferirea unei experiențe de gameplay distractive.

Un alt element care intră tot în această categorie este indicarea fiecărui obiectiv cu un punct oranj. Și aici am văzut oameni care nu au fost de acord și spun că jocul te ține de mână și că e prea ușor astfel. Din nou, dacă vrei să te joci puțin după muncă este perfect sistemul deoarece nu simți că pierzi timpul gândindu-te unde trebuie să te duci sau ce trebuie să faci. Totuși, aici dacă nu ești de acord poți să scoți acești indicatori vizuali.

Revenind la gameplay, jocul este distractiv, armele sunt fun și variate și acțiunea este plină de adrenalină. Totul este foarte fluid și nu am simțit niciodată că sunt plictisit. Abilitățile sunt cireașa de pe tort, iar Nexus este absolut fantastică. Prin această abilitate, dacă împuști un inamic moare și al doilea, dacă lovești unul sunt loviți și ceilalți din jur. Shift este o altă abilitate care-ți permite să te teleportezi pe o distanță scurtă.

Îmi place că inamicii mor repede (un headshot este un headshot) și chiar și Colt este destul de vulnerabil și nu prea poate să facă pe nebunul prin toate hărțile. Totuși, după ce capeți suficient de multă experiență, arme cool și abilități, jocul devine destul de ușor. Apropo de asta, avem câteva zone pe care le putem explora, la diferite momente ale zilei. Inițial m-am gândit că ar putea fi plictisitor, dar faptul că ești pornești din altă zonă pe hartă sau că inamicii sunt poziționați altfel îți schimbă experiența.

Acest joc are și o mică componentă de multiplayer, iar alți jucători îți vor putea invada lumea jucând cu Juliana și încercând să te saboteze. Nu am încercat din cauza problemelor de stabilitate ale jocului și oricum prefer o experiență singleplayer. Însă din ce am văzut nu ar fi un mod prea bun de joc.

Apropo de Juliana și Colt, cele două personaje au parte de câteva replici excelente și chiar am râs cu voce tare când mă jucam. Iar la asta a contribuit foarte mult și voice actingul de calitate. Probabil unul dintre cele mai amuzante jocuri pe care le-am jucat în ultima vreme (nu neapărat din prisma volumului de glume, ci de cât de bine sunt redate, realizate).

Povestea este dezvăluită puțin câte puțin, cu fiecare misiune și cu fiecare loop. Problema este cu felul în care o face: prin multe mesaje scrise sau mesaje vocale. Niciodată nu mi s-a părut potrivit ca într-un mediu interactiv ca un joc video eu să petrec timp citind mesaje și scrisori. Afli cum stă treaba cu Juliana și jocul îți oferă trei finaluri diferite, care sunt influențate doar de modul în care abordezi ultima situație.

La nivel vizual, jocul are o estetică aparte și vine cu un aer vintage de anii 60-70. Această atmosferă este completată de un soundtrack potrivit. Mie îmi place acest look și cred e suficient de interesant și diferit cât să nu se confunde cu alte titluri. Așadar, jocul arată bine și are și raytracing și FSR (DLSS-ul celor de la AMD). Pe sistemul meu am avut constant peste 60 de fps cu toate setările la maximum.

Deathloop este un joc distractiv, un fel de Dishonored cu o mecanică interesantă, dar mai amuzant. Eu îl recomand celor care preferă titlurile de acțiune, dar și celor care sunt reticenți să încerce jocuri cu acest tip de mecanică ciclică. Este un joc simpluț, distractiv și cu un concept interesant, dar nu este Returnal sau Hades. În același timp, vă recomand să-l luați pe PS5, ca să nu pățiți și voi ca mine.