REVIEW Nothing Phone (2) - telefonul pentru care am renunțat la un flagship

Ce e un Nothing Phone (2)? Dacă știi deja, dă click pe următoarele capitole în descriere. Dacă nu știi, e un brand nou pe piața telefoanelor mobile și nu numai. Este creat de Carl Pei, un tip foarte deștept și care a fost creatorul brandului OnePlus. Dar când acela a devenit mult mai integrat în Oppo și și-a pierdut din personalitate, Carl a plecat. A stat un pic și a pornit o nouă companie de gadgeturi - Nothing. E o misiune îngrozitor de grea să deschizi o asemenea companie astăzi.

Ideea de bază a fost simplă și cumva inspirată din OnePlus - telefoane accesibile pentru toată lumea, cu personalitate, care se diferențiază, care să găsească esențialul în jur și care să ofere un raport calitate preț bun. Nothing Phone (2) e a doua iterație a acestora.

Iar eu am luat decizia de a-l cumpăra de Black Friday. De ce? Pentru că m-a atras enorm de mult personalitatea Nothing Phone. Am fost curios să văd cum e să susții un startup din lumea telefoanelor, unul care nu doar lansează un telefon ce seamănă cu celelalte, ci încearcă să aducă ceva în plus. Pot spune că mare parte din experiență nu a fost dezamăgitoare. Dar există elemente care-mi amintesc în mod constant că vorbim de un telefon mid range care nu e atât de performant ca cel pe care-l aveam anterior. Sau ca telefoane pe care le-am testat anul acesta.

În același timp, totuși, m-a făcut să realizez că nu ai nevoie de atât de multe de la un telefon. Ca jurnaliști care umblă cu cele mai noi tehnologii cădem în păcatul de a ne îndrăgosti de flagship-uri, de S23 Ultra, de Honor Magic 5 Pro, de Vivo X80 Pro, de cele mai scumpe iPhone-uri. Pe când majoritatea celor dintre voi care ne urmăriți folosiți Samsung Galaxy A34, Honor 90, Vivo Y21. Adică telefoane mid-range, la un cost rezonabil.

Telefonul are un ecran de 6,7 inci cu margini unitare pe toate părțile, dar foarte mici, atât cât să nu atingi accidental display-ul. Rezoluția acestuia este 2412 pe 1080 de pixeli, la o orientare 20 pe 9.

Pe față avem Gorilla Glass, la fel ca și pe spate. Marginile seamănă cu iPhone și sunt din aluminiu. Pe spate Nothing Phone (2) își relevă identitatea. Designul care încearcă să imite un circuit electronic e cunoscut deja de la prima ediție. E un design translucid, sticla de pe spate fiind puțin curbată și se simte bine. Pe lângă acest design geekish ai acele elemente luminoase pe care Nothing le numește Glyphs. Dacă vrei, sunt ca mărul de pe MacBook acum ceva ani, doar că acestea sunt active și pot fi personalizate pentru notificări, apeluri și alte funcții.

Telefonul strigă pasionat de tehnologie. Niciun om normal la cap și serios nu ar vrea să aibă un asemenea telefon. Nici un om normal la cap nu ar vrea lumini care să se aprindă random. Deși au utilitate.

Ceea ce am apreciat eu la acest design e că deși până la urmă e tot un dreptunghi de aluminiu și sticlă, precum multe alte telefoane, transmite unicitate și personalitate. Dacă nu te uiți la review-uri zi de zi, va fi greu să diferențiezi un OnePlus, Huawei, Oppo, Honor, Vivo, Samsung unul de celălalt dacă nu vezi brandul. Nothing are capacitatea de a fi diferențiat. Și îmi place că e un telefon cu încredere în brand, pentru că numele Nothing este marcat foarte, foarte discret în colțul din stânga, cu un gri care abia se poate vedea. Pentru că a avea un brand înseamnă ca produsul tău să fie recunoscut fără nume.

Nothing a creat ceva de la care se poate porni pe mai departe. E o linie de design solidă, care se poate vedea și în alte produse ale lor, cum sunt căștile, iar pe termen lung îl vom vedea extins. E o școală inspirată de Apple foarte mult, dar și mai mult de Dieter Rams și Braun, cei de la care designerii Apple s-au inspirat de multe ori.

Vorbim de un telefon midrange cu procesor mid-range. E un Snapdragon 8+ Gen 1, adică flagship-ul de anul trecut. Acest lucru nu este rău. Nu m-am dus foarte mult înspre jocuri mobile, dar e tipul de procesor care va duce clasicele Asphalt-uri, de exemplu.

Când vine vorba de performanță pură, nu am întâmpinat probleme. Telefonul nu a avut freeze, nu s-a blocat, problemele fiind din zona de software de care voi vorbi ulterior. Acolo au fost probleme de optimizare. Telefonul are 12 GB de RAM și 256 de GB de stocare în varianta care se găsește acum pe piața din România.

E un pachet hardware relativ standard. Nu are slot de card, nu are mufă de căști și se încarcă USB C. Când vine vorba de încărcare, nu e cel mai rapid din lume. În cutie ai un cablu USB C la USB C personalizat pe linia de design Nothing care poate încărca la 45 de wați și la 15 wați wireless. Dar în cutie nu ai niciun brick de încărcare, lucru ce nu m-a supărat în sine, că am destule, dar e bine să știi de asta.

Ce mi-a plăcut la nivel de performanță e autonomie. Vin de pe iPhone 14 Pro unde cerințele erau mari și maximum o zi mă ducea. Bateria de pe Nothing Phone (2) e de 4.700 de miliamperi, dar lucrurile sunt bine optimizate și am avut 2 zile de autonomie fără probleme mari. Glyphs de pe spate nu consumă așa mult și telefonul pare foarte bine optimizat aici. E lucrul ce mi-a plăcut la el.

Telefoanele cu Android nu se diferențiază atât de mult la software. Doar câteva funcții, dar cam atât. Nu s-au făcut eforturi solide de a modifica Android-ul, așa cum vorbeam acum câțiva ani atunci când descriam capacitatea de personalizare a acestui sistem de operare. Nothing a luat tot ce știm și l-a dat peste cap printr-o interfață care poate fi numită simplu - Dots. E o linie de design proprie Nothing, inspirată de puncte ce formează diferite imagini. Aproape o odă adusă ASCII.

În primul rând, sistemul de operare poate fi modificat să arate ca un Android clasic, cu iconițe tradiționale sau poți să alegi diferite pachete de iconițe, unele care sunt chiar disponibile online pentru descărcare. Nu e ceva nemaivăzut, dar eu am folosit schema de iconițe Nothing monocolor. Da, am un telefon aproape alb negru, cu elemente vagi de culoare dar care se încadrează în designul total al terminalului. Un lucru de apreciat, deși am avut această variantă de sistem de operare în Beta chiar, e că toate iconițele sunt încadrate foarte bine și nu există excepții neoptimizate. Ce a făcut practic Nothing e să pună icoana tradițională a unei aplicații în spatele unui cerc monocolor. E o alegere simplă, dar care dă unitate software-ului.

În plus, poți adăuga acest efect de sticlă de baie pe care îl am și eu pe ecran, dacă nu vrei să se vadă wallpaper-ul în spate. Acesta e un lucru din nou smart, pentru că de multe ori wallpaper-ul poate să fie superb, dar încurcă vizibilitatea. Cu ajutorul efectului de sticlă, schemei monocolor, totul este foarte vizibil. Mi-a luat aproximativ 2 zile să mă obișnuiesc cu asta, pentru că îți dispar instinctele vizuale cromatice obișnuite și nu mai știam unde sunt aplicațiile, deși le aveam aranjate exact ca pe iPhone.

Un alt lucru la care Nothing a lucrat sunt widget-urile. Nu sunt enorm de multe, dar sunt construite cu atenție. Fie că vorbim de widget-ul de vreme care are interfața Dots, cel de ceas sau cel de calendar. Cel mai mult îmi place widgetul de ceas analog. Două linii - alb și gri, un singur punct roșu, elementul de culoare ce se repetă la Nothing și care e inspirat de epoca OnePlus a lui Carl Pei. E un detaliu aici. Atunci când limbile ceasului sunt în același loc ele recreează acul de cartelă al Nothing din pachet. De ce contează? Nu contează, doar că arată atenție la detalii și unitate vizuală și cromatică. Un element din viața fizică, și el unic față de alte terminale, transpus pe ecranul virtual al terminalului.

Un alt element care face un pod între hardware și software sunt Glyphs, luminile de pe spate. Ce rol au? Ele pot să se aprindă ritmic atunci când primești un apel, pot să îți arate dacă ai notificări, pot să te ajute cu un timer, cu nivelul de încărcare al bateriei sau cu integrări cu aplicații 3rd Party, cum ar fi Uber. Sau să compui tu o melodie… Da. E 2023.

Bun, cât de utile sunt Glyphs? În primul rând sunt element de identitate pentru Nothing. Sunt la limita dintre a fi foarte smart și a fi foarte imature. Ceea ce am învățat eu prin Glyphs e că pot să mă ajute într-un scop pe care mi l-am pus de ceva vreme încoace - reducerea timpului meu pe ecran. Folosesc Glyphs pentru apeluri și pentru notificări. Dar nu pentru toate. Nothing chiar vorbește despre ce înseamnă ca funcție să fie ”prea multă”. Adică să ai atâtea notificări încât să nu mai conteze integrarea cu Glyphs. Eu, de exemplu, am 4 aplicații setate pentru a primi notificări luminate - Telegram, Messenger, mailul de muncă și Slack. Practic, am setat lucrurile acestea ca pe un telefon de muncă. Pot să întorc telefonul cu ecranul în jos, așadar să îmi reduc screen time, și să văd doar dacă am primit o notificare de la aceste aplicații. Așa știu că e văd doar lucrurile importante.

Altfel, timerul e util, iar compozitorul de melodii vine din anii 2000 și parcă ești pe Nokia încercând să fii Beethoven pe 8 bit. Dar Glyphs sunt utile doar dacă nu abuzezi de ele. Și doar dacă Nothing nu va abuza cu opțiunile. Atât cât e acum sunt utile și personalizabile, oferă mai multă personalitate. Cu toate acestea, poate fi distracting dacă ești într-o ședință și începe lumina să bâzâie, dar și acest lucru poate fi modificat, prin scăderea intensității.

Telefonul are acum Nothing OS 2.5.1., eu fiind în Beta și am apreciat enorm faptul că are Android 14, așadar ultimul apărut, în condițiile în care branduri mari încă nu au făcut acest update.

Ce lucruri nu mi-au plăcut în sistemul de operare? Ori procesorul, ori optimizarea duc la niște lucruri foarte … mid-range. De exemplu, dacă fac o poză sau un print screen și vreau imediat să-l trimit în Facebook Messenger, de exemplu, acestea nu apar în galeria foto. Cred că am avut un lag între poză și integrarea în galerie de vreo 10 secunde. Inacceptabil. O altă problemă e cu tastatura Gboard. Să zicem o dată pe săptămână trebuie să restartez telefonul pentru că tastatura are lag. Adică încep să scriu, dar tastatura nu transmite cuvintele și literele pe ecran decât foarte târziu. Din nou, cam inacceptabil. Un alt lucru de care am nevoie de la Nothing e o galerie foto. Telefonul folosește galeria foto standard de Android, adică Google Photos. Cu mâna pe inimă pot spune că e cea mai inutilizabilă aplicație de galerie foto pe care am văzut-o eu. Foarte bună pentru poze online, foarte proastă și ciudat organizată pe telefon.

Camera principală de pe acest telefon are 50 de megapixeli și f/1.9, iar camera a doua este una ultrawide de 50 de megapixeli. Nu avem o cameră de zoom aici. Camera selfie e una de 32 de megapixeli wide.

Nu voi insista prea mult pe capitolul acesta, pentru că nu am multe de spus. Dacă vrei un telefon pentru multimedia, Nothing Phone (2) nu este așa ceva. Are camere care pot fi utilizate, dar nu pot să zic alte metafore. Dacă ești ziua, orice telefon scoate poze decente. Și Nothing o face. Dar dacă se întunecă, atunci rezultatele sunt oribile. Poze mișcate, foarte mult zgomot. De asemenea, dacă vrei să faci portrete, rezultatele sunt mediocre. Unde e ok e pe selfie-uri, acolo Nothing e un telefon decent. Nici pe filmare nu ai ce povesti acasă - filmările sunt decente, dar nivelul este de amator.

Un lucru e clar, Nothing a făcut economii aici și la un asemenea terminal nu prea ai cum să pui ultimele camere de pe piață. Se vede, se simte, e unul dintre cele mai proaste telefoane de pe acest palier la camere.

Am achiziționat acest telefon de Black Friday la 2.700 de lei, cel mai bun preț la care fusese până-n acel moment. În acest moment costă 3.200 de lei și de obicei poate fi redus de la 3.000 de lei.

La nivelul acesta de performanță te mai poți uita și spre un OnePlus 10 Pro, de exemplu, dar acolo ai un design tradițional și o interfață clasică.

E un telefon cu un preț rezonabil din punctul meu de vedere. Realist, probabil că suma maximă pe care o merită e 2.500 de lei. Dar în acest pachet primești multă personalitate, multă personalizare, puțină cameră și un telefon care devine un subiect de discuție o dată - de două ori.

Ce pot să vă spun eu, după mai bine de o lună de când mi-am schimbat un iPhone 14 Pro pe un Android mid range? A fost o decizie inspirată? Ca multe decizii luate în viață, probabil că nu. Simt că viața mea este mai lipsită de farmec? Nu. Înveți să folosești un telefon diferit destul de ușor, restul e pur și simplu o preferință personală și vanitate.

Aș mai face asta încă o dată? Ca multe decizii din viața mea, probabil că nu. Nu recomand nimănui asta. Dar am descoperit în această perioadă un telefon simplu, dar gândit bine. Nothing arată atenție în creație pe care branduri mari cu Android nu o arată. În lumea în care telefoanele arată la fel, Nothing a încercat ceva diferit. Atât hardware, cât și software. Probabil că următoarea etapă ar fi cea de flagship, în care toate lecțiile învățate până acum să fie puse în slujba utilizatorilor.

Telefonul acesta m-a învățat să nu mai fac poze la fel de multe, mai ales seara. Că nu vor ieși. M-a învățat că personalizezi o zi și după aia toate lucrurile arată la fel. Nu regret cu adevărat decizia, deși nu aș repeta-o. Dar dacă ești în căutarea unui telefon de 2.700 de lei care are personalitate, Nothing Phone (2) este o soluție foarte bună și o briză de aer proaspăt.