Sindromul individualismului post-Covid

Acest articol a fost publicat ca o scrisoare către cititorii newsletter-ului start-up.ro, în secțiunea Nota Redacției, în data de 24 ianuarie 2023. 

M-am gândit la asta mult în ultima vreme. Am trecut printr-o pandemie, acum un an a început un război în Ucraina, economia este sub presiune, măsurile luate de Guvern pentru antreprenorii mici vor pune o presiune teribilă pe unii, multe se vor închide probabil. Scriem pe Facebook și țipăm când vedem nedreptăți, ne uităm la oameni care sunt uciși de câini, dar cumva parcă suntem anchilozați. Ultima formă de protest văzută a fost la coada de la telecabina din Sinaia ieri, pe 23 ianuarie, pentru că era aglomerație și telecabina blocată.

Cred că oamenii, fie că sunt antreprenori, angajați sau pensionari, tineri sau bătrâni, au obosit în ultimii ani și acesta este unul dintre efectele foarte perverse ale pandemiei. Dincolo de chestiunile medicale, pandemia a adus pe alocuri multă singurătate la unii, a adus individualism prin munca permanentă de acasă și dorința de a ne răzbuna pe acei ani prin a ne concentra pe noi și pe viața noastră. Vrem mai degrabă să ne bucurăm de un concediu, decât să ne luptăm cu nedreptățile. Vrem să ne renovăm casa decât să analizăm cu atenție că probabil avem unul dintre cele mai periculoase Guverne din ultimii ani. Și putem fi condamnați? Deloc. Suntem obosiți fără să știm că suntem obosiți.

Ceea ce nu ne-a învățat nimeni a fost să ieșim din pandemie. Cumva, am știut cât de cât să ne comportăm în timpul ei. Am stat majoritatea acasă, am respectat măsurile, am transformat o criză în oportunitatea de a sta alături de cei dragi.

Dar să ieșim? Nu ne-a explicat nimeni. Long Covid poate fi un sindrom medical, dar e și unul psihologic. În care suntem concentrați pe individualism mai mult decât pe colectivitate. Antreprenorul se gândește cum să ia măsuri în fața deciziilor Guvernului, dar și a economiei care s-a redus. Activiștii de ieri își găsesc alte scopuri mai mici. Opoziția de ieri e mai slabă ca niciodată în fața unei Puteri din ce în ce mai mari. Nu am știut să ieșim din pandemie și suntem în plină oboseală de criză de care menționam mai devreme. Nu mai putem reacționa, nu mai avem energia.

Ne deranjează mai mult lucrurile individuale. Chiar mai mult ne deranjează că nu putem urca la telecabină pentru că e aglomerație. Dar cam atât. Ne deranjeză că a murit cineva ucis de câini în mijlocul Capitalei în 2023, dar mai degrabă ne ferim noi să mergem acolo data viitoare decât să punem presiune.

E un lucru la care să ne gândim în această zi liberă. Și nu spun asta ca o metodă de a vă face să protestați, ci să vă gândiți. Să fiți atenți la ceea ce au adus ultimii 3 ani fără să vă dați seama, ce impact are individualismul asupra voastră și cum putem să-i ajutăm pe ceilalți. Nu o țară să fie ajutată, dar măcar 10 oameni din jurul tău.