Singurii oameni care contează sunt oamenii tăi 

Singurii oameni care contează sunt oamenii tăi. O vorbă valabilă atât la nivel personal, când ne gândim la familie și prieteni, dar la fel de valabilă și în contextul în care îți cauți publicul pentru compania ta, pentru publicația ta sau pentru orice soluție pe care vrei s-o lansezi pe piață. 

La orice workshop/ conferință, când e vorba de public, specialiștii te îndrumă să-ți găsești o persona. Cum ar fi Maria, 32 de ani, locuiește singură cu un cățel, lucrează în design, dar are un vis de a-și face propria companie. Atunci, Maria e clar parte din oamenii start-up.ro, care ne-ar putea citi, care și-ar găsi informații, inspirație, ar putea să afle de programe de incubare/ accelerare sau chiar finanțare. 

 

Dar de ce am început această scrisoare discutând despre strategii de marketing și de ce am ajuns la Maria?

 

Pentru că am fost la FOMO, festivalul de antreprenoriat, în ziua de vineri, și am văzut niște guru pe scenă. Că e vorba de guru de branding, de Youtube, podcast sau business angels, pe scena Sălii Palatului au urcat niște nume internaționale, care învățau antreprenorii și creatorii de conținut cum să ajungă la oameni și cum să-și crească brandul. 

 

Aici l-am ascultat și pe David Priestly, antreprenor în serie, despre cum creezi o tensiune dintre cerere și ofertă gândindu-te la un restaurant care are mereu coadă la intrare. Atunci, acel restaurant, cel mai probabil, face profit pentru că are această tensiune dintre cerere și ofertă. Produce mai puțin decât ar putea oamenii lui să consume. De aici coada. 

 

Iar pentru invitatul FOMO, oamenii unui brand, acei oameni care contează, sunt fix persoanele care văd cea mai mare valoare în ceea ce faci. Iar asta ia un pic din presiunea jocului pe cifre, pentru că e suficient să ai o mână de oameni care să iubească ceea ce faci și să consume, versus o mulțime apatică.

Exemplul lui este merge către aceste business-urile supraabonate, care vor face profit tocmai din dorința oamenilor de a fi acolo. De a nu avea fomo până la urmă. 

Cum ar fi companiile aeriene, dorite și folosite de un număr imens de oameni, dar care au undeva la 6% profit. Pe când ROLEX are o profitabilitate mult mai mare pentru un produs de care foarte puțini au nevoie și și mai puțini și-l permit. Dar ce face Rolex e să creeze FOMO în business.

La fel și festivalul cu tradiție Glastonbury, care face vânzare într-o singură zi și care reușește să fie sold-out în 36 de minute. Iar în restul celor 364 de zile, doar e prezent, e acolo și lucrează la această tensiune dintre cerere și ofertă. 

Vedem acești oameni cu FOMO și la noi când se pun în vânzare anumite bilete la teatru, că abia apuci să cumperi unul. Vedem asta la diverse spectacole când vin nume mari în țară. Iar această teorie de a da semnate și abia apoi de a face vânzare este una care poate funcționa. A crea o piață și apoi a face vânzări, la fel, poate merge. 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la talk-ul lui este însă faptul că a descris acțiunile oamenilor folosind ”cine vede valoare” și ”cine folosește cu încântare”. E o schimbare de perspectivă de a vedea oamenii tăi, clienții tăi, ca oameni fericiți când ajungi în viața lor.

Că le pregătești o cafea, le oferi o poveste sau le dai o soluție AI care să le ușureze munca.

Dacă ți-o imaginezi pe Maria de la începutul poveștii citind start-up.ro în timp ce stă pe-o bancă la soare și se cățelul ei se tăvălește în iarbă, deja munca noastră, a celor din redacție, are o încadrare umană, vizuală și contribuie la menținerea motivației. 

Și o să închei și cu un sfat: dacă aveți astfel de produse care vă aduc plăcere, dacă sunteți parte din oamenii unui brand, atunci să nu vă feriți să le spuneți asta. Cred că oricine e la butoane, la fabrică sau pe orice teren, se va bucura să afle că a făcut o treabă bună.



Citeste si