Romania afacerilor e multiculturală și europeană

Acest articol a fost publicat ca o scrisoare săptămânală către cititorii newsletter-ului start-up.ro, în secțiunea Nota Redacției, în data de 2 octombrie. Te poți abona aici.

Lumea startup-urilor nu e naționalistă. Companiile din lumea tehnologiei au realizat că nu pot face totul prin ele înșiși. Ci că pot porni de la București, să angajeze români, dar piața lor să fie internațională. Pentru că boții și inteligența artificială nu vor avea granițe.

Iar legătura dintre noi și lucrurile de peste graniță este evidentă la evenimente precum How to Web, dar acest lucru l-au descoperit și colegii mei Oana Coșman și Florin Cașotă, care au lucrat la un film documentar despre evoluția lumii startup-urilor din România. Toți cei intervievați au avut o legătură cu străinătatea sau cu firmele din străinătate. Fie s-au dus în afară și au învățat cum se face management, fie au lucrat la firme mari din străinătate sau și-au vândut companiile unor firme din afară.

Nimic din aceste aspecte nu este lipsă de naționalism. Nu. Nu și-au vândut țara, cum ai putea vedea prin comentarii online.

De 8 ani în lumea startup-urilor am învățat că naționalismul, promovat uneori populist de clasa politică, este de fapt de două feluri. Dar pentru simplitatea demagogică este introdus într-o singură categorie. Vom avea o dezbatere profundă despre acest lucru anul viitor în cadrul alegerilor parlamentare și prezidențiale.

Naționalismul care înseamnă să vrei ca țara ta să crească, să fii mândru, dar obiectiv, legat de oamenii de lângă tine, să promovezi valorile în mod obiectiv este un lucru bun. Naționalismul a adus lucruri bune de-a lungul istoriei, autodeterminarea multor popoare ce altfel nu ar fi existat astăzi ca țară. Naționalismul de astăzi, într-o lume conectată, în Uniunea Europeană, nu înseamnă un discurs obosit despre genialitatea poporului, ci despre descoperirea poziției obiective a unei țări în ecosistemul global. Și naționalismul nu se susține doar prin vorbe, ci prin fapte, care pornesc de la clasa politică și apoi se duce către popor. Să fii un cetățean corect, să fii o clasă politică ce lucrează bine. Pentru acest colț de lume care nu e mai genial ca altele, dar care poate să facă lucrurile pentru cei de lângă tine. Acest naționalism intrinsec nu îmi este străin, dar el nu trebuie confundat cu discursurile demagogice ale genialității unui popor. Toate genialitățile popoarelor au avut contexte, au avut strategii în spate, nu au avut ceva „în sânge”. Silicon Valley nu a devenit ce este astăzi din întâmplare, ci pentru că o combinație de oameni cu idei au fost susținuți să facă ceva.

Și aici intervine naționalismul care mi se pare periculos în discurs. Cel economic. Se îmbină de multe ori cu lupta împotriva „bogaților”. O vedem în noile măsuri fiscale. Demagogie prin „pedepsirea” profitului companiilor. Demagogie prin pedepsirea companiilor străine care vin în România.

Evident ai nevoie de mici măsuri protecționiste care țin de protejarea angajaților și oferirea unui mediu corect. Dar e cea mai simplă metodă demagogică să pedepsești marile companii, dar și pe cele medii, pentru că au profit. În ultimii 33 de ani companiile străine care au venit aici și au rămas au creat noi generații de antreprenori și venituri bune pentru români. Un lucru pe care nu puteam să-l facem singuri.

Companiile străine au reușit să ofere un mediu de lucru ce oferea salarii bune, iar apoi mulți dintre cei de acolo au deschis astăzi afaceri, după ce au învățat proceduri și modul de a face business. Ele au adus istorie cu ele și de pe urma lor au profitat generații de români care astăzi au devenit proprietarii propriilor lor firme. Din acest motiv, e periculos să pedepsești companiile străine, pentru că e demagogic ușor, dar și antreprenori mici și medii pentru că au succes.

Și apoi ajung la How to Web. Un loc unde românii se întâlnesc cu zeci de alte naționalități. Un startup românesc nu este diferit foarte tare de unul din Austria. Poate are mai puțin acces la finanțare, dar metodele sunt în mare parte aceleași. O lume multiculturală pe care oricine din mediul de business și politic ar trebui să o vadă. Nu e o insulă ciudată, ci o realitate.

Una în care e ok să ai un naționalism spiritual în care să vrei să faci lucrurile bine pentru tine și pentru apropele tău. Dar una în care descoperi că mediul economic mondial este interconectat definitiv, iar România nu poate să stea mândră să vorbească despre trecutul economic, ci să accepte multiculturalitatea necesară dezvoltării sale. Un lucru ce va fi important și anul viitor în cadrul alegerilor. Atunci când vrem nu vrem, se va da o luptă între naționalismul izolaționist demagogic și capacitatea de a negocia, bine sau rău, pentru îmbinarea avantajelor locale cu cele internaționale.