Stripe în București: cum vor să ajungă de la 7 oameni la o echipă de 100 de ingineri

Stripe este o companie de plăți digitale fondată în 2010 de frații irlandezi Patrick și John Collison, când aveau 23 și, respectiv 21 de ani. 

Stripe este o platformă de software care oferă acces la rețeaua globală de plăți, dar ajută startup-urile și companiile mare să-și gestioneze contabilitatea, facturarea, plata către terți și optimizarea plăților mobile. Printre clienții Stripe se numără UiPath, Microsoft și Adobe. 

Compania a strâns mai multe rânduri de investiții de-a lungul anilor, ultima rundă având loc în martie 2023, când a strâns 6,5 miliarde de dolari, compania fiind acum evaluată la 50 de miliarde. 

Horia este inginer profesionist de aproximativ 10 ani și manager în ultimii patru. Și-a petrecut aproape jumătate din carieră la Bolt experimentând zona de geo, infrastructură, asistență pentru clienți, operațiuni și procese la nivelul întregii organizații. Înainte de aceasta, a fost în adtech la Google și StackOverflow. Iar în prezent, ajută Stripe să-și creeze o echipă de vis pe centrul de software lansat vara aceasta în București. 

Horia Coman este și unul dintre speakerii Prow, singurul eveniment dedicat dezvoltării de produs din vestul României, aduce la ediția din acest an peste 20 speakeri care sunt experți în domeniu la nivel global. Evenimentul se desfășoară pe 26 si 27 octombrie, la Timișoara, de-a lungul celor doua zile cei interesați de dezvoltarea și managementul produsului având ocazia să participe la conferință, dar și la workshopuri.

Tu ești primul angajat al Stripe Bucharest și voiam să știu ce te-a determinat să alegi această companie și care sunt principalele tale obiective în acest nou rol. 

Nu e un singur motiv pentru care am venit aici aici, e un spectru întreg de motive.

Am o dată motive strict personale: cunoșteam compania, eram fan al ei de de multă vreme. Mai vorbisem cu ei în trecut pentru roluri în afara țării, dar nu voiam să plec din țară. Așa că atunci când a venit Stripe în România, a fost o sincronizare bună. Îmi plăcea și ideea asta de a participa la ceva care creștea de la zero.

Asta e o perioadă foarte specială în viața unei companii, când se adună lumea, se pun în picioare procese, de la cele mai mici, la cele mai mari, cum ar fi că nu avem umerașe în birou, până la cum lucrăm cu ceilalți când facem interviuri local. Primii ani ai unei companii sunt plini de o energie pozitivă specifică. Mai trecusem o dată prin asta la Bolt și voiam să repet experiența. 

M-a mai atras și faptul că vorbim de o companie faimoasă, care venea în România și punea o bază. Cu partea de engineering, Stripe e prezentă în State, în Londra și Dublin, și acum în România. Aveam șansa să trag înspre noi o companie cara vine să construiască aici, să contribuie și pot fi și eu parte din ecosistemul de sprijinire a studenților și a industriei. 

Mai e și toată conexiunea cu Andrei Pitiș care ne-a ajutat să pornim acest proiect, ne-a indicat unde e corect să mergem. Nu lucrasem niciodată cu el și mi se părea interesant să colaborăm în contextul ăsta. 

Care sunt cele mai importante oportunități pe care le vezi când construiești o nouă echipă de tech? 

Vrem să creștem destul de mult, să fim peste 100 de oameni până la sfârșitul anului viitor. Știm că vrem să creștem, știm că vrem să fie un birou important, dar nu avem un checklist de lucruri pe care trebuie să le facem sau un mare plan înspre asta.  

Biroul în care lucrăm e în plină desfășurare acum, avem niște echipe care se plasează aici, dar restul depinde de noi foarte mult și mi se pare că asta e o oportunitate mare pentru toată lumea care începe aici, că poate contura aventura asta și să determine ce o să se întâmple în viitor. 

Pe de-o parte sunt niște forțe puse în mișcare care o să determine formarea anumitor echipe. Pe de altă parte, văzând oamenii care sunt aici, cum lucrează și deriscând toată experiența asta de România, putem crește apetitul global de a mai aloca aici echipe, să mai aloce diverse proiecte în România. 

Pe partea de muncă și cum muncim, avem mult control să ne facem noi aventura noastră, versus să vină de-a gata.  

Există și reversul medaliei la această oportunitate: e destul de haotic din punctul ăsta de vedere, e totul de la zero, nu mai ai confortul unei echipe mari unde toate lucrurile sunt așezate. Și oamenii care vin la Stripe București trebuie să fie confortabili cu genul acesta de mentalitate de start-up și un mod de lucru dinamic, de construire. Lucrurile o să crească, știm asta, dar suntem sinceri cu oamenii care aleg să vină la noi ca să știe la ce să se aștepte. 

Despre ce provocări mai vorbim când pui bazele unei echipe noi de tech? 

Extern e angajarea pentru toată lumea, care e o problemă în spațiul tehnologic. S-a mai răcit piața față de anul 2021 și 2022, dar nu așa de mult ca în Europa de Vest și America și încă e greu.  

Prima provocare pe care o vedem este să angajăm oamenii, să angajăm câți oameni ne trebuie și la nivelul de expertiză și senioritate, dar și potrivire organizațională cu noi. A doua provocare ține mai degrabă de noi, și anume cum reușim să facem oamenii ăștia productivi în interiorul companiei, neavând experiența din State. 

Stripe are în total are peste 5000 de angajați, din care c eva mii lucrează în zona de tehnologie. Cei mai mulți sunt în America, restul sunt fie răspândiți prin Europa, fie în Irlanda sau Londra și în Singapore.

Pe partea organizațională avem provocarea: cum facem să lucrăm bine în mediul ăsta, cum venim în întâmpinarea unor probleme, cum ne adaptăm mai mult decât să ne sincronizăm orarul de muncă să fim pe un overlap mai mare cu Statele și cum lucrăm bine într-un mediu în care creștem foarte repede, unde există niște așteptări de la noi și trebuie să ajutăm compania să treacă peste aspectul integrării unui sediu nou. 

Stripe este în România din 2020, ce nivel de clienți a reușit să atragă în plan local? 

Cred că cel mai cunoscut client al nostru este UiPath. Stripe a fonst fondată în Silicon Valley și vindea către alte startup-uri care aveau probleme în a accepta plăți cu soluțiile existente atunci. Cu soluția Stripe, rezolvai problema plăților în 10 minute și apoi îți vedeai de treaba ta. 

Dar Stripe e faimoasă și a avut succes în acest domeniu, pentru că industria asta a plăților acum 12 ani când începea, era foarte dificilă, era una blocată într-un mod mai vechi de lucru. Dacă erai un startup, o companie mică la început de drum îți era foarte greu efectiv să accepți bani pentru produsul tău și dura nu știu câte luni să te integrezi cu un procesator de plăți. 

Și aici a intervenit Stripe, care oferea o soluție foarte rapidă pentru a face treaba asta, o soluție pe care o puteau folosi multe companii mici, start-up-uri. Pe lângă acesta, la nivel de clienți mari vorbim de Amazon și Microsoft, dar și clienți pe care Stripe i-a avut de la început de drum, cum ar fi Shopify și Lyft. 

Dar în continuare Stripe are o bază foarte mare de startup-uri și în România vedem exact același lucru, că pe lângă acești clienți foarte mari, mai degrabă ne folosesc startup-uri. 

Avem totuși niște clienți locali din zona de e-commerce. Și am văzut interesul startup-urilor și la evenimentul de lansare al sediului din București. 

Mai mult, săptămânal avem întâlniri unde cerem feedback de la clienți. Ne strângem într-o ședință unde, după ce ne primim laudele pe produs, vrem să știm și ce e rău și nu merge. Nu știu cât de confortabil e pentru clienți să ne dea feedback-ul ăsta negativ, cu 2000 de oameni într-un call, dar apoi încep să ne zică despre diverse probleme. 

Ăsta a fost un moment cheie în decizia mea de a veni la Stripe. Eram la o alergare și ascultam un podcast cu CTO-ul companiei, despre cum lucrează ei. Și mi-a plăcut această excentricitate, dar și cea în care el încă se mai ducea câte-o săptămână ca programator ca să vadă ce probleme găsește. Aici, toți inginerii sunt încurajați să-și facă cont Stripe ca să vadă ce fricțiuni găsesc pe cont propriu. 

La atâția ani după ce s-au fondat, și deși vorbim de o companie mare, ei încă mai cheamă clienții la sesiuni de feedback. De la giganți cu miliarde de tranzacții, până la startup-uri mici, unde fondatorii au ținut call-ul din cadă, pentru că acolo era cel mai bun internet. 

România a văzut o dezvoltare a zonei de fintech destul de mult în ultima vreme, adică putem vedea și din toate startup-urile care au apărut aici. Dar ce crezi că a făcut ca Stripe să aleagă și Bucureștiul să deschidă un tehnologic? 

Decizia noastră a avut două bucăți. Unu la mână a fost decizia de a se extinde în afara Americii, care a venit în mai multe etape.  

Au încercat o dată pe la sfârșitul lui 2019 o extindere globală, realizând că erau deja destul de mari pentru a opera doar din Silicon Valley.

Au ales să meargă o dată în America de Sud, apoi în India unde se dezvoltau foarte mult, dar la început de 2020, a venit pandemia și a dat toate planurile astea peste cap cumva forțând să bată retragere pe o expansiune globală. 

Apoi, odată cu pandemia a început și valul de creștere accelerată în zona de e-commerce, iar ei erau fix în centru. Toți oamenii care până atunci poate ignoraseră online-ul au trebuit efectiv să prindă din urmă creșterea asta și să scaleze odată pe ea. 

A venit 2022, care a fost un fel de an de reorientare spre profit și eficiență în locul creșterii. Cumva, ideea asta de a se extinde în afara Statelor a primit un impuls nou și voiau să meargă  în alte piețe în care e mai ușor să angajeze, o piață care să nu fie la fel de intensă ca cea din State.

Se uitau la locații în întreaga Europă Centrală și de Est, dar a câștigat România. Un factor decisiv a fost numărul și talentul inginerilor locali. Inginerii de aici lucrează în companii similare cu Stripe, companii care lucrează la anumit volum de date și cu o anumită complexitate a sistemelor și ți-e ușor cumva să-i aduci în organizație. 

Ce ai învățat despre modul în care oamenii își aleg tehnologia? Care sunt principalele criterii când oamenii trebuie să aleagă un produs?

Tehnologia e o unealtă până la urmă, și când căutăm un inginer, ne uităm mai degrabă la”maturitate inginerească” sau potențialul de a de a ajunge la maturitatea asta mai degrabă decât experiența cu o tehnologie anume sau într-un anumit mediu. 

Și interviul e structurat în așa fel încât e foarte agnostic de tehnologiile specifice pe care le-a avut omul înainte. Vrem să știm ce experiență a avut în a conduce munca de zi cu zi și cum gândește, nu se axează pe detalii ale limbajului de programare. Cam așa operează Google, Facebook, Adobe, Microsoft. 

La Bolt foloseam un stack tehnologic puțin diferit de cel standard și mereu ne ridicau oamenii problema intern: ”trebuie să știu chestia asta, vă așteptați să o știu dinainte?”. Și răspunsul era nu, dar aveau o etapă în care trebuiau să învețe cum să-l folosească fix la începutul carierei lor în companie, pentru că nu era așa de comun în în exterior, alegerile au fost destul de aleatoare. 

La Stripe, când a fost vorba să aleagă un anumit stack tehnologic, au ales ce era era foarte popular în San Francisco în perioada aia. Fondatorii au ales ce le plăcea lor, dar nu s-au gândit că vor deveni o companie uriașă cu mii de programatori și n-o să mai scaleze, așa că au trebuit să investească foarte mult în a aduce tehnologia asta la nivel OK și în infrastructura internă, ca să suporte nivelul de implicare a altor oameni. Pentru că au avut o alegere, să zicem așa, mai cu zarul, la început. 

Crezi că echipele afectează succesul unui produs tehnologic? Și dacă da, cum puteți să faceți voi astfel încât să vă faceți acest dream team care să vă ducă la succes? 

Aș zice că 90% din succes e echipa, 10% sunt sunt factori de de structură.

Dar construcția unei echipe e de căpătâi în sensul ăsta și ne uităm la momentul ăsta, ne uităm la mai multe chestii și asta e o poveste întreagă cum facem interviurile. E o chestie duală: noi ne uităm să vedem dacă omul s-ar potrivi cu noi și omul se uită să vadă dacă s-ar potrivi în organizația noastră și tu e la sfârșit să fie o decizie din partea amândorura. 

Pe partea noastră fiind situația asta specială de început de drum, avem și să zicem un extra punct de complexitate, că nu e o situație standard în care avem deja 100 de oameni, avem echipe stabile, avem toate lucrurile astea puse la punct, chiar o iei de la zero și pe unii îi afectează mai mult sau mai puțin.

Contractele încă se adaptează la realitatea României, la ce înseamnă să opereze aici, ce înseamnă medicina muncii, cum se fac toate chestiile astea iar primii oameni din echipă o să fie expuși la aceste rotițe care se pun în mișcare. Firește nu e chiar startup în care o iei de la zero absolut, că avem suportul navei mamă. 

Plus că, în România, maturitatea aceasta inginerească este dezvoltată inegal. Avem oameni excelent tehnici și care se mișcă repede de la idee la implementare. Dar nu avem un exercițiu așa de bun a fi "owneri" și factori de decizie. În multe situații încă se lucrează la ceva că "așa a zis clientul / managerul". Vrem ca inginerii noștri să construiasca lucruri cu sens și utile pentru clienți, și dacă li se pare că e ceva în neregulă, sa spună.

Pe lângă transparență și renume, cu ce altceva vreți să mai atrageți oameni în echipă? 

Vorbim totuși de un gigant într-o industrie, deci e apetisant by default. Experiența de a porni chestia asta de la zero e o treabă specială, și cei care au trecut prin asta, sigur vor vrea să o repete. 

Mai e și aspectul poziționării noastre față de centru, pentru că nu suntem o zonă low-cost în care se aruncă proiectele de care nu-i pasă nimănui. Adică nu avem dihotomia asta la Stripe de bine, de rău. Vrem să facem biroul cu toate zonele de produse ale noastre. 

Vrem să avem o reprezentanță aici, o echipă cât de mică, dar care să să opereze din cadrul produsului. Realist este că nu avem această luptă în care unii oameni lucrează la self-grading cal sau la rachete sau AI și alți oameni lucrează la integrarea cu software-ul de accounting. Cam toți aici contribuie la integrarea cu software accounting. Asta e natura business-ului. 

Așa că luăm foarte serios cum anume ne poziționăm ca și fiabilitate și cum suntem parteneri de încredere pentru companiile care ne folosesc. Inclusiv către boardul nostru raportăm astfel de numere, câte tranzacții am reușit să rezolvăm din câte ne-au fost propuse și vrem să rezolvăm orice problemă, oricât de puține tranzacții ar afecta. E un standard foarte exigent de a opera un sistem. Inginerilor le place de obicei când au astfel de provocări.

Dacă nu rezolvăm una, e deja un incident, în sensul ăsta e un standard foarte exigent de a opera în felul ăsta și oricine ai fi ca inginer, de obicei îți place să lucrezi în într-un mediu de genul, unde e mult de învățat, sunt multe date, multe sisteme complexe, sisteme cu necesități operaționale intense.