REVIEW The Outer Worlds 2 - un RPG bun, ca pe vremuri

Acțiunea din The Outer Worlds 2 are loc la câțiva ani după primul joc, într-o colonie diferită numită Arcadia. Colonia s-a trezit izolată de Pământ din cauza unor fisuri spațiale. Jucătorul preia rolul unui agent al Directoratului Pământului (Earth Directorate) și ajunge pe colonie pentru a rezolva problemele locale, fiind un "outsider" (un străin) tipic jocurilor Obsidian.

Intriga principală se învârte în jurul unui conflict major între trei facțiuni omniprezente:

Jucătorul este trădat, misiunea nu iese bine și acesta este salvat după mulți ani, iar acum este în căutarea acelei persoane care are propria teorie asupra modului în care o organizație ar trebui să funcționeze și astfel e pregătită să sacrifice foarte mulți oameni. Bineînțeles, lucrurile nu sunt chiar așa cum par. Per total, mi-a plăcut povestea deoarece e una matură, cu tematici interesante unde nu există un rău cu R mare sau un bun cu B mare. 

Tematic, jocul aprofundează modul în care cei aflați la putere controlează oamenii, explorând diferite filosofii de guvernare, dar păstrează și umorul specific francizei. De asemenea, am apreciat să văd cum alegerile tale se resfrâng asupra poveștii și asupra unor personaje. Nu am avut timp pentru mai mult de un playthrough, dar aș vrea să-l iau de la capăt încă odată pentru a vedea exact cum se schimbă și aș încerca și un alt stil de joc. 

În joc vei  fi asistat de șase companioni, printre care Niles și Valerie (agenți ai Directoratului Pământului) sau Marisol (din Ordinul Ascendent). Aceștia au propria lor progresie și poveste, iar finalizarea poveștilor lor poate duce la îmbunătățiri ale armelor și abilităților lor. Nu există opțiuni de relații romantice în The Outer Worlds 2. Sunt personaje interesante, dar parcă niciunul nu a fost la fel de bine conturat ca alte personaje din primul joc, de exemplu Parvatti. 

The Outer Worlds 2 este un RPG shooter care poate fi jucat din perspectivă first-person sau, opțional, third-person. Dezvoltatorii au vizat în mod specific un "RPG mai complex" punând un accent mai mare pe sistemele RPG profunde și pe construcția personajului.

Construcția personajului este specializată și se bazează pe următoarele elemente:

• Background și Trăsături: Alegerea lor (inclusiv combinații unice precum "profesor prost/idiot savant") poate debloca opțiuni de dialog suplimentare sau căi de ieșire din anumite situații.
• Skills : Sunt 12 abilități care influențează dialogul, acțiunile și disponibilitatea perk-urilor (avantajelor). Abilitățile pot fi folosite și pentru a interacționa cu mediul, cum ar fi utilizarea explozibililor pentru a deschide uși. Nu mai ai sistemul vechi cu puncte la persiasiune sau intimidare, ci doar speech sau guns, care fac fix ce zic.
• Perks: Peste 90 de perk-uri sunt disponibile. Acestea funcționează în combinație cu abilitățile și defectele pe care le acumulezi de-a lungul jocului pentru a specializa personajul. Acestea sunt cele mai interesante, dar nu le primești la fiecare nivel, ci din 2 în 2. 

Sistemul de defecte a fost refăcut față de primul joc pentru a fi mult mai imediat și cu impact mai mare. În loc să ofere doar penalități (cum ar fi o fobie), defectele sunt concepute să încurajeze un anumit stil de joc care le-a declanșat, oferind un avantaj alături de o penalizare pentru neutilizarea acelui stil. De exemplu, defectul Overprepared oferă o mărire de 50% a dimensiunii încărcătorului, dar aplică o penalizare mare la daune dacă arma se golește complet. Defectul Flawed forțează jucătorul să accepte toate defectele întâlnite în schimbul unor perk-uri suplimentare la fiecare cinci niveluri. Nu este recomandat pentru prima trecere prin joc.

Luptele au fost îmbunătățite semnificativ, inamicii reprezentând o amenințare mai mare chiar și la dificultatea normală. De asemenea, combatul este mai dinamic cu slide și cu sărituri. Eu mi-am făcut un fel de space ranger care se pricepe la arme și la vorbit. Deci nu eram foarte rezistent și poți fi copleșit ușor de inamici. Însă aici pot interveni și companionii pe care îi poți specealiza în roluri precum tank sau healer. 

În acest sequel a fost adăugată săritura dublă de care am abuzat tot timpul, sliding (alunecarea) și cățărarea. Săritura dublă, deși nu salvează personajul de la moartea în cazul unei căzături, adaugă multă verticalitate și soluții noi la obstacole.

Time Dilation este un sistem similar  cu VATS din Fallout. Încetinește timpul pentru câteva momente.  Acesta face parte acum din noul sistem de Gadgeturi.Pe lângă Dilatarea Timpului, jucătorii pot folosi gadgeturi unice precum un scut împotriva otrăvirii cu Xyanium sau un dispozitiv de eliminare a cadavrelor (util pentru stilul de joc stealth).

Pentru a te vindeca folosești un inhalator medical care poate fi personalizat cu patru module diferite. Acestea vindecă, dar adaugă toxicitate Xyanium. La pragul maxim de toxicitate, personajul intră în starea de "Crashing" (prăbușire), care reduce vindecarea. Deci nu prea merge să spamezi heal-uri în luptele cu boșii. 

Jocul susține multiple stiluri de abordare, inclusiv unul pacifist în care nu ucizi pe nimeni, dar necesită ceva muncă din partea ta.

Bineînțeles, poți juca un scenariu plin de acțiune la fiecare colț sau poți merge pe un mod stealth. Eu am ales clasicul gameplay pentru că îmi place să împușc, iar în acest joc ai tot felul de arme care mai de care mai fun și mai ciudate și îmi place să-mi folosesc și puterile de convingere când e cazul. Dar aș vrea să-l mai joc odată altfel ca să văd și alte scenarii de joc. 

Ca gameplay nu este foarte diferit de alte RPG-uri cu loot, armament, bonusuri, creșterea personajului și a companionilor și tot așa. Ce mi-a plăcut aici este faptul că au reușit să creeze momente de gameplay memorabile. De exemplu, este o misiune principală de tip who done it, în care joci rolul unui detectiv și afli mici indicii în legătură cu ce s-a întâmplat acolo. Altă misiune face ca inamicii să fie invizibili și tu primești o cască cu care-i vezi, însă aceasta funcționează un timp limitat și trebuie reîncărcată. Asta adaugă o nouă dimensiune de gameplay și o tensiune în joc. 

The Outer Worlds a fost un joc mai scurt și compact. Mie mi-a plăcut și l-am apreciat. Outer Worlds 2 a primit mai mult timp, buget mai mare și astfel jocul este mai mare, are mai multe zone deschise, cu mai multe misiuni și cel mai important mai multe ramificații ale deciziilor tale. 

Reactivitatea și alegerile cu consecințe profunde reprezintă o prioritate centrală a designului, un element pe care Obsidian a dorit să-l aprofundeze față de primul joc. Acțiunile întreprinse la începutul jocului vor fi menționate și vor avea un impact mare mai târziu. Prezența facțiunilor omniprezente de-a lungul jocului facilitează aceste efecte narative extinse.

Pentru a se asigura că jucătorul simte că alegerile contează, TOW 2 arată opțiunile de dialog care nu pot fi alese (de exemplu, din lipsa unei anumite abilități sau informații). De asemenea, jucătorul poate plasa cursorul peste opțiunile disponibile pentru a vedea de ce le are (de exemplu, ce skill sau trait a condus la acea opțiune), ajutând la consolidarea sentimentului de a conduce povestea.

Sequel-ul continuă cu același stil artistic introdus în primul joc și avem medii înconjurătoare SF care mai de care mai impresionante cu natură extraterestă, lumi culorate în toate culorile și foarte multă tehnologie cu iz retro. Nu este cel mai frumos joc pe care o să-l vezi anul acesta, dar este plăcut ochiului și vine cu ray tracing pentru un plus de realism la iluminare, deși aici am avut unele probleme cu umbrele „puricoase” în acest mod. De asemenea, are DLSS 4 pentru performanță ridicată. Pe setări grafice very high, fără DLSS am avut în jur de 50 de FPS la rezoluție 4K, dar odată cu activarea DLSS am avut peste 60 de FPS. Chiar și cu ray tracing poți juca fluent. 

Jocul are un look cinematic, mai ales în discuții cu personaje realiste și iluminare de calitate, dar animațiile, în special cele third-person pentru stealth și melee nu sunt cele mai bune. De asemenea, am avut și mici bug-uri grafice și pop-in de texturi atunci când treceam la o zonă nouă. 

Sistemul radio revine. Stațiile de radio ale facțiunilor nu difuzează doar muzică, ci și buletine de știri care evidențiază evenimentele în care jucătorul a fost implicat activ. Mi-a plăcut asta în seria Fallout și îmi place și aici.  

Deja am avut anul acesta câteva RPG-uri bune, iar acest titlu completează această serie și cred că poate fi nominalizat la premiile de final de an. Nu e perfect: combatul încă nu e extraordinar, companionii nu sunt la fel de memorabili ca alții din RPG-uri și animațiile third person nu sunt cele mai grozave. 

Cu toate astea, The Outer Worlds 2 este mai bun, mai mare și mai interesant decât primul joc, păstrându-și în același timp personalitatea, umorul. Îl recomand tuturor pasionaților de RPG-uri și fanii seriei Fallout. E disponibil pe toate platformele, dar vine și pe Game Pass.