Review Second Sun: imperfect, dar distractiv

Second Sun este un FPS HI-octane (first person shooter cu acțiune intensă), dezvoltat de Grey Wolf Entertainment și publicat de Iceberg Interactive, care are elementele unui roleplaying game, cu un open world deschis, plin de dungeons (zone restrânse pe hartă, unde explorezi, de obicei, camere pline de inamici, cu scopul de a aduna resurse și a crește în nivel; N.red.) și loot generat aleatoriu cu fiecare joc nou pe care îl începi.  

Cu toate că nu este o experiență nemaivăzută, iar mecanicile nu sunt cele mai bune sau fluide, jocul oferă o atmosferă plăcută și câteva ore distractive, unde te poți plimba prin tărâmul a două imperii care se află în război.

Jocul are câteva elemente interesante: chiar dacă customizarea personajului este redusă și există doar trei clase din care poți alege, primele minute ale jocului te întâmpină cu o atmosferă divină și misterioasă, unde ești pus să răspunzi la niște întrebări pe care o sferă aurie ți le pune. Interfața și dialogul m-au dus cu gândul la Disco Elysium, un joc narativ cu un ton similar când vine vorba de genul de script prezentat jucătorului. 

De aici, aflăm că există un război civil între două forțe numite Empire și Order of the Second Sun, unde imperiul stă să cadă pe zi ce trece. Lumina „soarelui bun” apune, iar lumea se scufundă în umbră. Apoi aparăm noi, protagonistul, un Sunborn (adică un războinic cu abilități speciale, care protejează imperiul), care este însărcinat cu misiuni care sunt menite să pună capăt războiului pe măsură ce crește în nivel și status. 

Prima misiune se arată a fi simplă: ești trimis să mergi dincolo de baza militară care funcționează ca hub-ul principal al jocului (locul unde te odihnești, cumperi resurse și primești misiuni) și să te întâlnești cu un alt soldat care te așteaptă la intrarea în ceea ce va fi primul dungeon pe care îl vom explora. 

Drumul este simplu, linear, iar peisajul este minimalist, dar plăcut vizual. Muzica și atmosfera sunt plăcute, imersive, și cu toate că graficile nu sunt optimizate sau super-realiste, elementele stilizate oferă jocului un farmec aparte și un sentiment de retro. 

Odată ajuns în dungeon, am observat două lucruri: camerele construite sunt plăcute vizual și interesante, dar repetitive pe măsură ce te aventurezi tot mai adânc, într-un lanț de camere și holuri care ascund doar câteva tipuri de inamici, chiar dacă în număr mare. Au fost momente unde inamicii au apărut de nicăieri în fața mea, cât și momente unde mișcările lor erau haotice și greu de citit. 

Primul dungeon ține în jur de 10-15 minute, până ajungi la camera principală unde dai de primul boss-fight. Mecanicile sunt identice, iar dacă petreci ceva mai mult timp pentru a crește în nivel, lupta devine ușoară. De aici, devine rinse and repeat. 

Cu toate că jocul nu este memorabil, mi s-a părut potrivit pentru acele seri când vrei să te joci ceva fără să depui un efort constant de a rămâne atent. Luptele simple, adunatul de loot și vânatul constant de materiale și noi abilități este un proces, după cum am spus, repetitiv.

Dar asta nu înseamnă că este ceva rău. Nu toate jocurile trebuie să ne schimbe viața sau să fie o experiență unică: Second Sun mi-a amintit că unele jocuri merită timpul meu prin simplul fapt că sunt distractive și evident făcute cu pasiune. 

Premisa rămâne interesantă, chiar dacă nu e punctul principal de interes - întrebarea „Oare ce au făcut aici?” m-a ținut de multe ori din a închide jocul: am mai explorat un drum, am mai citit un dialog, am mai deschis un magazin și m-am mai uitat peste noi abilități pentru câteva minute în plus. 

Așadar, jocul nu are de oferit o experiență nemaivăzută, dar dacă vrei un joc simplu, plăcut și distractiv, ceva de explorat cât asculți un podcast sau un audiobook, atunci Second Sun se poate strecura în colecția ta de jocuri. 

Second Sun este disponibil pe Steam, la 19.50 de euro.