REVIEW Honor 200 - ochi de fotograf recreat cu inteligența artificială

Honor 200 e un telefon mid range care are o misiune clară. Să te facă să faci fotografii mai bune fără să faci prea mult efort. Ultimul lucru pe care-l vrem de la tehnologie e să gândim prea mult.

Ceea ce vei primi de la Honor e un terminal clasic de la ei, cu un software Android 14 cu Magic OS, adică un skin personalizat care îmi place că are fonturi drăguțe și fluiditate, dar are un pic prea mult bloatware preinstalat pentru gustul meu.

Honor 200 e ușor, se poartă bine în buzunar, se scoate rapid ca să prinzi un moment al vieții. Hai să vedem dacă menține onoarea brandului.

Telefonul continuă linia de design tradițională pentru un mid range Honor. Adică un telefon delicat, subțire, cu mici elemente de design. Are o grosime de doar 7,7 milimetri, o greutate de 187 de grame, ceea ce nu îl face de jucărie. Ecranul e curbat pe margini și pare identic cu cel de la generațiile anterioare.

Pe spate, stilul clasic Honor deja. E un design care îmi place și nu prea. Producătorii de telefoane se întrec acum care face un modul de cameră mai diferit. Spatele din plastic are o culoare turcoaz cu tente duble de culoare în valuri. Nimic nemaivăzut, reacționează frumos în soare, o culoare tinerească.

Modulul de cameră e de gustibus, pentru că are un aer foarte baroc din punctul meu de vedere. Prima oară când l-am văzut, nu știu de ce, mi-a adus aminte de ușile apartamentelor vechi. Treptat, pe măsură ce m-am obișnuit cu el, îmi dau seama că are un stil clasic, care transmite și cumva colaborarea aceasta cu studioul Harcourt. Bun, nu e designul meu favorit, dar nu este unul greșit în vreun fel.

Realist, în momentul ăsta orice modul de cameră ai pe spate tot funcționează ok ca design.

Display-ul este un AMOLED curbat de 6,7 inci. Sau dacă vrei cuvintele oficiale - Super Dynamic Vivid Display cu o rată de refresh de 120 de Hz, rezoluție de 2664 pe 1200 de pixeli și o luminozitate maximă în soare de 4.000 de niți. Și funcții de eliminare a oboselii ochilor.

Deja Honor ne-a obișnuit cu ecranele acestea. Sunt display-uri extrem de saturate, culorile puternice, care se adaptează seara ca să nu obosești. L-am folosit și în interior și afară și a reușit să aibă performanțe mai bune decât telefonul meu flagship când vine vorba de lizibilitatea lucrurilor de pe ecran.

Performanța este asigurată de un Snapdragon 7 Gen 3, un standard pentru mid range acum. De asemenea, pe zona de GPU e un Adreno 720, iar bateria de 5200 de miliamperi se încarcă la 100 de wați SuperCharge pe fir.

Telefonul vine în mai multe variante. 8 GB de RAM cu 256 GB de stocare sau cu 12 GB de RAM și 256 sau 512 GB de stocare.

Ca o comparație, pe piață ai Motorola Edge 50 Pro în România cu același procesor, iar telefonul a fost lăudat de colegul meu Florin Cașotă în review-ul lui.

Opinia mea nepopulară este că în principiu, deși diferențele sunt pe hârtie, nu ai nevoie foarte mult de un terminal cu procesoare mai puternice. Cumva ne legăm de gaming pe mobil și alte lucruri de tipul acesta, dar majoritatea dintre noi vor juca Bejeweled sau Fortnite pe acest telefon, dacă o vor face. Iar pentru acestea, ține cum trebuie.

Atât cât l-am folosit telefonul a fost fluid, la fel de fluid precum telefonul meu cu Snapdragon 8 Gen 3. Atenție, eu nu vorbesc aici despre ceea ce scrie pe hârtie un test sintetic, ci despre experiența de folosire. Pentru 97% din lucruri nu vei avea nevoie de nimic mai mult. Până la urmă acest telefon va fi folosit pentru social media, TikTok, YouTube, fotografie, video și un joc simplu.

Dar telefonul acesta nu e nici despre gaming, nici despre business. E pentru ceea ce fac oameni cu un asemenea terminal. Fotografie. Mai exact, fotografie de portret. Pentru Instagram, Facebook, pentru a putea să iei telefonul și să fii microinfuencer.

La nivel tehnic avem 3 camere pe spate - 50 de megapixeli cu un f/1.95 de la Sony care e senzorul principal, o lentilă telefoto de 50 de megapixeli tot de la Sony și un 12 megapixeli cu f/2.2 pentru ultra wide. Camera de selfie e de 50 de megapixeli și e concentrată tot pe portrete.

Dar cu camerele acestea de pe telefon nu e doar despre hardware. Pentru că senzorii de mai sus sunt de la Sony, iar eu am avut Sony și imaginile naturale scoase de acela nu erau extraordinare. Abia când începeai să umbli în setări vedeai avantajele senzorului.

Honor a luat hardware-ul acesta și a adăugat mult studiu și inteligență artificială. Mai simplu spus, au folosit software-ul ca să îți ofere o imagine finală care să poată fi urcată în social media fără mari probleme. Iar 200, ciudată numerotare, e pentru portrete, deși se descurcă bine și în rest.

Honor a făcut un parteneriat cu studioul foto Harcourt, lansat în 1933, care e cunoscut pentru portretele sale ale personalității. Și chiar dacă multe parteneriate din acestea sunt doar marketing, practic au stat împreună programatori și fotografi și au analizat mii de fotografii de la Harcourt pentru a simula ceea ce iese într-un studio cu ajutorul inteligenței artificiale. Honor umblă la fotografiile originale mult, pentru că s-au uitat la cum pică lumina în studio, care sunt detaliile observate, care sunt tonalitățile de culoare. Aceste lucruri nu sunt disponibile unui om cu un smartphone, atunci când face un portret la cafenea. Dar ideea unui smartphone e să fie point and shoot.

Voi lăsa mai mult fotografiile să vorbească pe fundal, iar eu voi explica ce au făcut Honor și Harcourt aici.

Așa că există 3 lucruri aduse de AI aici - Ai Shadow and Light Enhancement, adică umbre, AI Optical Effects Enhancement, adică modul în care arată diferitele zone de detaliu ale fotografiei, AI Artistic Style care e partea mai evidentă de filtre. În Honor poți opta pentru 3 filtre Harcourt care sunt create cu ajutorul acestei simulări. Nu sunt doar filtre simple, ci imediat după ce fotografiezi vezi că imaginea este alterată rapid, se găsește momentul potrivit, momentul când subiectul nu s-a mișcat, cum e recreată o umbră dacă nu ai avut condiții de luminozitate bună. Efectele sunt Vibrant, Artistic și Classic, care e un alb-negru.

Ideea de bază la un mid range e că oamenii nu vor să se complice. Ce scoți din buzunar trebuie să funcționeze. Așadar, cum s-a descurcat? Am pus pe fundal diferite imagini pe care le-am realizat, cu mențiunea că eu sunt exact un om obișnuit care nu știe să facă fotografii.

Ce am observat e că tonurile de culoare Harcourt sunt mai întunecate și mai puțin saturate decât cele obișnuite, au un aspect mai natural, aproape vintage. De asemenea, telefonul conturează blur foarte bine și creează o adâncime fotografiilor, indiferent de distanța la care ești, fie la 1 metru, fie la 5 metri. În plus, focalizarea automată pe fața subiectului a fost excelentă.

Deci dacă ai pune o fotografie de tipul acesta în social media, ar părea pe alocuri făcută cu un aparat profesional, dar totul este simulat de software și senzori. Mie personal mi-a plăcut modul Artistic, cel Vibrant mi s-a părut un pic prea galben pentru gustul meu. Alb-negrul Harcourt de pe Honor este unul cu nuanțe de gri mai mult, nu atât de Leica precum pe Xiaomi, un alt producător care a luat zeci de mii de fotografii și le-a analizat alături de producători de camere profesionale ca să recreeze în software ce limitări ar putea apărea din cauza dimensiunii senzorilor. Alb-negrul Harcourt seamănă cu ceea ce iese din studio, dați un Google să vedeți. O tentă care s-a păstrat clasică și aproape barocă vreme de zeci de ani. Apreciez că niciun filtru de tipul acesta nu e exagerat și nu e kitsch.

Camera stabilizează excelent atât când fotografiezi normal sau în portret, reușește să prindă foarte bine și oameni în mișcare, o folosire improprie a modului portret, dar mi-a plăcut mult să trag cu el, așa că l-am folosit și la fotografie stradală.

Citeam un studiu la un moment dat care zicea că în 2022 tineri aveau peste 10 milioane de fotografii stocate în telefoane sau în Cloud. Se fac multe fotografii. Eu sunt dovada că se fac multe fotografii proaste. Dar am descoperit mereu că dacă am un telefon în care am încredere, voi scoate și voi experimenta mai mult. Voi face portrete, voi vedea lucruri. Când am avut telefoane care nu făceau poze bune, nu îmi venea să le scot din buzunar.

La nivelul altor tipuri de fotografii, pe partea de peisaje și ultra wide rezultatele sunt decente, cu mici aberații în colțuri și culori fidele realității. Aici telefonul e setat bine și nu exagerează culorile.

Honor 200 e dedicat unei zone de young adults. 20-30 de ani, nu vrei să dai prea mult pentru un telefon, îți place fotografie, îți place cochetăria pe social media. E un mid range dedicat fotografiei, clar. În zona de mid range vedem mult mai mult telefoane care se concentrează doar pe o anumită nișă, nu încearcă să fie prea generaliste.

Rivalul direct al acestui terminal este Motorola Edge 50 Pro și vă voi invita să vă uitați la review-ul colegului meu Florin Cașotă. Pentru că acela are același procesor și se concentrează tot pe fotografie. Dacă Motorola Edge 50 Pro costă acum 3.000 de lei, prețul pentru Honor 200 e de 3.200 de lei, dar va veni cu diferite oferte în momentul lansării în România.

Prețul e la limita aceea competitivă. Până în 3.500 de lei vorbim cam de mid range și Honor a realizat că nu poate să câștige toată lumea, ci lumea potrivită. Adică acele staruri social media în ascensiune care vor să se evidențieze nu prin suprafolosirea filtrelor, ci prin rezultatele concrete pe care le scoate un telefon.

Honor 200 nu e un telefon pe care mi l-aș cumpăra eu personal, pentru că am 35 de ani și nu fac fotografie portret. Dar dacă ai 20-30 de ani, îți place să prinzi emoțiile oamenilor pe cameră, atunci poate fi pentru tine. E ușor, e drăguț, cu tot cu modulul acela de cameră old school, iar softul te ține de mână ca să nu fii prost ca mine la fotografii.