"Școala nu este decât o paletă largă de posibilități"

În anul 2010 am finalizat cursurile Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, o școală de 6 ani care oferă o gamă largă de discipline. Dacă întrebi 10 studenți diferiți ce părere au despre Ion Mincu vei primi 10 răspunsuri diferite. Unii o vor considera o școală grea, alții vor spune că e frumoasă, alții probabil vor spune că nu sunt necesari cei 6 ani. Eu consider că avantajele acestei școli sunt atât durată, cât și paleta diversă de cursuri la care ai acces ca student. Nu este nevoie să intru în detalii, însă ce pot spune este că în perioada studiilor, mai mult ca în orice altă perioadă a vieții, dispunem atât de maturitatea necesară cât și de suficient timp să experimentăm, să încercăm diferite căi ce par a fi atrăgătoare pe termen lung pentru o posibilă carieră.

În școala de arhitectură circulă o zicală - “Din 10 studenți, 2 vor practica meseria de arhitect.”

Când am auzit prima dată această zicală mi-am spus că eu voi fi cu siguranță unul dintre acei 2. Probabil mulți din colegii mei gândeau la fel.

Ani mai târziu, realizez că acest raport este de fapt unul obținut empiric și nicidecum o vorbă goală.

Dintre toți colegii cu care am ținut legătura, sunt doar câțiva care lucrează în breaslă.

Mulți au folosit modul de gândire cultivat în școală și l-au aplicat în alte domenii - design de produs, design grafic, design de mobilier, vizualizări, advertising, muzică, design vestimentar etc.

Din acest punct de vedere, consider că școala de arhitectură este de fapt un drum către o formare artistică pragmatică. Arhitectura impune rigurozitate și o gândire în ansamblu, dar în egală măsură, necesită creativitate, gândire laterală și inovare. Este un joc continuu între aceste elemente care într-un final trebuie să ajungă la un numitor comun. Acel numitor comun este de regulă soluția problemei abordate, fie ea în arhitectură sau în alt domeniu adiacent.

Cu toate acestea, orice școală, oricât de bună ar fi paleta de cursuri și seminarii, nu poate scoate ce-i mai bun dintr-un om, decât dacă acesta este interesat.

De multe ori dăm vina pe profesori, iar aici nu pot contrazice. Întotdeauna, un profesor bun va trezi interesul studentului spre a cunoaște mai mult. Propun să ne gândim și din perspectiva opusă. Dacă ești un student curios, poți stimula la rândul tău profesorul să îți ofere informații pe care altfel nu le-ar oferi, din comoditate, din plictiseală sau din orice alt motiv. Un profesor poate deveni mentor într-un domeniu, dacă observă interes.

Aș merge un pas mai departe și aș spune că școala în general nu este decât o paletă largă de posibile opțiuni.

Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Este o sumă de discipline pe care le încerci pentru a afla ce rezonează cu aspirațiile și interesele tale. Am convingerea că ar trebui pus mai puțin accent pe constanța și uniformitatea performanței elevilor în școală și mai mult pe afinitatea către anumite domenii. Suntem diferiți, iar sistemul ar trebui să reflecte și să încurajeze această diversitate. Doar așa un student poate construi o bază în care este cu adevărat interesat și pe care o poate dezvolta ulterior.

Cu toate acestea, responsabilitatea de a evolua, de a învăța, rămâne la noi, studenții. Deși nu mai fac parte din rândurile studenților, nu am încetat niciodată să învăț lucruri noi. Cred că doar căutând continuu să cunoști, să accepți și cel mai important, să depășești limitele propriei tale ignorante poți evolua cu adevărat. Iar de asta nu suntem responsabili decât noi. Informația este pretutindeni, la un click distanță.

Când ai învățat ultima dată ceva complet nou?

Pe măsură ce înaintam în viață, intrăm în rutina lucrurilor bine știute. Construim pe baza pe care o avem și rareori privim dincolo de zona noastră de confort.

Deși sunt expus des la elemente noi în domeniul în care lucrez, recent am realizat că și eu construiesc la rândul meu pe aceeași bază. Mintea mea este obișnuită să facă analogii și să caute asemănări cu ceea ce cunosc deja.

Drept experiment, am început să învăț o limbă nouă ce nu are nicio legătură cu vreuna din limbile învățate la școală. Am observat cât de amorțit îmi este de fapt creierul și cu câtă ușurință îmi sunt declanșate aceleași sinapse zi de zi. Necesită un efort de voință susținut pe termen lung pentru a-ți menține mintea tânără și ageră.

Așadar, căută acel ceva care te interesează, sau apucă-te de cursurile pe care le tot lași pentru mâine și înaintează puțin zi de zi. Hai să învățăm!